Nu e blat, e afacere și nu știm a cui

Greșim când vedem în blaturi doar aritmetica punctelor din clasament

Prima eroare în care cădem, când discutăm despre blaturi, noi, cei care investim în fotbal doar leii pe gazetă, pe biletele de derby sau pe abonamentul tv, e motivată de faptul că în blaturi vedem doar aritmetica punctelor din  clasament, pe când patronii de echipe, jucătorii și, în general, toată lumea interesată în afacerea fotbal vede câștig sau pierdere. Nu puncte, ci mulți, foarte mulți bani. A doua eroare privește decidenții. La cât de vastă și de perversă e afacerea pariurilor, cazurile în care scenariile unor partide și rezultatele finale sunt la mâna altor persoane, decât patronii și antrenorii, sunt multe și cu rețele întregi de necunoscute.

Meciul Astra – Viitorul a avut, e drept, câteva secvențe de natură să inflameze comentariile, dar dacă eu, bunăoară, nu insist pe ideea blatului e pentru că orice aș zice, știu că greșesc. Când opiniile merg într-o singură direcție, putem să le adunăm într-un adevăr. La cât de amestecate continuă să fie părerile gazetarilor și ale unor fani cu darul scrisului, rezultă și din acest meci al părerilor un adevăr, acela din trecutul celor două formații. Tot ce-i neclar sau dubios în prezent, e în consecința unui trecut cu un întreg inventar de întrebări încă stânjenitoare. O înțelegere veche lasă întotdeauna urme. Echipele care nu trag la titlu au alte motivații de etapă decât cele cu șanse.

Oricât de solidari și de loiali ar fi oamenii unui club, interesul personal are prioritate. Mai ciudat ca un meci cu trei penalty-uri ratate e unul cu patru. Iar lovitura de la 11 metri o ratează un jucător, nu patronul. Un paradox al fotbalului e că jucătorii pot greși când vor și cum vor, dar nu pot marca și pasa când vor și cum vor. Astra e Șumudică, nu investitorul. Șumudică e un personaj de referință în lumea pariurilor. Șumudică are ceva de câștigat și când pierde ceva. Hagi e investitor, e și antrenor, dar și  un etalon de calitate în profesie și în societate. Iată numai câteva din lucrurile care ne obligă la niște supoziții mai controlate.

Și ar mai fi un fapt de discutat, unul cheie, care tocmai fiindcă poate explica multe trece neluat în seamă. Numărul persoanelor preocupate de podiumul campionatului e mult mai mare în afara stadioanelor decât în înăuntrul strict al competiției. E destul să pomenim aici de situația Stelei, ca să înțelegem că și Viitorul e o pradă. Sau că și Astra e o situație de speculat.

Afacerea e bună, spun oamenii din marea finanță, când toți cei direct interesați de câștig sunt interesați și ca ea să dureze. Din banii campionatului, au profit o mulțime de inși pe care îi interesează doar câștigul repede, momentul, tunul, nu durata afacerii.    Ce-ar fi să ne întrebăm ce se schimbă în fotbalul nostru dacă Hagi devine campion cu Viitorul ? Și ca întrebarea să devină și mai oportună, ce-ar fi dacă Hagi e campion cinci ani la rând?