Chanson de Roland (Garros)

În finala Openului Franţei, Federer a fost blocat de propria obsesie. Degeaba, destinul nu se lasă mituit. Nu poţi să-l cumperi, n-ai cum să-l deturnezi. Lui Roger Federer îi e scris, pesemne, să nu cîştige niciodată la Roland Garros. De ce? Specialiştii şi diletanţii rostesc împreună explicaţiile: 1. zgura e prietena spaniolilor, de la Santana la Bruguera şi de la Gimeno la Moya; 2. Federer a dezvoltat complexul Nadal, iar acum se crispează ori de cîte ori îşi întîlneşte blestemul; 3. Nadal e mai flămînd de glorie şi mai înfipt. Ajung motivele astea? Aparent, da. Cu prisosinţă.

Alte cîteva elemente întregesc tabloul: Federer a avut şaptesprezece şanse de break, dintre care a valorificat doar una, dar a izbit vreo şapte-opt mingi cu lemnul rachetei, ceea ce nu ştiu să i se mai fi întîmplat vreodată într-un singur meci. Numai că în momentul ăsta intervine un lucru fără legătură cu suprafaţa de joc, ierarhia sau capii de serie. În mintea săritorului ajuns în faţa unei ştachete deja doborîte cu umărul sau cotul, peste limpezimea aşteptărilor se aşterne un văl de ceaţă. Oricît de puternic am crede că e campionul, el se surpă lăuntric. Frica de a da greş din nou îl paralizează. Şi asta fiindcă lumea aşteaptă - în fine - răzvrătirea salutară, arcuirea peste barieră, zvîcnetul victorios. Mai mult, aşteptările publicului sînt de fapt aşteptările campionului. Roger Federer s-a trezit într-un coridor de oglinzi din care îl priveau diverse replici deformate, imitîndu-i mişcările, dar nereuşind să-i copieze rezultatele. El şi-a amintit atunci că, în ciuda palmaresului negativ de la Roland Garros, fusese instalat pe soclul celui care greşeşte rar şi simbolic. Or, tocmai aici, în prezumţia de infailibilitate, s-a aflat, paradoxal, pierzania lui Federer. Cînd a aflat de la cei din jur (prieteni, presă, spectatori) că finala cu Nadal trebuie cîştigată neapărat, el a făcut primul pas spre eşec.

Federer a fost victima propriilor aşteptări. El urcă treptele podiumului fără să aibă nimic de osîndit sub cuţitul ghilotinei. E destins, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Dă mîna cu Guga Kuerten, vorbeşte într-o franceză teutonizată abia perceptibil şi acceptă aplauzele rezervate învinsului. Nu avem în faţa ochilor un erou din “gestele” medievale, ci un captiv eliberat. Roland şi Olivier, războinicii lui Charlemagne, au fost înlocuiţi alaltăieri de Roger şi Rafael, aşa cum “La chanson de Roland” a devenit “La chanson de Roland Garros”. Cît despre Federer, el n-a pierdut finala doar fiindcă a jucat mai slab decît Nadal, ci şi fiindcă în oglinda în care s-a privit înaintea finalei a descoperit o creatură bîntuită de spaima ratării.

45 comments ↓

Pagini: [3] 2 1 » Afiseaza toate comentariile

# 45 dana on 13.06.07 at 11:07 am

Federer si Nadal, Nadal si Federer?!
Indiferent de simpatia pt unul sau celalat trebuie sa recunoastem ca cei doi sunt cu o clasa deasupra celorlati jucatori din circuit.
Cei doi au jucat si au castigat 11 din ultimele 12 finale de Grand Slam: 3 pt Rafa si 8 pt Roger. De asemenea sunt prezenti in aproape toate finalele de Master Series. In general cand nu castiga Federer o face Nadal si viceversa. Sunt lucruri care spun multe despre dominatia pe care o exercita cei doi asupra celorlati jucatori.
Aproape toata lumea (spectatori, telespectatori, televiziuni, sponsori, etc) isi doreste ca la fiecare turneu sa fie o finala Nadal - Federer. Oare de ce?

