Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

Permalink to Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați
sâmbătă, 23 decembrie 2017, 11:08

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale sexului, așa cum le obișnuiește poporul român, în covârșitoarea lor majoritate în formulări și strigări scabroase, în înjurături și trimiteri spre origini, regionale, dar și de larg consum.

Lingvistul ar fi vrut ca Institutul lui să le publice, în anii de după 1990, dar a trebuit să suporte un imens refuz patriotic din partea șefilor și a colegilor. Și ca nu cumva să îndrăznească a le tipări pe cont propriu, i-au fost furate și dispărute fără urmă au rămas. Gândeam cândva că, murind fostul meu coleg și schimbându-se discursul emoţional al intelectualităţii, cele două cardinale străduinţi lingvistice ale sale ar fi fost să ajungă în librării, nu conta sub ce semnături. În definitiv, erau în discuţie doi termeni sexuali, masculinul și femininul, cu cea mai productivă folosinţă. E foarte probabil însă că, în climatul de atunci al “mândriei de a fi român”, au fost distruse, cam cu aceleași motivaţii cu care au fost distruse multe alte înscrisuri de toate naturile, care spuneau cine și cum fuseserăm noi, românii, în deceniile de până atunci.

Articolul de săptămâna trecută al lui Costin Ștucan, despre repertoriul de grosolănii al lui Dan Petrescu, în relaţia cu fotbaliștii echipei lui, mi-a amintit despre comentariile celor câteva zeci de masculi din tribune, la un meci internaţional de odinioară, cu fotbaliste din România și Polonia. Ce au putut să-mi îndure atunci urechile și educaţia a rămas ca un fel de măsură autohtonă a abjecţiei în grup, când e destul ca un ins să dea începutul ca mulţimea să vădească un soi de contaminare voioasă și iresponsabilă la mârlănie. Când toţi au aceeași vină, nu se mai pune problema vinovaţilor. Nici măcar a vinovăţiei. E o fatalitate. În fotbal, dacă nu înjuri și nu te manifești excesiv înseamnă că ești din altă lume și e mai bine să te duci de unde ai venit.

Cine n-a stat la marginea terenului la un antrenament – nu contează dacă e vorba de formaţii de juniori, de ligi inferioare sau de echipa naţională – nu-și poate imagina dicţionarul curent și de lucru al fotbalului. Porcăiala e o chestiune de autoritate și de atmosferă stimulatoare. Adresarea injurioasă are totuși niște praguri de suportabilitate. Orice, până la mămici și amante! În afaceri, nu-i recomandabil să deschizi discuţii care nu duc la soluţii. Inutilul e un fapt de vulnerabilitate. Iar fotbalul e genul de afacere în care nu numai că nu-i recomandabil să dezbaţi despre limbajul suburban al întregului – de la copilăria pe maidan până la marele antrenorat – dar e chiar jignitor. Toată lumea fotbalistică îţi va spune că așa se face separaţia între puternici și anemici, că așa se construiesc caracterele. Fotbalul a devenit o meserie atât de dură și cu ademeniri financiare atât de brutale încât vorbirea din fotbal e una aparte, la pragul de sus al isteriei. E parte din joc, la fel ca driblingul și ca faultul din spate. Înjurăturile ţin de didactica de moment a performanţei. Și nu doar în fotbal. Iar dacă mai e ceva de înţeles e că în ring și în hexagon nu se înjură!

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Neagu#theBest (1 comentarii)  •  23 decembrie 2017, 17:24

Am facut junioratul la mijlocul anilor 80. Am avut parte pe parcurs de doi antrenori. Nici unul nu m-a injurat niciodata. Si nici pe colegii mei. Unul dintre ei chiar ne incuraja cand greseam si ne vorbea frumos la pauza. Doar la scoala am luat o data o palma de la profesorul de sport ca nu am vrut sa intru in poarta la un meci de handbal. Oricum, omul era zero ca pedagog. Cred ca problemele din ziua de astazi sunt si rod ale societatii ,nu doar romanesti...

Anonim (27 comentarii)  •  24 decembrie 2017, 12:25

Excelenta ultima parte, Maestre! Din partea dvs. sau a altor 4-5 persoane (inclusiv 2 femei) care publica pe acest site un material relativ la grosolanie ar fi fost acceptabil; nu acelasi lucru se poate spune despre Stucan, care, in mod sigur, are un bogat repertoriu de injuraturi! Si de ofense, de toate felurile! A.

jean (3 comentarii)  •  28 decembrie 2017, 21:52

M-am lasat de fotbal fiindca Satmareanu imi dadea suturi in fund cand greseam pasa. La 13 ani un sut in fund era un pas inainte, la propriu. Am ajuns apoi campion la atletism. Morala? Sunt buni si tembelii astia, fiindca pastreaza doar talentatii si pilosii.

di livio (3 comentarii)  •  30 decembrie 2017, 16:23

acest articol nu merge nici cu articolele lui Nanu si Geambasu la adresa lui Daum...si nu merge nici cu unele titluri din GSP gen meme sare la gitu lu gigi...si is multe...sau modelu care a renuntat la haine si a ravasit internetu...internetu oricum ii ravasit

Anonim (27 comentarii)  •  31 decembrie 2017, 11:55

Maestre, va doresc un An Nou cat mai bun, cu multe materiale/carti publicate si cu multa sanatate! A.