Un luptător

Dispărut recent, la 58 de ani, Victor Dolipschi merită mai mult de două rînduri

dolipschi-v-r-01.jpgRăcnetul lui Marian Sandu acoperă pentru o clipă  vacarmul sălii din Ramallah. Mai sînt 30 de secunde din finala categoriei 57 kg si Marian  se uită prostit la degetul său, îndoit la 90 de grade, dar către exterior. A ieşit complet din încheietură. Medicul Ploieşteanu sare pe saltea, scoate din trusă un bandaj şi trece la lucru. Articulaţia e refăcută, degetul e imobilizat şi Marian poate relua lupta. Nimic extraordinar pentru un luptător, chiar şi de 57 de kg. Durerea e cumplită, adversarul îi ştie acum slăbiciunea, dar un titlu european se apără  cu sînge şi sudoare. Despre lacrimi, ceva mai încolo.

Fotbal şi lupte
Cu cîteva zile mai înainte, în Regie, la un meci de campionat, un fotbalist a păţit acelasi lucru. Cînd şi-a văzut degetul sucit în acel unghi nefiresc, a leşinat, de frică sau de durere. Portarul Sportului a venit să vadă ce s-a întîmplat şi a leşinat şi el, de nu mai ştiau medicii pe cine să salveze mai întii. Dar luptătorii au o altă structură fizică şi sufletească. Sînt înspăimîntător de puternici şi aproape imuni la durere, aşa că Marian Sandu se ridică şi în ultimele 30 de secunde îşi apără avantajul cu un singur braţ.

cuc-dolipschi-r-02.jpgPreşedinte de Federaţie
La masa oficialilor, Victor Dolipschi aplaudă. De cînd e preşedintele federaţiei, lucrurile încep să se mişte. Trimite luptători în turnee, impune oameni în structurile  internaţionale şi, indicator suprem, apar medaliile mondiale şi europene. Dolipschi nu e un sfînt. Are peste 150 de kilograme, îi place să mănînce, să bea şi să iubească femeile. Îi plac şi banii, pe care ştie să-i strîngă şi să-i înmulţească trezind invidii şi născînd zvonuri urîte şi controale financiare. Însă cele două medalii olimpice sînt deasupra oricăror suspiciuni. A cîştigat bronzul la Munchen şi apoi, după încă 12 ani, din nou bronz, la Los Angeles, pentru că, într-un sport care consumă enorm, şi-a păstrat cu grijă vitalitatea.

Un idealist
După Revoluţie a încercat tot felul de afaceri. Şi-a cumpărat 2 tiruri şi s-a apucat de transporturi internaţionale, pîna şi-a dat seama că şoferii reparau un camion cu piese furate de la celălalt. A făcut o fabrică de halva, a construit un viloi de 3 etaje în Poiană, a deschis restaurante şi, la un moment dat, cînd şi-a dat seama că era un om bogat, a început să dea înapoi cîte ceva sportului care l-a învăţat ce înseamnă puterea şi durerea. Pînă la urmă a pierdut aproape totul, şi vila, şi fabrica, şi Federaţia şi a rămas cu o bodegă măruntă în piaţa Berceni, cu cele două medalii şi cu visul că luptele în România îi vor supravieţui. Un idealist despre care am ştiut nedrept de puţine şi care a murit săptămîna trecută, la 58 de ani. Ştirea de două rînduri a fost strivită de articole masive cu Moni care vrea în politică şi cu sexy-impresara devenită preşedinte de club.

POZA 1. Dolipschi tînăr, cu medalia la gît

POZA 2. Spre final de carieră, cînd avea cam 150 de kilograme

17 comments ↓

# 17 Kondor Pasa on 26.01.09 at 3:13 am

Multumesc, Radu.. Adevarul este altul. Interesul pentru acest sport s-a pierdut deoarece nu a fost bine promovat. Pai daca v-ati uita un pic in urma, dragi cititori ai gazetei, ati realiza cu o oarecare uimire (chiar foarte mare) ca, inainte de 1990, acest sport avea multipli medaliati la campionatele europene, mondiale, olimpiade. Inaintea fiecarei participari la J.O. se punea problema ‘culorii’ medaliei pentru fiecare luptator. Acum se pun doar sperante. Din nefericire, interesul pentru acest sport este invers proportional cu trecerea timpului.

Din punctul meu de vedere, cred ca, dupa rugby, sportul lupte este cel mai complex sport. Imbina rezistenta fizica, inteligenta, tactica, tehnica, etc. Pentru a practica un asemenea sport iti trebuie mai intai de toate vointa si caracter. Pot spune ca in 6 minute de lupta se consuma mult mai multa energie decat in 90 de minute de fotbal.

Chiar indemn oamenii sa se intereseze de concursuri de lupte fiindca nu au ce pierde.

P.S. Emile, mergi la etape de campionat national de lupte de juniori si seniori, si scrie si cateva articole.

# 16 prieten on 24.01.09 at 3:10 pm

Da, acesta este in sfirsit un ARTICOL. Felicitari sincere, nea Emile

# 15 eu aka me on 24.01.09 at 2:46 pm

ink unu’ din miile de destine romantice ale sportivilor… asta’i viata!!!