# 44 ana-maria bancu on 12.06.07 at 6:30 pm

foreminescu…gandim la fel..un id, ceva?

# 43 Jucatoru on 12.06.07 at 3:20 pm

@foreminescu

> “marele” nadal( nu pot sa ma abtin: cel care alearga de rupe si trage de fiare!!; sa-mi spuna si mie un specialist de tenis in ce consta tehnica lui nadal!!! chiar va rog).

Tehnica lui Nadal este chiar foarte buna, dar lumea face prea des greseala de a vedea doar muschii si mai putin altceva. Un servici perfect pentru zgura, greu de controlat si cu o consistenta extraordinara (75%-80%), un forehand topspin cum nu a mai dat nimeni pina la el, care explodeaza in momentul in care atinge terenul, un rever cu care poate genera unghiuri exceptionale, chiar din alergare. L-am vazut si venind la fileu, are un voleu extrem de solid, chiar daca il foloseste rar. L-am vazut lovind toate loviturile din arsenalul unui jucator complet, deci este un jucator care face mult mai mult edcit sa alerge si sa dea tare. In ziua de azi, toti jucatorii alearga si dau tare. Te-ai intrebat vreodata cit de mult alearga Federer, sau cit de multa pregatire fizica face? Probabil ca vei avea o surpriza …

PS Mi-am dorit tare mult sa cistige Federer, deci nu cred ca pot fi acuzat de exces de simpatie pentru Nadal.

# 42 foreminescu on 12.06.07 at 12:02 pm

mi-e greu sa recunosc ca aveti dreptate… dar roger e si el un OM!!! de vreo 3 ani senzatia de empatie pe care o traiesc cand roger(federer ii zic cei care-l detesta) joaca impotriva mucosului(nadal) la roland garros e imensa! ba chiar duminica am depasit trairile marelui campion, si asta pentru ca ochii mei erau uzi de-a binelea…nu pot sa nu ma gandesc la sampras, si mistic cum ma simt acum, sa nu vorbesc despre un anumit sindrom cu numele marelui campion american; daca roger va sparge la anu’ oglinda in care pe becgraund se zareste multa zgura hidoasa, va castiga roland-ul indiferent ca va juca impotriva “mucosului” sau a excelentului djokovic. Un mare campion nu poate fi privat de un titlu cum e cel de la Roland Garros!!! E nedrept!!!! ps: dupa ce mi-am sters lacrimile ciudei si a pizmei, m-am luminat la gandul ca elvetianul meu preferat are doar 26 de ani… si poate la anu’ empatia unor oameni ca mine il va ajuta sa treaca peste “marele” nadal( nu pot sa ma abtin: cel care alearga de rupe si trage de fiare!!; sa-mi spuna si mie un specialist de tenis in ce consta tehnica lui nadal!!! chiar va rog).

# 41 moscraciun on 12.06.07 at 11:09 am

toată lumea care vă scrie pe blog vă scrie cu â din a, ar trebui să vă dea de gândit asta??!

# 40 moscraciun on 12.06.07 at 11:07 am

domnu Paraschivescu sunt adeptul capului de Bour şi nu de Zimbru pe stema României, dacă cumva ştiţi despre ce e vorba?

# 39 moscraciun on 12.06.07 at 11:05 am

Va respect mult dar am o mare rugăminte de ce nu scrieţi cu  din a dece ??? am această dorinţă ptr ca sa vă simt mai bine citindu vă, mai aproape de oameni veţi fi dacă veţi scrie cu â din a, gândiţi vă la asta.
Am scris toate acestea deoarece mai tinerii dvs colegi de breaslă se vând ptr orice şi nu înţeg cu adevărat ce înseamnă să scrii cu â din a, mă întreb dacă şi dvs ştiţi?
luaţi în calcul vă rog această doleanţă şi dacă puteţi răspunde eu aştept mâine în ziar.

