Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Fotbalul de presă și câinii până la parte

Despre Dinamo încă se scrie cu același dicționar, cu aceleași superlative de patrimoniu sportiv și cu aceleași metafore exaltate de media ca în urmă cu douăzeci de ani. Se scrie și se clamează, în paralel cu prezentul echipei, cu inima […]

...

Așa este, dar de ce e așa?

Articolul de miercuri, al colegului Tolontan, despre apatia cronicizată a șefului LPF, Gino Iorgulescu, a răspuns la toate întrebările, privind persoana și relația sa cu slujba, cu excepția celei mai importante. Știm cum stau lucrurile cu Liga Profesionistă, dar nu […]

...

Un picior de 50 de milioane de euro

Când Dennis Man se uită dimineața în oglindă, el nu mai vede un chip, vede niște zeci de milioane de euro. Iar când află că la Real Madrid și la alte echipe cu bugete de miliarde, picioarele de zeci de […]

...

La Dinamo, problema e chiar Dinamo

Iar asta dacă nu știe că, la ultimele meciuri ale echipei lui halal Negoiță, cu formații din jumătatea de jos a clasamentului, adică din jumătatea aceea cu mari suferințe financiare, tribunele lui Dinamo au fost goale. Dacă domnul Negoiță ar […]

...

Ce se joacă pe teren nu prea interesează

Lupta pentru titlu, pentru altul decât cel decis prin campionat, se dă tot între Steaua și Dinamo

Permalink to Ce se joacă pe teren nu prea interesează
duminică, 19 februarie 2017, 9:30

Lupta dintre Steaua şi Dinamo se dă în afara terenului, între confruntările de etapă și în pauzele anului. Degringolada de la cele două cluburi interesează un public mult mai mare decât acela al fotbalului propriu zis. La Dinamo, alungarea lui Andone deodată cu cea de a treia foarte reușită a lui Mutu se potrivește și cu declasarea patronului într-un play-out particular, al fraierilor. Investitorul-fraier are altă definiție decât perdantul de rând: se pricepe la făcut bani, dar n-are deloc pricepere la caractere. La Steaua, în alte coordonate, necazurile de dinăuntru interesează tot atât cât cele din afară, dar cu un plus de picanterii în afară, venind dinspre prea mulții agățați la banii lui Becali.

Manageriatul lui Mutu la Dinamo, într-un moment în care omul care nu avea nici cea mai mică îndreptățire să rezolve starea proastă a echipei era chiar unul ca Mutu, duce cu gândul la o relație a acestuia cu patronul plină de dedesubturi confuze. Faptul că Mutu e plătit simbolic cu numai 1.000 de euro – dacă și știrea asta o fi adevărată!? –  se explică posibil prin aceea că patronul îi e mult prea îndatorat lui Mutu în alte privințe, ca să mai conteze contractul. Reversul medaliei e că Andone plătește la figurat și la propriu pentru ratarea obiectivului, pe când Mutu, tot pentru niște probleme majore de construcție a lotului și de deficit în buget, e omagiat. Nu poate fi atins la bani, deci nu poate fi atins nici cu o floare !

Comentariile la jocurile tot mai modeste, nu doar în ultimele etape, ci în ultimele campionate, ale celor două echipe, cândva redutabile și respirând o coordonare autoritară, sunt și ele mai reținute decât acuzațiile și bârfele la situația generală. Mai mult, capătă chiar un adaos de prestigiu negativ, în contextul enigmelor și al necazurilor financiare din campionat. Nu e deloc exagerat dacă spunem că e pentru prima oară când fotbalul din campionat interesează doar ca fond pentru scandalurile foarte românești ale momentului competițional. Pur și simplu lumea fotbalului nu mai are resurse să se bucure de ceva bun. De ceva foarte bun, cum e bunăoară Viitorul lui Hagi. E atât de puțin lăudată și analizată creația lui Hagi încât poți gândi că trebuie să existe o cauză pentru care lumea tace, că știu toți ceva rău, care va exploda curând, că nu-i posibil ca  toate cluburile să stea pe butoaie cu pulbere, iar Viitorul să meargă șnur. Și e normal ca să se nască și astfel de prezumții urâte, fiindcă în cauză nu este excepția, adică Hagi, în cauză e România cea plină de tulburări și instabilitate.

Poate că cea mai bună susținere publică a echipei lui Hagi ar fi să nu pomenim de ea, deși țintește cu argumente strict sportive titlul. La fel îmi cerea un mic industriaș, când m-am oferit să scriu despre afacerea lui prosperă: Te rog, mi-a zis el, nu pomeni de mine, că mă nenorocești. Se reped toți de la județ să-mi ceară șpagă!

Comentarii (2)Adaugă comentariu

di livio (2 comentarii)  •  19 februarie 2017, 14:55

astea doua trebuiau desfiintate in 1990

vasco (21 comentarii)  •  20 februarie 2017, 10:41

@Di livio, de ce ar fi trebuit desfiintate?Ce ar fi trebuit desfiintat?Denumirea?Au iesit de sub administrarea de catre ministerele respective...dar oamenii?Oamenii sunt aceiasi,ca si in restul societatii,cu metehnele lor.Trebuia desfiintata toata societatea romaneasca?Doar asa pentru ca unii ca tine se trezesc "gandind"?Pana ce nu vom schimba propriile mentalitati nu avem nici o sansa.Doar asa sa desfiintam si sa "dam jos"mereu ceva sa pe cate cineva nu va rezolva problemele noatre.