Fotbal, pînă la capăt

În cîteva ore, Ferguson a improvizat o apărare pentru meciul cu Inter

Una din marile întrebări ale fotbalului e de unde vine valoarea? Răspunsul cel mai frecvent, dar şi cel mai banal, spune că valoarea e totuna cu valoarea jucătorilor. E o afirmaţie corectă şi limitată, spectaculoasă, dar îngustă. Această idee pune, într-un fel, capăt fotbalului. Ea are ochi doar pentru  valorile mari, pentru supervalorile care pot decide, adesea, un meci, sărind  dincolo de calitatea propriei echipe sau a adversarului. Există ceva foarte nedrept în această siutaţie, pentru că, într-adevăr, cele 10-20 de secunde în care Lionel Messi bate singur o echipă mai bună sînt supremaţia inechităţii.

Ibrahimovici, Pernambucano (din nou, inexplicabil, cu Barca)  şi alte figuri de tehnicitate monstruoasă sînt fotbalul jucat, cîştigat şi, într-un fel, devastat, în cîteva clipe. Evidnet, e tot fotbal. Iar secundele de cinematecă şi knock-out de pe genericul Dobrin-Hagi sînt tot ce se poate prescrie mai bun pentru memorie.

Tocmai aici e problema. Vizualizarea scăpărătoare a acestui gen de fotbal creează impresia, dar numai impresia, că fotbalul e un joc rezolvat de apariţia zeităţilor sau, altfel spus, de anomalii. Din acest unghi, fotbalul e foarte aproape, prea aproape, de un joc de noroc. Ceea ce ascunde cealaltă mare sursă de valoare, acea calitate care face din fotbal un joc echilibrat şi complex. Nu e clar cum poate fi numită această trăsătură şi s-ar putea spune că nici nu poartă un nume. Cea mai bună definiţie e exemplul.

L-aţi văzut marţi seară, pe San Siro. E acel ceva care te pune faţă în faţă cu Inter ( inclusiv Ibrahimovici) şi te ajută să rezişti, cu o apărare improvizată. Singurul care poate da relaţii despre fenomenul în cauză e Alex Ferguson. În orice caz, în dimineaţa meciului cu Inter, Ferguson ştia că poate conta pe doar doi apărători: Ferdinand şi Evra. Restul: prin spitale şi infirmerii. Nu e suficient să spui că Ferguson l-a adus în spate pe Evans şi l-a convins că nu e un debutant, ci un fundaş de clasă. E mult mai probabil că Ferguson ştie ceva şi, pe baza acestei ştiinţe secrete, poate clădi fotbalişti sau echipe în cîteva ore. I s-a spus geniu tactic, i se mai spune înţelepciunea  veteranului dar e insuficient. Cel mai cuminte ar fi să credem că Ferguson a înţeles fotbalul.Pînă la capăt. 

9 comments ↓

# 7 Giggs on 27.02.09 at 8:45 pm

se vede clasa lui sir Alex…orice ar face..orice jukatorii ar baga..echipa..chiar joaka fotbal…si giggs…la 34 de ani ai sai..si 18 ani jukati daor pt manchester..ma refer la prima echipa..se vede ca au alta mentalitate…poi giggs…are mai multe meciuri ca 15 veterani deai nostri..din campionatu romanesc..(…ma refer in toate competitiile…)nush cand o sa ajungem sa vdm si noi asa fotbal..pe stadion…la noi…cu echipe romanesti..

# 6 Kor on 26.02.09 at 1:17 pm

Si inca ceva. Evans a jucat accidentat. A facut doua injectii cu calmante inaintea meciului, a strans din dinti si a jucat. A jucat bine. Pur si simplu Ferguson nu avea pe cine altcineva sa trimita in teren, iar Evens n-a cracnit si, ca un soldat disciplinat, a urmat ordinul generalului. O lectie de disciplina, vointa si profesionalism. Si un pic de eroism, as indrazni eu sa adaug.

# 5 Kor on 26.02.09 at 1:04 pm

“Fenomenul” Manchester United e, in fond, o forma rafinata de tenacitate insulara. Insumeaza traditia, perseverenta si stiinta lucrului bine facut. Orice fotbalist al Diavolilor rosii este educat si re-educat in spirtul pur al competitiei. Daca englezii nu renunta, atunci Manchester United nu renunta NICIODATA. Pe aceste baze “cenusii” ale muncii perseverente s-au altoit sclipirile lui George Best, Cantona, Giggs, Berbatov sau Ronaldo. Nu invers. Furnicile Park, Carrick, Scholes, O’Shea sau Evans poarta pe umerii lor floricelele vedetelor, dar numai impreuna sunt, intr-adevar, o echipa. Asta conteaza.

# 4 Claudiu on 26.02.09 at 2:02 am

=)) asemuit doar cu lacatus? =))
ce-i drept, performantele lor sunt comparabile

# 3 Mavrocordat on 26.02.09 at 1:48 am

sistemul lui Fergie e atit de bine pus la punct incit sa bagi sa retragi un jucator in centrul apararii nu e mare lucru. echipa lui joaca ca un ceas;
dar este clar ca Fergie e si geniu tactic si mare psiholog.

# 2 Escu on 26.02.09 at 1:21 am

La noi echipa este formata din 11 jucatori; la ei e altfel… ei joaca si cu rezervele.
Si poate ca antrenorul nu e genial, ci poate doar isi face treaba foarte bine.

# 1 ion on 26.02.09 at 12:57 am

asemuit doar cu lacatus

Leave a Comment

Reguli :
1. Tratati persoanele care scriu pe acest blog cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
        a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la articolul/editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
        b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa jigneasca.
        c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
3. Nu transformati acest blog intr-un "chat".
4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
5. In comentarii nu puteti folosi decit urmatoarele coduri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
6. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestui blog puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@gsp.ro.
7. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
8. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand pe acest blog, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.