Vieri şi antilopele

O sumă de oameni egali între ei la conducere e un dezastru

Un lucru e sigur despre români: le lipseşte organul autentic al democraţiei. Cultul tătucului respiră liber, nu performăm decît sub varii forme de autocraţie, democraţia o desublimăm în haos. Ne plac lucrurile impuse, dintr-o lenevie a participării şi asumării, şi sîntem bine serviţi: preţul carburantului e curată nesimţire, bordurile devin o sfidare publică, autostrăzile virează în banc. Dar lipsa de coagulare între indivizii acestui spaţiu geografic e mai ales vizibilă atunci cînd unu şi cu unu nu fac doi, ci zero. Ciudata ecuaţie se verifică simplu în fotbal. Unde e un singur şef suprem, fie că e Becali, Paszkany sau Iancu, lucrurile merg, bine sau prost, dar merg. Există o idee. Pe cînd la Dinamo, de exemplu, există o încremenire în clasicul şi etno-folcloricul «hăis-cea». Asta, şi nu cei 60 de ani de istorie-neistorie pe care se bat amical sufletele candide, e marea dramă actuală a clubului, şi a orice înseamnă în România a te însoţi cu aproapele tău. O sumă de oameni egali între ei la conducere e un dezastru. O experienţă sub care Rapidul stă ca sub drobul de sare.

Rapid însemna pînă mai deunăzi Copos. Astăzi înseamnă Copos şi Taher sau Taher şi Copos, nu se ştie cît la sută Copos şi cît la sută Taher. Procentele sînt mereu precum fluxul şi refluxul la noi. Cert e însă că Giuleştiul a început să vorbească pe două limbi concomitent, ceea ce înseamnă cacofonie. Boloni e proiectul lui Taher, Răzvan Lucescu e permanentul paradis pierdut al lui Copos. Între timp, Steaua şi CFR transferă. Intră în scenă Malesani înjurînd ca la uşa cortului, murdar încă de sîngele lui Empoli. Vieri, cu creasta lui de adolescent întîrziat, gata să-şi mai asigure şmechereşte o rentă grasă pe spatele unui jucător îngropat de mult, se iţeşte şi el de după şinele de tren. Moment de ilaritate, speculat din vole de Balaci: ‘În România cluburile interesante pentru Vieri pot fi doar Bamboo şi Fratelli!’.

Atmosfera e veselă. Singurul care nu rîde e Rada, care a dus echipa pe 3 deşi a fost lăsat să se descurce singur în jungla sacoşelor. El nu e interesant pentru nimeni, prins în coabitarea celor doi patroni. Cine reuşeşte primul să convingă pe cine şi cine pescuieşte balena mediatică? Iată cum, deocamdată discretă, de nuanţă, lupta externă, cu alţii, se transformă în luptă internă, cu sine. Nu trebuie să fii rapidist, stelist sau dinamovist ca să te îngrijorezi. Dar să nu dramatizăm. Poate că vierii se vor transforma în antilope. Poate ca miracolul înţelegerii dintre doi bogătaşi e posibil. În fond la noi miracolul e cel mai trainic proiect.