ZONA EURO ↓

Partidele de genul lui “El Clasico”, cu jucători de mare valoare, cu pasiuni şi rivalităţi în teren şi, mai ales, în tribune, cu miză mult mai mare decît cele 3 puncte puse în joc, se dispută atît pe gazon, dar mai ales între băncile tehnice. Între cei doi antrenori. Fiecare vrea să surprindă, fiecare vrea să aibă toate măsurile de siguranţă luate, numai unul însă poate fi, la final, mulţumit.

Pep sau Juande?
Pep Guardiola şi Juande Ramos. Cei doi antrenori din “El Clasico”. Amîndoi la prima experienţă de acest gen, cu toate că, în dreptul lui Pep, existau mai multe precedente, ca jucător însă. În paranteză fie spus, Guardiola nu pierduse niciodată în faţa lui Real Madrid pe “Camp Nou” de cîte ori fusese introdus pe teren.

Paradoxal, deşi avea la dispoziţie o echipă mai în formă şi un lot ferit, cu excepţia, importantă veţi vedea, a lui Iniesta, de accidentări majore, lui Guardiola i-a fost mai greu. Realul lui Schuster era uşor de citit. O echipă dezordonată, lungă, cu jucători care nu se ajutau defel unul pe celălalt, care nu-şi păstrau jocul poziţional. Pep era sigur că Juande Ramos va schimba ceva, chiar dacă timpul a fost scurt, 4 zile. O primă constatare fusese făcută după meciul cu Zenit din Ligă. Liniile se scurtaseră, disciplina era mai mare, poziţiile nu mai erau abandonate ca înainte. Continue reading →

Cu toţii am fost, măcar o dată, pe un stadion de fotbal. Majoritatea pe cele din România, cu condiţiile şi civilizaţia aferente ţării în care trăim şi muncim. Cei mai norocoşi dintre noi am ajuns şi pe stadioane din alte ţări, astfel că am putut face diferenţa. Cei foarte norocoşi, printre care ne numărăm noi, ziariştii sportivi, am adunat multe astfel de vizite în zona civilizată a fotbalului.

Cum ar fi ca atunci cînd primiţi un bilet la un meci de fotbal să găsiţi ataşat codul de conduită, dar şi un cod vestimentar? Codul de conduită se regăseşte, graţie campaniei FIFA, pe multe astfel de bilete. Ştim, de exemplu, că n-avem voie să intrăm în stadioane cu petarde, fumigene, sticle şi alte obiecte contondente. La unele competiţii, gen campionate mondiale sau finale de cupe europene, e interzis accesul inclusiv cu camere video, fiind vorba de sumele mari plătite pentru drepturile tv. Continue reading →

Barcelona - Real Madrid nu se compară cu nimic altceva. E meciul meciurilor, e “El Clasico de los Clasicos”. Nu ştiu cum e în Argentina, la Boca - River, e prea departe, dar cred că Barcelona - Real e peste. Poate nu ca atmosferă, dar se compensează cu valoarea jucătorilor din teren, cu palmaresul celor două cluburi, cu modul în care e privit şi tratat acest joc în mass-media. Vor fi, în exclusivitate pentru www.gsp.ro, mai multe episoade legate de “El Clasico” ediţia 2008-2009. M-am gîndit să încep cu prezentarea celui mai important om al acestui meci. Pep Guardiola.

Deşi nu antrenase pe nimeni, Guardiola a reuşit, la 37 de ani, să facă din Barcelona cea mai bună echipă din lume. Cum? Muncind zilnic 14 oreDin ploaia ce a însoţit sîmbătă seară marea încleştare care a fost, este şi va fi “El Clasico”, un personaj a ieşit cel mai mult în evidenţă. Nu, nu este Messi. Nu, nu este Casillas. Nu, nu sînt nici Eto,o, nici Casillas, nici măcar acest arbitru antipatic, Medina Cantalejo. Este Pepe Guardiola. Omul care a readus zîmbetul pe feţele întristate ale catalanilor, omul care a transformat un club convulsiv într-unul liniştit, o echipă apatică şi conformistă într-una înfometată de succese şi un public frustrat într-unul fericit. Continue reading →