Graba ajută treaba

Doar căutătorii de pete în soare şi de noduri în papură pot reproşa ceva Oltchimului după nivelarea Ladei Togliatti. A fost un meci simplu şi dens, un survol de rutină efectuat de un pilot fără variaţii de puls. Nimeni n-a avut emoţii. N-a existat nimic din presupusa încărcătură a egalului de la Nurnberg, nici o urmă de trac, nici un strop de îndoială. Oltchim a continuat meciul cum l-a început şi l-a sfîrşit cum l-a continuat. Rusoaicele au încasat o bătaie grea, iar la final singura nemulţumire a acestui public deprins cu succesele a fost că diferenţa de pe tabelă nu se rotunjise la zece goluri. Însă cine s-a uitat la Tadici (foto) a sesizat o îngîndurare pe care euforia izbînzii n-a izbutit s-o destrame. Întrebarea e, ce anume a săpat tranşee pe fruntea antrenorului?

De la televizor, văd un singur răspuns posibil: inexistenţa jocului pe contraatac al vîlcencelor. Consumatoare de înţelepciune latină, Oltchim a jucat tot meciul sub alibiul lui “festina lente”. Şi cum traducătorul nevăzut se simte obligat să prelucreze toate spusele vestite ale antichităţii, iată că alibiul a apărut în galantarul naţional sub forma “graba strică treaba”. Un îndemn la moderaţie util în multe domenii, dar caraghios în sport, unde se întîmplă frecvent ca iuţeala de mînă şi nebăgarea de seamă să rodească mai ceva ca la circ. Oltchim a snopit-o pe Lada, însă nu ştiu dacă a reuşit trei contraatacuri în tot meciul. Rusoaicele au fost cu două clase sub handbalistele din Vîlcea, dar au tocit la perfecţie partitura contraatacului. Evident, e preferabil să cîştigi per ansamblu şi să fii restanţier la un singur criteriu. Totul e să nu ai nevoie exact de criteriul acela la meciul viitor, cînd adversarul va fi peste Nurnberg şi peste Lada.

S-a făcut deja observaţia că Oltchim se confundă cu naţionala, ceea ce conferă o mare putere de răsfrîngere atît calităţilor, cît şi defectelor din joc. Dar mai e ceva. Inapetenţa pentru contraatac, lentoarea aproape obsedantă a fuleului, neputinţa de-a riposta tăios şi iute nu sînt simple caracteristici ale unei echipe. Oltchim nu e doar cvasinaţionala de handbal feminin a României, ci însăşi România. Există o atracţie a contratimpului care stă ca o pecete pe felul nostru de-a fi. Încetineala încetează să fie un dat sportiv şi devine o matrice fiinţială. Aşa sîntem: ticăiţi, temători să zvîcnim nervos, rezistenţi la seducţia riscului, dubitativi cînd nu e cazul, gata să contemplăm cînd e nevoie de acţiune. Oltchim a trecut peste Lada cu forţa unui compresor care striveşte alune, dar Tadici s-a bucurat mai puţin decît noi. N-ar fi exclus să se uite chiorîş la înţelepciunea populară şi, cu stilul lui bolovănos de-a contrazice, să încerce impunerea unui nou proverb cu circulaţie între semicercuri. Un proverb de răspuns la nehotărîrea funciară a fetelor lui. Proverbul din titlu.