Pentru toţi aspiranţii la statutul de vedetă
Dacă toate merg bine, va veni şi ziua cînd vei fi aşezat în fata panoului cu reclame şi reporterii se vor înghesui în tine cu microfoanele. Şi cum întrebările sînt mai mereu aceleaşi, trebuie să-ţi faci un repertoriu de răspunsuri care se vor termina invariabil cu o negaţie dubitativă:”nu?”
De exemplu: vei fi întrebat dacă te aştepti să înscrii în meciul de mîine. Opreşte-ţi primul impuls de a răspunde: Doamne-Dumnezeule şi Sfinte Patrick, lăsaţi-mă să dau şi eu un gol, cu mîna, din ofsaid, cum o fi, dar să se pună, să se mai scrie şi despre mine de bine, că m-au cocoşat ziariştii cu comentariile lor. Atenţie! Fă o pauză, scarpină-te pe tîmplă şi spune poezia: Nu contează cine înscrie, importante sînt cele trei puncte, nu?
Ai crescut, eşti om de naţională, alt aer, alt nivel, dar întrebările sînt la fel de stupide: care e atmosfera la echipa naţională? Aici obligatoriu trebuie să spui că te simţi ca într-o familie unită, băieţii sînt concentraţi şi abia aşteaptă să îi bucure pe suporterii care vor fi prezenţi în număr mare la stadion, nu? Chiar dacă tu abia aştepţi să dai o raită prin cluburi şi să le bucuri pe nişte suporteriţe pentru că “nu ştiţi că nu pot dormi singur?”
Altă întrebare. Vei să te răzbuni pe echipa de care te-ai despărţit cu scandal? În nici un caz să nu te laşi purtat de imboldul firesc de a le spune ce simţi: că abia aştepţi să le-o tragi pentru că au rîs de tine, întrebîndu-se cum o să antrenezi Argeşul, şi o să joci în aceeaşi zi la CFR Cluj. Te încrunţi puţin şi spui cu un aer încurcat că în sport nu poate fi vorba de răzbunare, sîntem profesionişti şi ne respectăm unii pe alţii, nu? Eventual, după meci, dacă a ieşit bine, poţi să fredonezi:”Ce bine îmi pare că ai luat ţeapă!”.
Ţine minte: un discurs plat te scuteşte de neplăceri şi de interpretări. Dacă mîine ai meci în Liga Campionilor şi sala de presă e ticsită de ziarişti români şi străini, cel mai recomandabil e să dai drumul la placă: ne aşteaptă un meci dificil, nu ne va fi uşor, dar au şi ei slăbiciunile lor şi vom încerca să profităm de ele, nu? E un răspuns valabil pentru orice întrebare.
Iar dacă te-ai îmbogăţit, nu contează cum, iar acum eşti patron de echipă şi nu reuşeşti să te “apropii” de un arbitru, n-ai decît o variantă: cere cu orice prilej, şi cînd eşti întrebat cît e ceasul, să fie exclus din arbitraj. Pentru că mai devreme sau mai tîrziu se va afla. Cît e ceasul, vreau să zic.
12 comments ↓
Bravo nea’ Emile. Ai dreptate, multa platitudine si nonsensuri in asa zisele interviur cu fotbalistii nostri. Dar noi nici nu vrem de la ei sa se exprime bine la microfon ci pe teren, dar din pacate pe iarba pare mai greu decat in fata camerelor de luat vederi!!!
Sper ca marele investitor de la JAFO!!! a inteles mesajul si va renunta sa mai ceara scoaterea din arbitraj a celor de care nu se poate propia, nici dupa ce face dus…..
Datorita jurnalistilor care pun aceleasi si aceleasi intrebari de fiecare data, fotbalistii semianalfabeti au posibilitatea de a meomra un set de raspunsuri valabile pentru intraga gama de intrebari!
K-lumea articol…Apreciem cu totii ironiile,si iti multumesc ca nu apelezi la diverse tertipuri doar pt a atrage rating…
Te respect!
Si mai sunt replici: va fi un meci foarte dificil, echipa x este o echipa foarte buna, dar daca noi ne facem jocul nostru obisnuit… Multumim pentru articol; il asteptam. Suntem satui de interviuri cu fotbalisti, si de intrebarile absolventilor de gradinita.
PS. Pe cand un articol despre tampeniile perpetue ale conducatorilor si modul lor de a se erija in inlocuitori ai fotbalistilor si echipei (Nu ma bate pe mine Urziceniul!)?
Mestere ai perfecta dreptate, insa astept si un ghid al intrebarilor “destepte”, pentru ca observ in ultimul timp o tendinta tot mai mare a reporterilor de a pune intrebari de toata jena, intrebari la care Becali sau “Blocnotes” Raducanu raspund cu aerul unor profesori universitari.
):):):)Bun !
Dar ….asa jurnalisti , asa fotbalisti !
Nea Emile, te-am mai criticat cand a fost cazul insa articolul asta m-a uns pe suflet. Jos palaria!
Cred ca problema nu sunt raspunsurile, ci intrebarile. Nu?
Asa e, are dreptate Gradinescu….imi place cum scrie, avand acea ironie subtila, care te face sa iti doresti si urmatorul articol. Sfaturile catre Tanase, au surprins in cateva randuri naravurile fotbalistului de provincie si nu numai, care peste noapte se simte buricul pamantului si lasa pe planul doi fotbalul prinzand gustul vietii mondene. Raspunsurile stereotipe vizate de articolul de azi, sunt determinate si de intrebarile standard, intrebari ce uneori frizeaza ridicolul.
Pai raspunsurile sunt pe masura intrebarilor. Calitatea “jurnalistilor” este absolut deplorabila. Nu intrebati decat ca sa provocati, sa aflati ceva “senzational”. Voi i-ati facut, voi sa va spalati pe cap cu ei.
Raspunsuri standard pentru intrebari de tabloid. Mi se pare corect.
foarte tare
Leave a Comment