Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Șumudică, o istorie mică, mică

Antrenorul Astrei este un caz. Unul suficient de interesant

Permalink to Șumudică, o istorie mică, mică
sâmbătă, 11 februarie 2017, 9:28

Un chirurg, care tratează cazuri foarte interesante din punct de vedere medical, mi-a spus că tot ce-i din cale-afară de interesant e mai bine să li se întâmple altora. Ca antrenor și ca subiect în fotbal, Șumudică e un caz, unul suficient de interesant ca să fie de ajuns unul. Un campionat cu mai mulți Șumudică ar fi, desigur, mult mai interesant, dar în categoria care-i mai bine să fie la alții.

Normal ar fi să scriu domnul Șumudică, dar ar părea o ironie. Numele său, cam rar în onomastica noastră, reclamă o rimă șugubeață, ceea ce s-a și întâmplat. Nimeni nu-i zice numele cu pronume și nu fără o cauză. Domnul Șumudică are în tot comportamentul său ceva din condiția celui care joacă un rol principal într-o comedie secundară. Imaginea pe care memoria publică o reține e a unui agitat care nu se gândește la consecințele unei astfel de imagini. Lumea îl aplaudă, dar rămâne la aplauze.

De multe ori, domnul Șumudică e mai pitoresc chiar decât domnul nea Gigi. Imaginea dumisale, explodând cu mâinile ridicate la faze litigioase nu e întreagă fără o suliță. Are tot farmecul unui ritual tribal. Mă rog, așa joacă toți antrenorii sceneta indignării maxime, dar secvențele lui Șumudică se rețin fiindcă sunt dublate de tot felul de ziceri litigioase după meciuri. Nu neapărat sancționabile, dar atât de frecvente că au creat o așteptare: Hai să vedem ce-o să mai zică Șumudică!

Domnul Șumudică există dimpreună cu Astra, iar Astra există și ea tot în regim de ceva din cale-afară de interesant. E un astru care ar fi rămas asteroid dacă n-ar funcționa la noi niște interese pe termen scurt. Altfel spus, crearea unor echipe de top pe principiul marilor cacealmale: Dă tare o dată și fugi! Nu se mira nimeni dacă Astra Ploiești se chema Astra Urziceni sau Astra Bragadiru. Oricum, nu de tribune pline are nevoie patronul, ci de o modalitate de a împăca orgoliul cu investiția.

Faptul că-și vinde, în plin război pentru play-off, jucătorii care i-au hrănit orgoliu ar părea și el din cale-afară de interesant dacă n-ar privi investiția. Sigur că fotbalul trebuie să fie o afacere, dar afacerile demne de acest nume sunt acelea în care toată lumea câștigă. Afacerile în care se distrug mai multe ediții de campionat, trăirile publicului nu-s luate în seamă, iar la spectacol plusează mai mult antrenorul decât echipa, sunt jocuri de noroc cu buletinul în fals.

Poate c-ar fi nevoie de un sondaj de opinie privitor la cei mai respectați oameni din fotbal, ca să știm cum stăm și cu respectul față de public. Una fără alta nu merge de se leagă.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

de tracia (2 comentarii)  •  11 februarie 2017, 13:45

Așa! și? ... articol fără conținut. Să fie... Șumudică e un om. Cu bune și rele. Nu-i ridică nimeni statuie, și fără îndoială, dacă nu va confirma și în viitor numele lui va fi uitat iute. Articol făcut, pare-se, pentru ca autorul să fie băgat în seamă. Nu că ar spune ceva intresant. Părerea mea, firește!

Anonim (27 comentarii)  •  11 februarie 2017, 14:06

Maestre, Sumudica este cum l-ati descris ca persoana publica (dar cine nu este la fel, "de la vladica la opinca"?). Profesional vorbind, omul merita toate laudele si n-ar trebui sa fie ironizat/persiflat pentru cealalta latura a personalitatii sale! A.

Sorin (1 comentarii)  •  11 februarie 2017, 15:35

Un golan de cartier care am plecat cu scandal de la toate echipele de pe unde a antrenat! Saracu'....

dodo (5 comentarii)  •  11 februarie 2017, 16:14

Nu mai aveti curaj sa semnati ?

dodo (5 comentarii)  •  11 februarie 2017, 20:12

scuze, Tudor Octavian, aviator si arhitect. Dar cand va inscrieti la Jurnalism ?

ottonelu (6 comentarii)  •  11 februarie 2017, 22:30

prenume, prenume, prenume, nu pronume...

Lungoci (1 comentarii)  •  11 februarie 2017, 22:54

Exact ce spune d-nul Sorin .Un golan care a mancat Farul de bani in primul an din liga 2...un golan cu noroc mult!!!

G I G I (1 comentarii)  •  12 februarie 2017, 1:04

Sunteti in lipsa de subiecte Dle. Tudor OCTAVIAN? Stim ca nu va este simpatic personajul in cauza, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i recunoastem meritele profesionale, realizate intr-un interval scurt de timp. Acest articol, nu are sare si nici piper, daca nu avem ce scrie... bagam de-o "Sumudica" ca tine la "prostime". Dl. Sumudica, pitoresc sau nu, face sa mai apara si drapelul tarii noastre intr-o primavara europeana, pitoresc sau nu, este o metoda de manifestare a dansului. Nu va pune nimeni sa-l urmariti, puteti schimba programul si indreptati-va atentia catre alte personaje simpatice dvs. dar fara rezultate in campionat. Cu stima, "G I G I"

V. (1 comentarii)  •  12 februarie 2017, 2:34

In primul rand e prenume, nu pronume. D-le. Tudor Octavian , e grav, ati imbatranit, si nu vreau sa spun mai mult, ce vine o data cu batranetea! In al doilea rand, articolul nu are nici cap, nici coada, nici continut. Un copil de Sc. Gen. scria mai bine!

Boris (3 comentarii)  •  12 februarie 2017, 12:03

speram că, măcar acum, măcar unii dintre cei care vocalizau la România TV împotriva condamnării lui „nea Gigi” ... să nu-i mai pomenească numele într-un asemenea caz. și nu mă refeream la răposata Paula Iacob.

Gogu Pintenogu (1 comentarii)  •  12 februarie 2017, 14:04

Rar am văzut asemenea risipă de cuvinte fără sa spui ceva care să aibă sens sau vreo legătură cu subiectul. Toți imbecili au loc pe prima pagina