Fotbal internaţional ↓

CE VA GĂSI UNIREA URZICENI LA LIVERPOOL?

Pe lîngă un stadion construit în 1892 şi un imn legendar, campioana României îl va avea în faţă pe unul dintre cei mai buni tacticieni dintre antrenorii europeni
În România noastră complet ieşită din tipare, se vorbeşte în aceste zile doar despre arbitrii străini şi amînarea campionatului. Există însă un eveniment care ar trebui să stîrnească mai mult interes: campioana ţării joacă joi pe unul dintre legendarele stadioane ale Europei, “Anfield”, în faţa uneia dintre legendarele echipe ale continentului, FC Liverpool. Nu, nu e meci amical! E oficial, chiar foarte oficial, în 16-imile Europa League, competiţie mult mai tare în această primăvară decît anul trecut prin prisma numelor rămase în cursă.
“This is Anfield”

Sir Bobby Robson: “Una dintre cele mai frumoase experienţe pe care o poate trăi un fotbalist este de a juca pe Anfield Road“. Jucătorii Urziceniului vor avea ocazia să simtă pe viu. Mai întîi însă vor da cu ochii de legendara inscripţie “This is Anfield”, plasată strategic, chiar la terminarea tunelului ce uneşte vestiarele de gazon. Cei de la Liverpool o ating, ritual ce se respectă cu sfinţenie la fiecare partidă, adversarii doar o privesc cu condescendenţă. Apoi vor auzi “You’ll never walk alone”, cîntat la fel de tare de spectatorii de pe “Main Stand”, tribuna principală construită în 1895, şi de cei de la zgomotoasa peluză “The Kop”, ridicată în onoarea soldaţilor din “Regimentul Liverpool” căzuţi în Africa de Sud, în timpul “Războiului Burilor”, la 1900.

În faţa stadionului, putem găsi, din păcate, şi “Hillsborough memorial”, În amintirea celor 96 de suporteri ai lui Liverpool, care pe 15 aprilie 1989 au murit striviţi în timpul unui meci de Cupa cu Nottingham Forest, cînd o tribuna s-a prăbuşit. Sînt trecute numele celor ce şi-au pierdut viaţa, există o candelă mereu aprinsă, semnificînd ca nu vor fi uitaţi niciodată, iar zilnic sînt destui cei care, apropiaţi, cunoscuţi ori oameni normali, vin special la “Anfield” şi pun flori. Merită amintit că cel mai tînăr dintre cei decedaţi, John-Paul Gilhooley, avea doar 10 ani şi era văr primar cu Steven Gerrard, actualul căpitan al echipei

“A făcut lumea fericită”
Cei de la Urziceni nu vor putea vedea totuşi inscripţia din vestiarul echipei gazdă: “Coming together is a beginning, keeping together is a progress, working together is a success” (Să vină împreună e un început, să rămînă împreună e un progres, să muncească împreună e un succes). Mesajul e de pe vremea legendarului Bill Shankly, primul mare manager al lui Liverpool. În memoria sa există în faţa stadionului o statuie de bronz, cu un mesaj scurt: “Made the people happy” (A făcut lumea fericită).

Cine e Bill Shankly e greu de explicat în cîteva rînduri. Există suficiente motoare de căutare ce-i pot lămuri pe curioşi. De la el au rămas, dincolo de titluri şi mari fotbalişti descoperiţi, celebrele expresii: “La Liverpool există două mari echipe: Liverpool şi rezervele lui Liverpool” ori “Primul e primul, al doilea e nimeni” sau cea mai populară dintre toate: “Fotbalul nu e o chestiune de viaţă şi de moarte, e mai mult decît atît”.

Se poate vorbi de echipa a doua?
Am vorbit destul despre decor. De jucat, se va juca însă pe teren. Întrebarea tuturor e ce echipă va folosi Rafa Benitez? Se speculează pe posibilitatea introducerii în teren a unor nume mai puţin folosite, explicaţia fiind partida de duminică, din campionat, cu Manchester City, rivală directă în lupta pentru un loc de Champions League. E o variantă, însă la fel de mult trebuie luată în calcul şi ideea că, pentru Liverpool, cîştigarea Europa League ar fi o excelentă ieşire dintr-un sezon modest.