# 38 dan on 12.06.07 at 9:46 am

O transmisiune marca France Television, un Paris la fel de frumos ca intotdeauna, un Nadal urat dar de neoprit si un Federer sublim dar vulnerabil…ingrediente pentru 3 ore de arta

# 37 RipensiaVenus on 12.06.07 at 9:02 am

In afara faptului ca nu pricep deloc de ce Matei fara rima pica sistematic examenul de Literatura Evului Mediu si Renastere, nu inteleg de ce lui Roger i se spune cu obstinatie “robotul”, cand el a demonstrat duminica exact contrariul: este vulnerabil ca noi toti si stie sa planga ca Sampras, iar daca nu a plans alaltaieri este pentru ca o va face la anul, la Paris, atunci cand va ridica trofeul.

# 36 ana-maria bancu on 12.06.07 at 7:02 am

Roger Federer
Actualmente, in lumina reflectoarelor acestui sport sclipitor, cel care este intotdeauna in centrul atentiei, devenit un standard urias si uneori chiar imposibil de atins pentru multi din jucatorii circuitului ATP este Roger Federer. El este varful in tenis, iar aproape toti oponentii isi raporteaza palmaresul in functie de cel al elvetianului. Unul din adversari, afirma ca este intr-un fel amuzant sa vezi atati oameni chinuindu-se sau dorindu-si cu ardoare sa-l invinga pe acest jucator cu adevarat stralucit, cu un talent parca nemarginit, inepuizabil. Acesta a fost insa exploatat la maximum inca de la o varsta frageda si in numele lui Roger a renuntat la studii si chiar la propriile reflexe : de la un adolescent impulsiv ce rupea numeroase rachete a devenit cunoscut tocmai datorita calmului si controlui de sine. Dintr-un tanar rebel s-a maturizat prematur, trebuind sa traiasca drama mortii celui ce-i fusese antrenor si mentor, Peter Carter. Aceste lucruri l-au facut sa mediteze asupra propriului comportament si asupra tintelor ce urmau a fi indeplinite. Astfel pentru acest om, tenisul nu a insemnat niciodata si nici accum nu reprezinta doar o afacere banoasa, o cariera de succes, ci viata insusi….Asadar, in primul rand aceasta placere de a juca unul dintre cele mai rafinate sporturi ,il face sa-l innobileze prin acuratetea loviturilor, tehnica impecabila, stralucirea executiilor,agilitatea miscarilor, unghiurile imposibile pe care le reuseste din aproape orice colt al terenului.
Adulat de fani dar si de criticii sportivi, Roger Federer este unul dintre putinii jucatori pentru care marii campioni au avut numai cuvinte de lauda . Despre cel mai complet si complex jucator de tenis din lume, maestrul Pete Sampras afirma ca acesta este “urmasul sau “ si el va detine suprematia in clasamentul ATP in urmatorii ani. Alti oponenti au folosit chiar metafore pentru a si exprima uimirea fata de genialitatea acestui mare sportiv : Andy Roddik , pus sa faca o comparatie intre el si celebrul elvetian, declara ceva incredibil : el se considera a fi un cantaret la un instrument cu corzi muzicale, dar acest fenomen Federer este neindoielnic “ omul orchestra“ . Cuvinte frumoase , dar greu de acceptat pentru cel ce a fost numarul unu pana la urcarea in ierarhie a majestosului Roger. Poti oare sa afirmi altceva despre omul cu cel mai bun fore-hand din lume, cu cele mai inspirate scurte, cu unul din cele mai bine plasate servicii, ce dau lectii de adevarata geometrie oponentilor, cel cu un back-hand nu atat de eficient ca lovitura de dreapta, dar la care multi pot doar visa ca il vor putea executa vreodata in aceeasi maniera ca acest mare campion ? Cred ca in fata unui asemenea arsenal de lovituri splendide, poti ramane mut de uimire si de admiratie pentru acest sportiv extraordinar. Diverse publicatii din tara natala a acestuia, referindu-se la calitatile sale exceptionale, titrau : “ The one “ ; intr -adevar in lumea sportului alb, este unic prin lucrurile reusite din orice pozitie a terenului, concretizate printr-un joc incredibil, ce pare uneori de neoprit. Datorita acestui talent apropiat uneori de ideal, unii publicisti l-au spus “extraterestru“ … Dar i se potriveste oare acest cuvant acestui briliant tenismen ?
Ei bine, in opinia mea, nu … mult peste a fi un mare campion, Roger Federer este un mare spirit, un OM integru, de mare caracter. In ciuda calmului si atitudinii nonsalante , Roger are momente cand parca nu-si poate ascunde adnacul sufletului pentru cei capabili sa il exploreze . Puternic dar uneori vulnerabil, matur dar uneori parca infantil, el are intotdeauna un caracter puternic, fiind un mare sportiv, care in ciuda celebritatii si bogatiei impresioneaza prin bun simt, modestie, fair play si respect fata de toti cei din jur, fie ei admiratori sau nu, oponenti sau critici. Acest lucru dovedeste din partea omului Federer o educatie aleasa, ingemanata cu o personalitate aparte . Un om care, de dragul tenisului, a petrecut de la varsta de 10 pana l4 ani mai mult timp cu antrenorii decat cu proprii parinti. Dar a meritat, pentru ca a devenit apogeul atins de sportul alb, un adevarat novator ce isi pune amprenta individuialitatii sale pe intreaga existenta a tenisului, facand cinste jucatorilor din trecut ce au contribuit la modernizarea si imbunatatirea acestui sport, dar si fanilor, carora de fiecare data cand are ocazia le face bucurii imense. Asa mi s-a intamplat si mie, care, admirand acest om extraordinar, mi-am facut curaj si i-am trimis o scrisoare. Dupa aproximativ doua saptamani, visul meu ce parea de nerealizat, a prins aripi : ROGER FEDERER a raspuns randurilor mele(vezi poza), dand inca o data dovada de o inima mare si un suflet minunat si un adevarat campion(pe arena de joc, dar si in afara ei).
nu stiti despre ce vorbiti cand aruncati cu noroi…nadal e castigatorul intr-adevar, dar fiecare are dreptul la o opinie..ca si noi, ca si domnul Radu Paraschivescu….e un articol ce a surprins si ce este dincolo de aparente…felicitari!!!!

