Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Capitalismul de mahala

Ce nu au înţeles niciodată penalii din fotbal este efectul remanent al puşcăriei

Permalink to Capitalismul de mahala
sâmbătă, 13 februarie 2016, 9:52

Marii bogați ai lumii sînt tot mai controlați în vorbirile și activitățile lor la vedere, pe măsură ce devin și mai bogați. Bogăția e putere, iar puterea presupune și un protocol strict de protecție a averilor. Altfel spus, devin vrînd nevrînd un pic mai domni, pe măsură ce li se înmulțesc milioanele în conturi, iar unii domni sută la sută. Una din cauzele acestor transformări greu de anticipat în purtări și adresări publice e presiunea mediilor spre care duce prosperitatea: ea obligă să nu mai fii golan și fudul în regimul nervos al mahalalei din care te-ai ridicat.

Marii noștri îmbogățiți din fotbal sau care-și fac un blazon din relația financiară cu fotbalul au impus imaginea unor nechibzuiți agresivi și tot mai vulnerabili în fața legii, cu cît sînt mai expuși. Pușcăria i-a expus într-un mod care i-ar fi obligat la o reevaluare a întregului vizavi cu lumea. Or, ce vede toată lumea e că decăderea din drepturi și din statutul social îi face tot mai detestabili. În libertate, beneficiau de un gen de cinstire națională cam feudală care ducea la admirație: Sînt șmecheri, n-ai ce să le faci !

În condiția de penali, ei probează, cu rare excepții, că șmecheria era vecină cu prostia și nici măcar nu avea gard. Fie că-s încă după gratii, fie că-s liberi o vreme cu prezumția unei condamnări și mai dure, capitaliștii de mahala ai fotbalului românesc mizează, în tot ce declară și în tot ce întreprind, pe același tip de trufie de neam prost care nu înțelege nimic din ce i se întîmplă. Care nu realizează că nu anii de penitenciar sînt pedeapsa, ci viața de după. Nimic nu va mai fi ca înainte, iar tot ce vor încerca, păstrînd aceeași mină de dispreț pe chip pentru toată lumea, îi va duce tot mai jos, spre mediile periculoase din care au crezut c-au evadat.

Un exemplu de manual e dansatorul din buric al lui Dinamo, care a pierdut complet relația cu realitatea. Mai bine zis nu că a pierdut-o, dar tot ce aflăm din viața sa de celulă e că nu a avut niciodată una. Privind în urmă, nu-i greu de recuperat un adevăr: se purta ca și cum s-ar fi antrenat pentru ce era inevitabil să urmeze. Nimic nu-l face pe om mai insuportabil ca trufia și, în consecința ei, orbirea de sine. Un lucru bun tot a avut această „epocă” a creației scrise din pușcării. La fel de bun ca și reversul fuduliei de mîrlan emerit a dansatorului din buric: a trezit românimea dintr-un somn care amenința să devină clinic și a forțat mîna justiției, aflată în bună parte și ea la mîna literatorilor semianalfabeți. E binele acela din orice rău despre care pomenim adesea, dar îl desprindem greu și tîrziu.

Dezamăgirea e și ea producătoare de un bine: îi credeam mai deștepți, însă nu-i rău nici așa, să aflăm cît erau de înguști la minte.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

cucubau (1 comentarii)  •  13 februarie 2016, 11:00

Ca mai mereu aveţi dreptate. Din acea vale grea (de bou) nu am nicio pretenţie.

Dan (1 comentarii)  •  13 februarie 2016, 12:04

Eu nu i-am crezut niciodata mai destepti. Cred ca nici dumneavoastra. De asta nu inteleg de ce mai exista articole si poze despre ei. Oamenii de genul lor merita marginalizati, ignorati cu desavarsire. Fotbalul nu a ajuns can can din cauza lor. Data viitoare poate scrieti ceva despre fotbal sau sport. Cu stima.

Naica (15 comentarii)  •  13 februarie 2016, 13:33

Maestre, de acord cu Dan. Mass-media nu mai poate subzista, daca nu arunca pe piata cu toti *** ***...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Mihai C (1 comentarii)  •  13 februarie 2016, 14:06

ideea nu-i rea, dar trebuie facuta o precizare: atat marii bogati ai lumii cat si dansatorul din buric si cei ca el nu ar exista, unii la scara mondiala, altii pentru "romanime", fara mediatizare. Sansele ca "romanimea" sa imparta acelasi mediu cu cei despre care vorbiti in articol sunt foarte apropiate de 0 din motive, culturale, financiare, nevoi sau posibilitati. Fara mediatizarea de acum nu ar fi fost stiute nici cat ingusti la minte sunt sau nici trufia lor, nu ar fi fost nici detestabili, dar in acelasi timp nici nu ar fi constituit niciodata modele demne de admirat pentru "romanime" datorita imaginii create de presa intr-un trecut nu prea indepartat. In realitate nu au fost niciodata mai cizelati sau mai scoliti decat sunt acum. Singura diferenta e ca au fost mai liberi sau mai putin. Contrastul de care vorbiti e unul creat artificial de presa din care si dvs faceti parte. O presa "pres" la modul general, stand in genunchi cu gura deschisa, o presa aflata ca si valori morale, deontologie, posibil chiar ca si nivel intelectual si cultural nu foarte departe de cei pe care-i credeati mai destepti. PS: consideratiile despre nivelul presei nu va sunt adresate intrucat de-a lungul timpului am apreciat verticalitatea opiniilor dvs, indiferent daca am fost sau nu de acord cu ele.

dan (3 comentarii)  •  13 februarie 2016, 17:29

excelent articol maestre, ca de la scriitor la...scriitorii milionari!

M Mihai (7 comentarii)  •  13 februarie 2016, 19:04

Foarte bun articol, ca multe altele de altfel. Foarte pertinente opiniile dlui Tudor Octavian, problema este ca aceste personaje nu au inteles nimic din aceste pedepse. Vor sa fie eliberati conditionat dar ei chiar daca stau toata perioada vor iesi la fel. Dramatic este ca au numerosi adepti, foarte multi cititori preferand un articol despre un part al lui reghe sau mutu decat o analiza ca cea de mai sus. Scrieti insa in continuare presa sportiva are nevoie de asemenea articole, poate mai ridicam nivelul.

Adu (9 comentarii)  •  13 februarie 2016, 20:00

Mafiotii nu sunt domni nici daca se imbraca luxos... Mentalitatea lor ii da de gol oriunde ar fi si oricum s-ar masca... Domn sau genleman ca sa fii, asta implica onoare si onestitate, nu doar fite de barosan cu bani de aruncat in ochii altora...

ovidiu_3003 (71 comentarii)  •  13 februarie 2016, 22:41

Jiji becali este un *** ...profund...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Emil (1 comentarii)  •  14 februarie 2016, 23:19

De sport mai scriem si noi?....baschet, volei, ceva? orice?

ciupi (4 comentarii)  •  15 februarie 2016, 7:06

nu suntem noi mahalaua europei?

JulianAssange (1 comentarii)  •  15 februarie 2016, 11:29

Hai, ma lasi?

Wasile ala bun (1 comentarii)  •  15 februarie 2016, 11:31

Cine suntem? Augh augh!

Comentează