Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Fotbalul de presă și câinii până la parte

Despre Dinamo încă se scrie cu același dicționar, cu aceleași superlative de patrimoniu sportiv și cu aceleași metafore exaltate de media ca în urmă cu douăzeci de ani. Se scrie și se clamează, în paralel cu prezentul echipei, cu inima […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Antrenorului Popa, de la ACS Poli Timișoara, îi pare sincer rău că a câștigat meciul de Cupă, care l-a obligat apoi să mai joace unul cu FCSB

Permalink to O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României
duminică, 3 decembrie 2017, 9:40

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la fotbal e o corvoadă, când nu e de-a dreptul o pagubă.
O competiție care nu duce nicăieri, fără public în tribune și cu niște transmisii tv „de serviciu”, în care comentatorii vorbesc, de fapt, despre alte meciuri decât acelea de dincolo de gard, din băltoacele de la Slobozia și de pe gazonul de la Afumați.

Antrenorul Popa a mai zis un adevăr: Cupa nu aduce în față niște jucători de la cluburile mici, care altfel n-ar mai avea prilejul de a fi văzuți de cluburile mari, ci îi bagă-n spital câteva etape. În Cupă, pare să se fi dat de tot liber la coate-n ceafă și tălpi la gioale. În Cupă, arbitrii fluieră golăniile astea de patrimoniu din trei în trei, nu din două în două, ca în campionat. Altfel ar trebui să dea afară jumătate din fotbaliști, încă din prima repriză!

În Cupă, patronii din prima ligă pregătesc lepădarea de niște jucători cumpărați la marea ignoranță, trimițându-i, așa, de-ai dracului, să mai arate și acolo ce și cât nu pot. Un Golofca e convins că „s-a scos” cu un gol primit în dar de la un fundaș advers, care n-ar fi trebuit să se afle în teren.

Cei trei jucători care și-au bătut joc de tot chinul de 120 de minute al lui U Cluj în meciul cu Dinamo, ratând ca pe maidan penalty-urile de departajare, ar trebui să se decidă: ori au făcut-o cu un dinadins, ori așa sunt ei de la natură, niște ăia din liga a șaptea, nimeriți din greșeală-n greșeală în a doua.

M-am uitat tot meciul, ca la biliard, cum lovesc fotbaliștii ambelor formații mingea și m-am întrebat dacă statistica tipurilor de erori doar cu mingea la picior, din toate meciurile unde acestea ar putea fi contabilizate, n-ar arăta mai bine decât toate declarațiile și cronicile de etapă, unde nu merge deloc fotbalul nostru.

Nu merge bine începând cu lecțiile de căpătâi. Puștimea e selectată, pentru mai departe, după ce nu mai e nimic de făcut cu niște reflexe de bază. Pregătirea fizică e tot atât de folositoare ca la un scundac de 1,50 m, care trebuie întins de un preparator ca să ajungă la 1,80. Toți cei trei neisprăviți de la U Cluj au lovit mingea cu burta înainte, ca veteranii!

Cred că o astfel de analiză a meciurilor, la jocul individului cu beșica, la înmulțirea „assist”-urilor trimise-n copaci și la baloanele aruncate aiurea „pe repede înainte” ar fi mult mai adecvată situației decât părerile de etapă despre soarta antrenorilor și filozofoaia unui Meme pușcărie.

Nu trebuie să te pricepi la fotbal, ca un observator de profesie, e destul să știi să numeri până la o mie ca să înțelegi că nu poți face performanță cu niște picioare care dau în minge cu aceeași ardoare criminală cu care dau, ca la răzbunarea prostului, și-n tendoanele adversarilor.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

pop ion (2 comentarii)  •  3 decembrie 2017, 10:19

o cronica scandaloasa, *** Rusine !

ovidiu_3003 (71 comentarii)  •  3 decembrie 2017, 20:03

…cam asa arata cupa pentru multi …o corvoada …dar nu pentru toti

sundance kid (5 comentarii)  •  5 decembrie 2017, 11:04

Pai nu ca n-au trecut decit aproape 3 decenii . Mai e destul timp sa se revigoreze si societatea capitalist democratica cit si publicul din tribune . Hai cu HEI RUPUL vorba CTP-ului !

bozo (3 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 12:42

daca este pe asa atunci fotbalul romanesc e o corvoada in totalitatea lui, inclusiv meciurile din Liga 1 unde spectatorii nu se mai inghesuie, jucatorii sunt slabi spre foarte slabi, competitia este antamata in principal de cei care inca mai au ceva bani sau mai precis de vreo 3 cluburi din 14.
Dar in loc sa ne lamentam in jurul efectelor mai bine analizam cauza si vedem daca se poate reface ceva.

De ce nu sunt oameni dispusi sa investeasca in fotbal?
Hagi, Gigi si Paskany (sau cine mai e acum la CFR) au pus pe masa trei modele prin care fotbalul romanesc poate fi profitabil: primul investeste in lansarea de jucatori, cel de-al doilea in cumpararea jucatorilor interesanti din campionatul romanesc iar ultimul mizeaza pe lansarea de jucatori straini.
Toti scot profit din vanzarea si revanzarea jucatorilor lansati.
Toate modelele astea presupun investitie initiala de ceva milioane.
Si toate modelele presupun atingerea unui nivel decent de performanta pentru a creste cota echipei si a jucatorilor.
Dar totusi nu prea mai sunt oameni cu bani interesati sa mai intre in fotbal. Desigur ca Romania nu e o tara bogata iar mare parte dintre bogatasii romani nu sunt entuziasti in a deveni vizibili, deranjanti si deci pasibili de controale financiare severe care le-ar scoate in evidenta laturile mai intunecate ale averii.

De ce aceste modele „de succes” nu atrag si pe altii?
De ce oamenii cu bani nu sunt atrasi de legea sponsorizarii in vigoare? conform acestei legi poti sa-ti deduci integral sponsorizarea activitatilor sportive daca suma reprezinta pana la 20% din impozit sau 0,5% din cifra de afaceri. Adica nu pierzi nimic ci doar decizi sa aloci o parte din impozit catre un club sportiv.

Cam astea cred ca ar fi temele de discutat in loc sa ne lamentam de inutilitatea sporturilor si competitiilor sportive romanesti.