# 35 federer on 12.06.07 at 1:25 am

Federer rocks!!! nadal sucks

# 34 marco on 12.06.07 at 12:20 am

Sunt multe lucruri de discutat pe tema finalei de la Roland Garros. Un ziar serios de sport, cum e Gazeta, ar trebui sa marcheze mai bine momentul prin abordari mai tehnice, eventual ale unor specialisti. Nu e suficient sa spui ca pe zgura mingea sare mai sus decat pe iarba si gata cu analiza. Nu am citit, de exemplu, o scurta analiza a rachetelor celor doi. Numai din pdv asta si s-ar putea afla multe lucruri interesante despre particularitatile jocului lor. Si mai sunt si multe altele.

# 33 Jucatoru on 11.06.07 at 10:31 pm

“niciodata in Open Era nu s-a intimplat ca aceiasi doi jucatori sa joace finala de la Roland Garros si Wimbledon in acelasi an. Niciodata, si nu este o intimplare”

Zicu,

Am omis ceva din postul meu anterior, dar credeam ca nu trebuie reamintit: afirmatia a fost adevarata pina anul trecut, cind Federer si Nadal au jucat ambele finalele. Afirmatia mea se vroia un argument in favoarea faptului ca avem o pereche de jucatori de exceptie care au cam reusit sa se detaseze indiferent de suprafata de joc. Nadal inca mai are adversari pe suprafete rapide (Djokovic si mai ales Blake), dar prezenta lui constanta in semifinale si finale pe hardcourt si iarba in ultimul an il arata ca un serios competitor pe orice suprafata de joc.

