Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Ceva s-a terminat și altceva abia începe

Prin 1992, un negustor american, care făcuse afaceri cu România și avea de acum alte gânduri, mi-a spus: La voi, ceva s-a terminat și altceva n-o să înceapă prea curând. Citind interviul antrenorului Forminte, plin de adevăruri, dar formulate atât […]

...

Nu e blat, e afacere și nu știm a cui

Prima eroare în care cădem, când discutăm despre blaturi, noi, cei care investim în fotbal doar leii pe gazetă, pe biletele de derby sau pe abonamentul tv, e motivată de faptul că în blaturi vedem doar aritmetica punctelor din  clasament, […]

...

Gala Bute, dar fără niciun Bute

Unul din proverbele exagerat de românești, pe care mai degrabă le îndurăm decât le înțelegem, ne îndeamnă ca, atunci când toată lumea spune că suntem beți, să mergem la culcare, chiar dacă n-am băut decât apă. Deoarece în scandalul Galei […]

...

Cum se distrează fotbaliștii

Beția din avion a câtorva fotbaliști aflați la începutul unei cariere promițătoare i-a scandalizat până și pe niște profesioniști ai paharului. Unii din ei se simt iertați de niște păcate, când le pot arăta cu degetul la alții. La atâta […]

...

Există viață după Becali?

E un adevăr sigur că nu numai echipele luptă pentru un titlu și răsplățile lui. Confruntările de durată au nevoie de comentarii și povești ajutătoare. Astra e Șumudică, iar Șumudică e singurul care îl poate concura pe Becali la imagine. […]

...

Hoții lor sunt mai corecți decât hoții noștri

M-am uitat zilele trecute la ultimul sfert de oră din meciul Hertha Berlin – Bayern Munchen

Permalink to Hoții lor sunt mai corecți decât hoții noștri
duminică, 26 februarie 2017, 9:28

Hertha conducea acasă cu 1 – 0 și cum supărarea bogaților e mai întotdeauna spre bucuria săracilor, am privit finalul partidei doar așa, ca să mă bucur nițel de răul lui Bayern. Dacă atunci când mă refer la războaiele măsluite din campionatul nostru trebuie să fiu uneori ipocrit, măcar când pierd câștigătorii din oficiu ai altora să mă simt și eu, românul, nițel răzbunat. Fiindcă la istoria și la bugetul său,  Bayern Munchen e un dinainte învingător. E în câștig chiar și când pierde. Bogații știu să aibă un beneficiu din orice eșec.
Meciul se anunța unul de 1-0 pentru Hertha, arbitrul l-a lungit cu încă 5 minute, Bayern se prăvălea, așa cum era de așteptat, peste adversar și, dintr-odată, ce a urmat în teren nu a mai fost deloc nemțesc, pentru că arbitrul s-a vădit a fi o lichea. Mă rog, una de altă statură decât lichelele din arbitrajele de la noi, dar o lichea ca atâtea altele. A lungit partida, ca la noi în liga a doua, când e clar că „centralul” are un contract sub acoperire la casele de pariuri. Și Bayern a egalat în minutul 99!!!
Se întâmplă și nu tocmai rar ca un rezultat final să fie stabilit în ultima fază a unui meci. Dar ce am văzut la ultimele faze ale meciului din campionatul Germaniei impune o explicație. Logic ar fi să mă  întreb, odată cu cititorii, cum e posibil un astfel de arbitraj mafiot în fața unui stadion cu zeci de mii de spectatori – martori? Și unde, tocmai într-o țară care face din lege religie?! Ei, bine, răspunsul e motivat tocmai de numărul uriaș de martori ai fărădelegii. Sunt prea mulți, ca să gândești că cineva și-ar putea permite asta în Germania. Reversul medaliei – altfel spus paradoxul mafiotului – e că tocmai zecile de mii de nemți plătitori corecți legitimează golănia în sensul că omul n-a furat: a greșit. Că de aia e om și neamț, să fie de bună credință, să poată lungi meciul cu bună credință încă jumătate de ceas, numai să egaleze Bayern. Buna credință a plătitorului corect de taxe și impozite german nu concepe frauda la vedere, în spectacol. Arbitrul a deturnat corect rezultatul. Faptul că niște jucători ai Herthei trăgeau de timp necronometrați i-a permis să-i împingă pe munchenezi spre poarta berlinezilor, până i-a băgat cu tot cu minge în plasă și apoi a fluierat.
Ultima fază a meciului n-a fost de fapt o fază ultimă, ci faza care trebuia să aducă într-un fel sau altul, cum, necum, egalarea. Sigur, prezumțiile mele n-au decât temeiul meciului văzut la televizor. La ei, acolo, la încasările de la o partidă nu cu 19 plătitori de bilet, ca la Pandurii, lucrurile se văd foarte probabil altfel. A aplicat omul regulamentul și-n litera, și-n spiritul, și-n nemțescul legii! Nu pot totuși să nu observ că o mârlănie, când e europeană și gigantică, seamănă mai bine cu legalitatea, decât un ciubuc românesc cu acoperire arbitrărească grecească.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Bucur Loredan (1 comentarii)  •  26 februarie 2017, 10:10

Nu am vazut meciul ,dar vă cred pe cuvânt.

adrian_hora (1 comentarii)  •  27 februarie 2017, 12:49

devazut si meciurile lui real si barca din campionatul spaniol. sunt si mai avantajate decat bayern in bundesliga.

kkciosuldelahamangia (10 comentarii)  •  28 februarie 2017, 19:55

a fost minutul 96...