Benitez e recunoscut pentru capacitatea sa de a pregăti tactic partidele decisive. Dacă ar putea, ar juca numai din acestea. Stăpîneşte toate detaliile despre ai săi, se informează despre adversari. A făcut-o şi acum. “Am vorbit la Sevilla şi mi-am luat toate datele. Mi-e clar deja, sînt o echipă excelent organizată şi au jucători cu experienţă”, a declarat spaniolul cu trimitere la Unirea. E limpede că Benitez ştie şi în ce condiţii meteorologice se va juca returul, astfel că n-ar fi exclus să nu rişte să lase totul pe seama partidei din Ghencea.

În teorie, echipa perfectă a lui Liverpool ar fi trebuit să continue modulul din trecut, 4-2-1-2-1, din care ieşea Xabi Alonso şi intra Aquilani:
Reina
G. Johnson, Skrtel, Carragher, Insua
Aquilani, Mascherano
Gerrard
Benayoun, Kuyt
F. Torres

Accidentarea de durată a lui Aquilani, desele probleme fizice ale lui Torres şi mentale ale lui Mascherano (”El Jefecito” ademenit de un transfer la Barcelona) l-au făcut pe Benitez să meargă deseori pe un 4-4-1-1, cu Kuyt în spatele francezului cu origini cameruneze David N’Gog (vărul mai cunoscutului fundaş Boumsong), oarecum apropiat fizic de Torres, dar în realitate departe de calităţile spaniolului.

Aşa va juca, în mod normal, Benitez şi mîine. Ştiind că Torres şi Johnson sînt accidentaţi, admiţînd, cu ceva rezerve totuşi, că Gerrard, Benayoun, Mascherano şi Carragher vor fi menajaţi, nu sînt clare absenţele lui Maxi Rodriguez, care are drept de joc, Kuyt, în mare formă, cu o capacitate de efort ieşită din comun şi, în plus, mereu utilizat atunci cînd joacă N’Gog, Babel ori Fabio Aurelio.

Un posibil prim “11″ mîine, mai aproape de adevăr, ar fi:
Reina
Degen, Skrtel, Kyrgiakos, F. Aurelio
M. Rodriguez (Babel), Aquilani, Lucas, Riera
Kuyt
N’Gog

Teoria lui Benitez e simplă. Nu există echipa unu şi echipa doi. Există un lot de 20 de oameni care trebuie să fie capabili să survoleze orice situaţie. Iar acest “11″ de mai sus chiar poate, căci numele aşa zis noi sînt suficient de experimentate. Degen e internaţional elveţian, chiar dacă în ultima vreme şi-a pierdut locul de titular în dauna lui Lichtsteiner, de la Lazio, Kyrgiakos e internaţional grec, Lucas Leiva e la al treilea sezon la Liverpool şi a prins cîteva selecţii în “naţionala” Braziliei, Riera e internaţional spaniol, în vreme ce Maxi Rodriguez şi Babel sînt jucători suficient de cunoscuţi şi valoroşi.

4 trofee a cîştigat Rafa Benitez de cînd a fost instalat în 2004 la Liverpool: Liga Campionilor (2005), Supercupa Europei (2005), Cupa Angliei (2006) şi Supercupa Angliei (2006)

Fiecare dintre cei ce iubesc fotbalul au, în mod normal, o echipă favorita. O echipă cu care ţin, cu care se identifică, o echipă pentru care suferă sau, dupa caz, se bucură. Există statistici, topuri, ierarhii. Care e cea mai iubită, care are cei mai mulţi suporteri. Ierarhii pe care, bineînţeles, unii le apreciază, alţii le contestă.

Există o întrebare pe care mi-o pun de ceva vreme. Poţi fi suporterul unei grupări care nu e din ţara ta? Mai clar, poţi ţine cu o echipă din altă parte şi nu cu una de la noi? Atenţie, să ţii într-adevăr cu această echipă, nu s-o simpatizezi.

La o emisiune Fotbal European am fost întrebat dacă e adevărat că ţin cu Barcelona. Am răspuns că nu, pentru că eu cred că nu poţi ţine cu o echipă din altă parte. Eventual, o simpatizez, pe considerentul că prin FC Barcelona am început presa, cînd cu transferul lui Hagi, iar Barcelona e cel mai frumos oraş din lume, în opinia mea, evident. Îmi place cum joacă, îmi place de Messi, de Zlatan, de Iniesta, de Xavi, îmi place tare mult de Guardiola, dar atît. Nu m-am îmbătat de fericire la Roma, cînd Barcelona a cîştigat Liga, n-am plîns cînd a pierdut titlul acum trei ani, la golaveraj.

