Învinşii tac. Învinşii surclasaţi moral se revoltă
O anecdotă din fotbalul obişnuit, despre lumea abisală. Imediat înaintea reprizei a doua a meciului Portsmouth-Arsenal, Theo Walcott a băut o înghiţitură, după care a aruncat sticla cu apă în tuşă. Un tip s-a strecurat pe vîrfuri, trecînd neobservat printre jucătorii care intrau în teren. Băştinaşul avea ceva de făcut. A deschis repede sticla, a scuipat în ea, a închis-o şi a a?ezat-o la locul ei. Mişcarea a durat 10-15 secunde. Un gest discret şi intim. O trăire fără egal: mizerie omenească. Nu vă gîndiţi la secreţii.
Omul care i-a pregătit lui Walcott un coctail biologic spontan era suporterul lui Portsmouth. Pur şi simplu, omul iubea. Dar iubea în acel fel care face din fidelitate cea mai adîncă varietate a urii. Omul cu sticla detesta în acea clipă tot ce nu era Portsmouth şi ura din adîncuri orice înfăţişare a binelui. Căci se petrecuse ceva inacceptabil pentru glande: Arsenal obligase tribunele să recunoască luminozitatea binelui.
Arsenal conducea cu 2-0 la pauză, dar asta n-a fost o problemă. Criza a fost declanşat? de cu totul altceva: de un gest, deloc discret al lui Andrei Ar?avin. Căzut în careu după un acroşaj în forţă, Arşavin a ţîşnit în picioare, s-a întors spre arbitru şi i-a f?cut semn cu mîna că nu a fost faultat. Arbitrul a trecut peste mesajul lui Arşavin şi a dictat penalty. Asta contează mai puţin. Contează că onestitatea reflexă a lui Arşavin a testat profund natura umană. Putem suporta eşecul? Da. Putem suporta eşecul însoţit de generozitatea învingătorului? Abia asta e insuportabil. Învinşii tac. Învinşii surclasaţi moral se revoltă, mustesc în resentiment, zgîrie, sabotează şi, dacă au prilejul, scuipă în sticle.
Din această pornire care gîlgîie în oamenii sufocaţi de apariţia virtuţii urc? tiptil ororile clandestine: bomba lăsată în piaţă, urările de moarte grabnică adresate caprei vecinului şi, în genere, nevoia neagră de rău egal împărţit. Asta era în sticla lui Walcott.
11 comments ↓
Foarte frumos, maestre!
“Incinsii surclasati moral se revolta” nu e o luati ca un adevar general. Nu generalizati fotbalul. Fotbalul nu e viata sau moarte. E mult mai mult sau mult mai putin.
Dar hai sa stam in fotbal. Surclasarea unuei echipe de fotbal e resultatul jocului din teren la care participa cele doua echipa plus arbitrii (of course!).
Surclasarea morala nu are de a face cu echipa adversa sau arbitrii. E ceva ce depinde de echipa invinsa (jucatori, tehnicieni, conducere, etc) si suporteri.
Surclasarea morala ti-o faci tu! Poti fi invins (tu ca individual sau ca echipa, grup, natiune, popor, armata, etc) dar ca sa fi “invins moral” depinde de tine.
Omul cu sticla era un “looser” apriori meciului.
Arsavin un invingator indiferent de resultatul de pe tabela.
Ce santem alegem noi. Apoi devenim ce am ales.
Ma ingrazesc gandindu-ma ce s-ar putea intampla la noi, daca un suporter al echipei X ar putea sa fie la cativa metri de jucatorul echipei Y, fara garduri sau alte oprelisti, cu o sticla la indemana…
Blocul domnule T.R.U,blocul
fata de ce e in romania,in general…ala cu scuipatul e mic copil:))
Desi gestul s-a produs in campionatul englez in sticla lui Walcott era … chintesenta comportamentului romanesc !!
un anonim spune ca : “de la unscuipat pana la aruncarea de torte, brichete, scaune samd, mai este mult……” .
Da stimabile asa este ! dar de la aruncat torte , brichete si scaune pana la aruncatul cu valize si sacose in adversarii de etapa sau in adversarii adversarilor pana la coruperea arbitrilor si comisiilor este cale si mai lunga , si implicit aruncatul cu chibrituri este stimulat de aruncatul cu coruptie.
de la unscuipat pana la aruncarea de torte, brichete, scaune samd, mai este mult……
Sinteti prea profund pt. gestul unui golanas care probabil nu este singular si pe care l-ar repeta si daca jucau in liga a IV-a, numai sa apara ocazia.E pur si simplu nesimtire in stare pura, manifestare de larva taratoare.
articolul este excelent
Foarte tare articolul! Felicitari!
Leave a Comment