Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Cum se distrează fotbaliștii

Beția din avion a câtorva fotbaliști aflați la începutul unei cariere promițătoare i-a scandalizat până și pe niște profesioniști ai paharului. Unii din ei se simt iertați de niște păcate, când le pot arăta cu degetul la alții. La atâta […]

...

Există viață după Becali?

E un adevăr sigur că nu numai echipele luptă pentru un titlu și răsplățile lui. Confruntările de durată au nevoie de comentarii și povești ajutătoare. Astra e Șumudică, iar Șumudică e singurul care îl poate concura pe Becali la imagine. […]

...

Străini, așa, ca noi

Străinii din prima Ligă nu sunt nici mulți, nici puțini, iar numărul lor devine un subiect sensibil numai dacă discuția nu ia în seamă un fapt de răscruce și anume că, în momentul de față, ei nu ar putea fi […]

...

Soțul primei doamne din fotbalul nostru

Una dintre legile lui Murphy, foarte circulate înainte de 1990 pentru că păreau a spune și câte ceva din ce era interzis a se spune la noi, conchide: Când ceva nu merge, ia un ciocan mai mare! Ceva nu merge […]

...

Hoții lor sunt mai corecți decât hoții noștri

Hertha conducea acasă cu 1 – 0 și cum supărarea bogaților e mai întotdeauna spre bucuria săracilor, am privit finalul partidei doar așa, ca să mă bucur nițel de răul lui Bayern. Dacă atunci când mă refer la războaiele măsluite […]

...

Ce se joacă pe teren nu prea interesează

Lupta pentru titlu, pentru altul decât cel decis prin campionat, se dă tot între Steaua și Dinamo

Permalink to Ce se joacă pe teren nu prea interesează
duminică, 19 februarie 2017, 9:30

Lupta dintre Steaua şi Dinamo se dă în afara terenului, între confruntările de etapă și în pauzele anului. Degringolada de la cele două cluburi interesează un public mult mai mare decât acela al fotbalului propriu zis. La Dinamo, alungarea lui Andone deodată cu cea de a treia foarte reușită a lui Mutu se potrivește și cu declasarea patronului într-un play-out particular, al fraierilor. Investitorul-fraier are altă definiție decât perdantul de rând: se pricepe la făcut bani, dar n-are deloc pricepere la caractere. La Steaua, în alte coordonate, necazurile de dinăuntru interesează tot atât cât cele din afară, dar cu un plus de picanterii în afară, venind dinspre prea mulții agățați la banii lui Becali.

Manageriatul lui Mutu la Dinamo, într-un moment în care omul care nu avea nici cea mai mică îndreptățire să rezolve starea proastă a echipei era chiar unul ca Mutu, duce cu gândul la o relație a acestuia cu patronul plină de dedesubturi confuze. Faptul că Mutu e plătit simbolic cu numai 1.000 de euro – dacă și știrea asta o fi adevărată!? –  se explică posibil prin aceea că patronul îi e mult prea îndatorat lui Mutu în alte privințe, ca să mai conteze contractul. Reversul medaliei e că Andone plătește la figurat și la propriu pentru ratarea obiectivului, pe când Mutu, tot pentru niște probleme majore de construcție a lotului și de deficit în buget, e omagiat. Nu poate fi atins la bani, deci nu poate fi atins nici cu o floare !

Comentariile la jocurile tot mai modeste, nu doar în ultimele etape, ci în ultimele campionate, ale celor două echipe, cândva redutabile și respirând o coordonare autoritară, sunt și ele mai reținute decât acuzațiile și bârfele la situația generală. Mai mult, capătă chiar un adaos de prestigiu negativ, în contextul enigmelor și al necazurilor financiare din campionat. Nu e deloc exagerat dacă spunem că e pentru prima oară când fotbalul din campionat interesează doar ca fond pentru scandalurile foarte românești ale momentului competițional. Pur și simplu lumea fotbalului nu mai are resurse să se bucure de ceva bun. De ceva foarte bun, cum e bunăoară Viitorul lui Hagi. E atât de puțin lăudată și analizată creația lui Hagi încât poți gândi că trebuie să existe o cauză pentru care lumea tace, că știu toți ceva rău, care va exploda curând, că nu-i posibil ca  toate cluburile să stea pe butoaie cu pulbere, iar Viitorul să meargă șnur. Și e normal ca să se nască și astfel de prezumții urâte, fiindcă în cauză nu este excepția, adică Hagi, în cauză e România cea plină de tulburări și instabilitate.

Poate că cea mai bună susținere publică a echipei lui Hagi ar fi să nu pomenim de ea, deși țintește cu argumente strict sportive titlul. La fel îmi cerea un mic industriaș, când m-am oferit să scriu despre afacerea lui prosperă: Te rog, mi-a zis el, nu pomeni de mine, că mă nenorocești. Se reped toți de la județ să-mi ceară șpagă!

Comentarii (2)Adaugă comentariu

di livio (1 comentarii)  •  19 februarie 2017, 14:55

astea doua trebuiau desfiintate in 1990

vasco (14 comentarii)  •  20 februarie 2017, 10:41

@Di livio, de ce ar fi trebuit desfiintate?Ce ar fi trebuit desfiintat?Denumirea?Au iesit de sub administrarea de catre ministerele respective...dar oamenii?Oamenii sunt aceiasi,ca si in restul societatii,cu metehnele lor.Trebuia desfiintata toata societatea romaneasca?Doar asa pentru ca unii ca tine se trezesc "gandind"?Pana ce nu vom schimba propriile mentalitati nu avem nici o sansa.Doar asa sa desfiintam si sa "dam jos"mereu ceva sa pe cate cineva nu va rezolva problemele noatre.