Revin. Eu cred că nu poţi ţine cu o echipă din afara ţării tale. Nu te leagă nimic de ea. Nu există tradiţie în familie, nu există o cultură în acest sens, o apropiere de idealuri (ce am eu în comun cu intenţiile de independenţă ale catalanilor), nu există amintiri, momente.

Însă. Citiţi cele două reportaje de mai jos. Doi oameni complet diferiţi, care nu mai simt nimic pentru fotbalul de la noi, dar o fac pentru cel din Anglia. Şi ţin (eu voi continua să spun simpatizează) cu două echipe, nici măcar foarte mari! Charlton şi Manchester City.

După ce veţi fi parcurs textele, vă invit să vă spuneţi părerea. Şi să răspundeţi la întrebarea din titlu.

Sîntem obişnuiţi să-i invidiem pe fotbalişti. Pentru faima lor, pentru banii lor, pentru maşinile lor, pentru fetele care roiesc în jurul lor. Pentru că au, evident dacă există în dotare şi puţină inteligenţă dincolo de talent, viitorul asigurat. Pentru că văd lumea şi-i cunoaşte lumea, pentru că sînt răsfăţaţi, pentru că nu au auzit de cuvîntul criză.

Vedem însă, de cele mai multe ori, doar partea plină a paharului. Trecem peste sacrificiile pe care le fac, peste zilele importante petrecute departe de cei dragi, peste riscurile la care se supun, pînă la urmă.

Priviţi aceste imagini. Sînt doar cîteva şi sînt şocante, să recunoaştem. E partea nevăzută a vieţii de fotbalist. De care se vorbeşte, dar prea puţin uneori.

Şi mai există o parte. Cea dramatică. Cea în care destinul curmă vieţile unor tineri, invidiaţi fireşte.

Există o vorbă: “Trebuie să-şi dea viaţa pe teren”. Hai să fim mai atenţi cînd le cerem fotbaliştilor aşa ceva! Nimic nu merită un preţ atît de mare. Dacă nu credeţi, întrebaţi familiile lui Hîldan, Puerta, Jarque, Feher, Foe. Ar da orice ca ei să fie în situaţia lui Cristi Chivu.

1. Eduardo da Silva
Victima unui tackling dur într-un meci cu Birmingham City, disputat în februarie 2008, atacantul lui Arsenal s-a ales cu glezna stîngă dislocată şi cu o fractură de peroneu. Recuperarea i-a luat un an


2. Francesco Totti
Căpitanul Romei a suferit o fractură de peroneu şi o ruptură a ligamentelor gleznei stîngi într-un meci de campionat cu Empoli, jucat pe 19 februarie 2006. A revenit pe teren după 4 luni, la fix pentru a evolua la CM 2006


3. Djibril Cisse
Internaţionalul francez şi-a fracturat piciorul drept în iunie 2006, într-un amical pre-Mondial al “cocoşilor” cu China, în urma unei intrări dure a unui fundaş advers. A revenit pe gazon după 4 luni


4. Mirel Rădoi
“Tricolorul” s-a dat cap în cap cu Răzvan Raţ în timpul confruntării cu Italia de la Euro 2008 (1-1). Diagnosticul: fractură de pomet şi deviaţie de sept. Ex-stelistul a fost transportat de urgenţă la Spitalul Universitar din Zurich şi operat


5. Adrian Mutu
Mutu şi-a spart capul în cursul meciului cu Belarus (3-1), disputat pe 7 octombrie 2006, în Ghencea. “Tricolorul” a trebuit să fie cusut de medicul Pompiliu Popescu
 

Lacrimile fac parte din viaţă. Din viaţa oricui, fie el bărbat, fie el sportiv, fie el campion, fie el multimilionar şi deci neatins de grijile cotidiene ori de criza financiară. Se spune că lacrimile sînt chiar indicate în anumite momente, pentru a elibera stresul şi tensiunea.

