Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Diferența dintre un rezultat muncit și unul chinuit

Pentru rezultatul muncit al unui meci sau pentru o calificare muncită cei care muncesc sunt antrenorii, jucătorii și oficialii

Permalink to Diferența dintre un rezultat muncit și unul chinuit
joi, 8 septembrie 2016, 8:15

La rezultatul chinuit al unui meci, cei care îl îndură și sunt torturați sufletește sunt spectatorii. E greșit să spunem că naționala s-a chinuit pentru egalul cu Muntenegru.

Noi, publicul, am fost chinuiții și nu e pentru prima oară când campaniile de calificare la Europene sau Mondiale ne afectează mult la mândrie, așteptare, speranță, încredere. Ne-au chinuit luni și ani de-a rândul tata Piți, tata Puiu și ca să trăim în continuare simțământul descurajant că e vorba de un destin, că așa suntem noi sortiți să-și clădească unii averile și cariera pe chinul a milioane de români, pe o umilință care nu se mai sfârșește, uite-l și pe tata neamțul, plătit boierește ca nu cumva să dorim mai mult. Să ne chinuie cu mediocritățile lui. Ca și cum o mediocritate nemțească e o virtute în comparație cu una iordănească.

Partea proastă în acest scenariu cu repetiție e că nevoia de o reprezentare cel puțin decentă ne amână iarăși și iarăși judecata la cauze. Ar fi trebuit ca la angajarea lui Daum, Federația lui Burleanu să fie explicită, să-i spună românimii de fotbal cine ni l-a adus pe neamțul acesta speriat și cu ce procent din contract. Problema nu e dacă tata Daum ne califică la Mondiale. Problema e că jocul echipei lui promite încă un calvar, încă o așteptare cu târâș. Când începi cu un egal penibil cu Muntenegru acasă numai o victorie triumfantă cu Polonia ar fi o reparație la sufletul atât de chinuit al publicului românesc. De mult, de foarte mult timp, naționala nu ne-a mai dat o victorie împlinită, cu spectacol și trăire patriotică intensă. Când România învinge un alde Feroe cu un 1-0 muncit ca la ocnă, victoria e de fapt o acumulare de chin istoric, o umilire mocnită. Jucătorii, antrenorii și federalii își iau primele și banii pe contracte, dar calificarea e cu pierdere. E genul de câștig mincinos, dublat de niște pierderi colaterale care nu-s deloc colaterale. Că doar naționala nu joacă pentru bucuria federalilor, ea joacă pe trăirile unei întregi națiuni.

Noutatea adusă de tata Daum e una de contaminare la panică. E pentru prima oară când jucătorii noștri păreau și mai confuzi de tot ce li se întâmpla în teren decât speriatul de pe tușe. Doar la sublimele derby-uri Chiajna – Voluntari am mai văzut atâtea mingi pălite aiurea, dar cu mânie. Ca și cum jucătorii se răzbunau pe ghete pentru ce nu primiseră de la selecționer.

Comentarii (1)Adaugă comentariu

Alex Pau (1 comentarii)  •  9 septembrie 2016, 16:14

ideea e in regula,dar nu sunt de acord sa lovim in Daum acum.a venit de putin timp si nu putea sa faca minuni.faptul ca jucatorii nostri bubuiau mingile i l-am putea imputa lui Daum in situatia in care jucatorii nostri ar fi in stare sa paseze,dar eu am vazut o gramada de pase de 5-10 m gresite.Asta nu mai tine de antrenor,tine de chestiile elementare ale fotbalului,trebuia invatate acum 15 ani de "prietenii fotbalistilor" de la noi din echipa

Comentează