# 14 Chat Noir on 24.01.09 at 12:56 pm

Dumnezeu sa-l odihneasca ! Frumos scris Emile !

# 13 Radu on 24.01.09 at 12:22 am

Luptele , sportul care imbina perfect calitatea nativa a fortei fizice cu procedeele tehnice si inteligenta tactica a individului a avut reprezentanti straluciti in Romania. Figura lui Victor se aseaza desigur alaturi de un Parvulescu, un Berceanu, un Cernea, un Martinescu, un Andrei si fie iertata-mi omisiunea a multor alti luptatori de exceptie pe care Romania i-a oferit lumii si cu care ne mandream la competitiile de cel mai inalt nivel. Victor Dolipschi nu mai este printre noi, dar va ramane in memoria noastra! Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace!

# 12 radu on 24.01.09 at 12:11 am

KondorPAsa frumos comentul tau si cat de mult adevar in el.
Felicitari dl Gradinescu ,un fost luptator.

# 11 durden on 23.01.09 at 11:20 pm

vedeti dle gradinescu,se poate scrie si despre altceva decat despre fotbal.foarte frumos.respectele mele daca veti continua sa scrieti astfel de articole!!

# 10 september on 23.01.09 at 11:11 pm

dumnezeu sa-l odihneasca….frumos articol, m-a emotionat pana la lacrimi

# 9 PIF on 23.01.09 at 8:59 pm

R.I.P.

# 8 animalutul20 on 23.01.09 at 8:32 pm

daca era vreo ***, scriau toate ziarele de el…………….asa, ca dublu medaliat olimpic e un nimeni pt ziaristii avizi de senzational ieftin si pervers ……. vaya con dios victor!!

# 7 Kondor pasa on 23.01.09 at 7:43 pm

Eh, luptele in Romania nu mai sunt ceea ce erau acum 20-30 de ani. Am practicat acest sport si stiu ce inseamna munca, transpiratia, sacrificiu, cantonamente. Stiu si ce inseamna sa faci slabiri de cate 7-8 kg doar cu o felie de paine, o bucatica de carne si un pahar cu apa pe zi, fara nici macar cea mai mica urma de proteine.. Rezultate au fost, chiar daca doar la nivel national. In fine..

Cert este ca un fotbalist daca se loveste un pic la degetul mic de la mana deja este declarat indisponibil, pe cand un luptator isi apara medalia chiar si cu o mana scoasa din umar, cu doua coaste rupte, ochi si urechi umflate, si asa mai departe.. Dumnezeu sa-l odihneasca..

Doua medalii olimpice.. cand te gandesti ca unii muncesc 4 ani pentru o medalie olimpica pentru ca apoi sa se scrie 2 randuri despre ei, iar altii gen Radoi, despre care se scriu sute de articole cu privire la transferul acestuia (bineinteles, sute de articole, acelasi subiect, dar alte cuvinte).. Deja.. nici nu mai stii cum sa faci diferenta intre valoare si superficialitate. Cine este mai valoros?!
Dar asta e viata. Multumesc, Emil Gradinescu. Esti singurul care mai scrie despre lupte in ziua de azi.

# 6 undealer on 23.01.09 at 7:20 pm

mai beam cate o bere la beraria din berceni
Dumnezeu sa l odihneasca
ps bv emil gradinescu

# 5 nu conteaza on 23.01.09 at 6:35 pm

multumesc

# 4 Icar on 23.01.09 at 6:26 pm

“pare sa fi fost un tip […]” - De unde ** (as in Maramures) iti pare tie asa ma? A scris Gradinescu 3 randuri si deja tie iti pare ca a fost cumva? ***! Iar articolul asta numai de inca o mentionare a impresionisto-paţochinistei, pardon impresarei, n+avea nevoie. Frumos epitaf i s-a oferit omului asta care “si-a trait viata”. Sau poate Ch1va5 si Gradinescu stiu ei ceva si mister Dolipschi o mai iubea si pe patachina printre celelalte femei. Pfff…

# 3 Sig on 23.01.09 at 6:25 pm

Dumnezeu sa-l ierte. 2 medalii olimpice inseamna enorm enorm de mult si spun totul despre el, restul e poveste.

# 2 Marius on 23.01.09 at 6:19 pm

Bine ai venit in Romania!

La ce te asteptai ?

D-zeu sa-l odihneasca!

# 1 Ch1va5 on 23.01.09 at 5:58 pm

Dumnezeu sa-l odihneasca, pare sa fi fost un tip care si-a tratit viata, cu bune si cu rele.

Leave a Comment

Reguli :
1. Tratati persoanele care scriu pe acest blog cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
        a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la articolul/editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
        b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa jigneasca.
        c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
3. Nu transformati acest blog intr-un "chat".
4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
5. In comentarii nu puteti folosi decit urmatoarele coduri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
6. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestui blog puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@gsp.ro.
7. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
8. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand pe acest blog, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.