Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Sacrificați pentru Republica Socialistă România

Condiția socială, în toate straturile și fundăturile ei, acum, în 2017, a marilor sportivi așa-ziși "amatori", care reprezentau cu mult efect propagandistic și cu un întreg tezaur de medalii și titluri România de dinainte de 1990, la toate competițiile internaționale, dar și a celorlalți performeri, tot "amatori", care activau în prim-planul campionatelor interne, merită o cercetare de durată și de profunzime.

Permalink to Sacrificați pentru Republica Socialistă România
luni, 28 august 2017, 10:10

Oricum, mai mult decât politicoasa râcă de o săptămână a unor ziariști.

Ei nu se sacrificau pentru țară. Ei erau sacrificați, fără să realizeze asta, printr-un regim de exceptați de la adevăr, cu unele compensații economice și morale de etapă.

E destul să ne amintim regimul de castă al gimnastelor minore în centrele de la Deva, Baia Mare și Onești – dacă suntem îndeajuns de vârstnici și de sensibili la ce însemna acest sacrificiu sub acoperire legală. Că în multe țări „amatorismul” era tot un fals cu susținere ideologică e altă poveste. Revenind la subiect, să ne amintim ce erau în realitate echipele de fotbal „Universitare” și „Politehnice”. Ca să nu mai vorbim de cele ale Armatei, din București, Tg. Mureș sau Bacău. Erau cluburi profesioniste în toată legea, în sensul că relația jucătorilor cu învățământul superior sau cu milităria era una tot de acoperire. Existând ei într-un climat de exceptați, cât timp erau activi, fotbaliștii cu nume ajungeau curând, cu puține excepții, niște tolerați în structurile economice.

Pensiile de merit și de mândrire patriotică sunt puține și nu întotdeauna compatibile cu biografiile de mari sacrificați pentru gloria socialistă. Nu numai că, în marea lor majoritate, sportivii care țineau, până în 1990 prima pagină în presa de toate rangurile își duc zilele într-o nesfârșită neluare în seamă, dar neavând de fapt nicio profesie, ci doar niște atestări de complezență, pentru studii pe care nu le făcuseră și meserii pe care nu le practicaseră, eșuează sufletește și, în foarte, foarte multe cazuri, și social.

Nu aceștia reclamă o mai mare cinstire de la prezent, și nu fiindcă n-ar avea motive. Fac caz de trecutul lor și de cât le datorează nația mai ales generalii și coloneii de azi ai fotbalului de odinioară, câțiva foști mari campioni cu chemare spre rosturi federale și cu darul relațiilor, altfel spus o secvență din elite și nu neapărat din secvența marilor caractere. Din cauza unui Ilie Năstase, care s-a sacrificat ca umplutură de Partid la alegerile pentru Primăria Capitalei, ca senator de paradă și ca un general onest, adică fără doctorate în științe, nu vedem și pădurea.

Ar fi de ajuns un apel la marii săraci ai marilor vitrine cu medalii de dinainte de 1990 ca să realizăm, din mărturisirile lor, nu numai umilința pe care o îndură, ci și adevărata istorie la zi a lumii sportive care cândva ne-a reprezentat și ale cărei izbânzi le-am trăit de parcă ar fi fost și ale noastre.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Ramon (10 comentarii)  •  1 septembrie 2017, 9:35

putem considera că, cel puțin după 1960, sportivii care au activat la nivel de primă divizie, inclusiv diviziile B și C de fotbal au fost profesioniști pentru că, prin scoaterea din producție și antrenamente ei practicau doar sport. Chiar dacă au fost cazuri regretabile de ratare umană după 1990, mulți sportivi s-au adaptat. Aici ignorați faptul că mulți angajați la stat nu au o profesie (excepție profesorii, polițiștii, juriștii, contabilii), pentru că mai toți ceilalți execută o activitate de birou nedefinită ca meserie. Dacă luați în considerare și majoritatea absolvenților de învățământ superior care profesează altceva decât ceva derivat din facultatea absolvită (de ex ministrul agriculturii cu facultate de electronică), cei care practică o meserie sunt destul de puțini, nu doar în sport.

Adu (9 comentarii)  •  3 septembrie 2017, 23:55

Azi e si mai rau. In fotbal, fosti puscariasi sunt reprimiti sa faca jocurile in campionat, dupa ce au facut puscarie pentru infractiuni in fotbal. S-ar zice ca FRF si LPF nu se jeneaza sa fie la mana unor infractori, si nici presa sportiva, daca sunt bine platiti si nu au nici morala... :o

Comentează