Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Cîmpul alb, oile negre, cine le paște le și tunde

Acum de-abia îmi explic unele rezultate-surpriză din tenis

Permalink to Cîmpul alb, oile negre, cine le paște le și tunde
sâmbătă, 3 octombrie 2015, 1:09

La vîrsta abecedarului, eram îndopat cu tot felul de proverbe peste puterea mea de a le înțelege, între care și acela cu oile negre de pe un cîmp alb, pe care le cunoaște numai cine le paște. Multe din acele ziceri le-am luat ca atare. Credeam, cum zice și Biblia, și nu cercetam, pentru că așa mă îndemnau oamenii mari, să cred.

De la o vreme, mai bine zis de cînd tot citesc cu sufletul la gură știrile din tenis cu Halep, am început să am niște bănuieli în legătură cu strategiile organizatorilor de mari turnee. Am început să ghicesc cîteva din surprizele momentului cu o regularitate oarecum clinică. De fapt, nici nu e vorba de ghicit, ci de luat aminte la un gen de repetitivitate care trimite musai la un scenariu și la niște regizori. Am ghicit, de exemplu, meciurile pe care le va pierde Serena Williams, astfel ca sutele de milioane de telespectatori, care văd marile turnee la televizor, să nu închidă aparatele bombănind: Gata, ne-am plictisit să tot cîștige dinozaura asta! Mutăm pe alt canal!

Tenisul de cîmp e un sport în care statistica face legile. În fotbal, cîștigi un meci cu un gol norocos, dar ca să cîștigi un turneu trebuie să uiți de noroc, trebuie să numeri și să aduni. Dacă s-ar afișa scorul pe puncte și ratări, scorurile din tenis n-ar mai fi, să zicem, un 6-2, 4-6, 7-6, ci un 864 – 722 sau chiar un 1.574 – 1.387.

Nu am prea multe motive să mă îndoiesc de adevărul clasărilor finale anuale, dar adun de-a lungul anului destule motive ca să nu mai cred în toate abandonurile și surprizele atît de comentate de toată lumea. Mirarea, stupoarea, deruta sînt trăiri pe care, dacă milioanele astea de telespectatori nu le-ar consuma, milioanele nu s-ar mai uita la marile turnee, adică la turneele care adună marile nume. În definitiv, sportivul e un actor, joacă un rol. Ca și actorul din teatru și film, figurile celebre ale tenisului pot convinge, indiferent ce rol trebuie să joace. Important e ca imensul public al acestor imense turnee să creadă. Mai bine zis să creadă și să nu încerce niciodată să cerceteze. Simona Halep nu-și mai aparține, e proiecția entuziastă a unui public românesc dornic de revanșe, indiferent de ce natură sînt revanșele.

Trebuie să acceptăm un alt adevăr statistic, din psihologia mulțimilor, care dovedește cît de mare e publicul care acceptă să fie mințit, numai să fie mințit frumos, ca la teatru, cu piese și actori cu faimă. De multe ori, nici nu e nevoie ca să trișeze cei mari din top 10 ori top 20. Se găsesc destui plafonați, disponibili la cacealmale în top 100 sau în top 1000, care pot da sarea și piperul. Ar mai fi un lucru care explică unele căderi greu de acceptat, dar care nu culpabilizează pe nimeni. Sportivii sînt datori publicului, sînt datori sponsorilor, sînt datori unor armate întregi de interesați ai competițiilor bănoase, însă au și ei dreptul la cîte un NU, exact cînd li se cere să dea totul într-o semifinală sau finală. Cauza nu e greu de intuit : premiile din următorul turneu sînt mai mari.

În acest punct al mirărilor noastre ajungem la cauza cauzelor: premiile. În tenis, se cîștigă frecvent mai bine din eșecuri, decît din victorii. O eliminare în sferturi, la un turneu cu premii de 2 milioane de dolari, face cît trei victorii în obositoarele turnee de 400.000 de dolari. De aceea, e bine să nu mergi prea departe cu prezumțiile de păcăleală, fiindcă îți refuzi plăcerile reale și sănătoase ale spectacolului. Treaba publicului e să creadă, iar treaba fetelor din top 10 mondial e să onoreze convingător toate contractele semnate cu cei care gestionează miliardele de dolari. S-o facă artistic și fără prea multe probleme de conștiință, astfel încît toată lumea să fie fericită cînd înving „ai noștri”.

Cînd vine vorba de bani mulți, și proverbele au altă față. Cum ar fi acela că micile datorii trebuie plătite întotdeauna, pe cînd cele mari se mai discută.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Bubucul (8 comentarii)  •  3 octombrie 2015, 17:34

Superb! N-am cuvinte!

Val (2 comentarii)  •  4 octombrie 2015, 16:48

🙂 Chiar daca e asa, chiar daca nu e, hai sa ne relaxam putin. Cu totii mai lipsim de la serviciu pe motive medicale. Aveti, bineinteles, alternativa sa va intoarceti atentia catre fotbal, care e un sport pur, jucat de ingeri.

Venom (8 comentarii)  •  4 octombrie 2015, 20:21

Exista retrageri strategice, uneori, si non-combat-uri, ca in orice alt sport. Dar daca Serena nu participa nici la Singapore, unde e rationamentul dvs.? Iar Halep s-a dus la turneul din China (Wutan), mai mic, tocmai ca sa-l castige, renuntand la Turneul de la Tokio, mult mai bine platit?

Comentează