# 32 adi rachitan on 11.06.07 at 10:27 pm

Un articol f bun spre excelent. Aveti dreptate 100% dpdv al cauzelor infrangerii lui Federer.Totusi,intr-o privinta nu sunt de acord cu dvs. Cred cu tarie ca elvetianul va castiga odata si odata la Paris.Nu se poate,e un campion prea mare sa nu reuseasca.Cel mai mare care a existat.Are capacitatea de a-l bate pe Nadal pe zgura,a demonstrat la Hamburg,pana la urma talentul va invinge patosul,sunt sigur.

# 31 Zicu on 11.06.07 at 10:18 pm

“nadal se dopeaza!!!!”

I-ar fi cam greu, numarul de controale anti-doping s-a marit simtitor.

# 30 cristina on 11.06.07 at 10:17 pm

federer e mult mai talentat decat nadal si tot ce a facut nadal [pana acum a fost datorita muncii si ambitiei dar nu va incanta publicul niciodata cum o face federer

# 29 alex on 11.06.07 at 10:09 pm

nadal se dopeaza!!!!

# 28 Zicu on 11.06.07 at 9:57 pm

“niciodata in Open Era nu s-a intimplat ca aceiasi doi jucatori sa joace finala de la Roland Garros si Wimbledon in acelasi an. Niciodata, si nu este o intimplare”

Intr-un punct pe zgura este frecvent ca schimbul de mingi sa se prelungeasca pe durata unui minut sau chiar mai mult pe cind pe iarba 10-12 mingi schimbate de 2 jucatori intr-un punct sunt foarte rare, majoritatea schimburilor avind 3-7 lovituri.

Numarul de Aces pe iarba este aproximativ de doua ori mai mare decit cel pe zgura.

Importanta serviciului, plasamentului la fileu si a voley-ului este cruciala pe iarba pe cind pe zgura poti cistiga fara sa excelezi in nici una dintre cele 3 componente amintite.

De ce toate astea?

Iarba este cea mai rapida din cele 4 suprafete, zgura cea mai lenta iar calitatile fizice, tehinice si tactice necesare cistigarii unui punct pe celor doua suprafete difera mult.

# 27 Jucatoru on 11.06.07 at 9:49 pm

Pt Zicu

Zgura: mai lenta - da, moale - nu prea. Iar a-l compara pe Federer (care de 3 ani se ciocneste de Nadal in semifinale sau finale de RG) cu Sampras (care a ajuns o singura data in semifinala la RG in toata cariera) e cam deplasat. Sampras nu a fost nici pe sfert jucatorul pe zgura care este Federer. Daca Federer depaseste blocajul mental al meciurilor pe zgura cu Nadal, are sanse mari sa cistige RG macar o data.

# 26 Jucatoru on 11.06.07 at 9:40 pm

Mi-a venit in cap o comparatie de acum 20 ani: Chris Evert si Martina Navratilova. Au fost celelalte jucatoare slabe sau au fost ele niste jucatoare intr-adevar exceptionale? Dupa 20 ani inclin sa cred ca intr-adevar au fost exceptionale, si asa ne vom uita inapoi peste 20 ani si vom vorbi despre Nadal si Federer. Si asta desi pe linga ei se afla “anonimi” precum Djokovic, Safin sau Davidenko, care sunt in fapt niste jucatori extrem de buni …

Pagini: [3] 2 1 » Afiseaza toate comentariile

Leave a Comment

Reguli :
1. Tratati persoanele care scriu pe acest blog cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
        a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la articolul/editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
        b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa jigneasca.
        c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
3. Nu transformati acest blog intr-un "chat".
4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
5. In comentarii nu puteti folosi decit urmatoarele coduri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
6. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestui blog puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@gsp.ro.
7. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
8. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand pe acest blog, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.