Cînd şi-a văzut echipa cîştigînd şi ultimul trofeu pe care-l mai avea de luat, Guardiola a început să plîngă. N-a fost ceva teatral, cum mai vedem pe la noi, căci Pep n-are nevoie să fie preşedinte, de ţară sau de club. A fost o descărcare nervoasă, pesemne că în acele momente, văzîndu-şi jucătorii cum se bucură, Guardiola a realizat ceea ce a realizat. Să izbuteşti în primul tău an de antrenorat, căci experienţa din liga a treia nu poate fi decît consemnată ca atare, să cîştigi TOT ceea ce se putea cîştiga e într-adevăr un lucru care va rămîne în istoria fotbalului.

A fost interesant de văzut cum Henry încerca să-şi liniştească antrenorul. Rolurile se inversaseră. De regulă, eram obişnuiţi ca tehnicienii să-şi îmbărbăteze elevii, dar iată că se poate şi invers. A fost nevoie ca Ibrahimovici să-şi deschidă braţele imense şi să-l cuprindă la piept pentru ca Guardiola să-şi recapete zîmbetul.

Şi a mai fost un moment interesant. Pe care l-au surprins doar jurnaliştii de la Marca, aflaţi pe gazon. La finalul ceremoniei, atunci cînd jucătorii făceau pozele de rigoare, Guardiola s-a apropiat de secundul său, Tito Villanova, întrebîndu-l: “Tito, şi acum noi ce facem?”.

Legitimă dilemă. De acum înainte, TOTUL va fi pentru Pep prea puţin. E greu de crezut că va mai putea vreodată repeta performanţa din 2009. E greu de crezut că va mai putea CINEVA repeta această performanţă. Pep a realizat că toţi anii lui de acum înainte vor fi mai slabi decît acest 2009.
La 38 de ani, e o problemă, să recunoaştem.

Şi a mai fost o imagine în transmisia meciului care ar putea explica tot ceea ce s-a întîmplat la Barcelona în acest an. Înaintea prelungirilor, Guardiola a adunat echipa în jurul lui.

Şi a vorbit. Doar el, timp de cîteva minute. Ce a spus nu se ştie, căci, din păcate, la fotbal nu s-a preluat ideea din handbal de a se lăsa microfonul deschis la indicaţiile antrenorilor. Ar fi fost interesant. Fotbaliştii îl ascultau toţi cu atenţie, ca nişte copii ce-l vedeau pe Moş Crăciu. Apoi toţi au aplaudat, au intrat pe teren, au cîştigat. Iar la final, din nou toţi, s-au adunat pentru a celebra victoria.

P.S. 1
Dacă e cineva care n-a văzut aceste imagini o poate face marţi, la Fotbal European, de la 20:00, pe DigiSport. Căci, spre deosebire de al nostru, fotbalul european nu s-a întrerupt, aşadar nici emisiunea.

Azi, de la 20:00, vom trage concluziile sezonului de toamnă în Serie A, mîine, împreună cu Costel Gâlcă, antrenorul interimar al Almeriei, vom face acelaşi lucru cu Primera Division, în vreme ce miercuri e timpul pentru Bundesliga şi Premier League.

P.S. 2
Pentru cine vrea să revadă, iată aici golul lui Ibrahimovici din Barcelona - Real Madrid, comentat în mai multe limbi, inclusiv rusă, chineză şi japoneză. Ultima e chiar interesantă

Împreună cu Bogdan Socol şi Gică Craioveanu am analizat la DigiSport golul lui Zlatan Ibrahimovici din “El Clasico”. Vezi aici analiza din cadrul emisiunii Fotbal European

“El Clasico” Barcelona - Real rămîne aceeaşi experienţă incredibilă. Nu are termen de comparaţie. Nici măcar cu o finală de Mondial, European, Liga Campionilor ori Cupa UEFA. Fie că se joacă la Madrid, fie că se joacă la Barcelona, stîrneşte atîta pasiune în întreaga lume încît a încetat de mult să fie un duel al spaniolilor, a devenit un meci universal. 1,3 miliarde de oameni n-a adunat niciodată un meci de fotbal, iar daca lucrul ăsta s-a întîmplat acum, cînd încă nu era nimic în joc, hai să ne gîndim ce va fi pe 11 sau 12 aprilie, cînd va fi returul de pe “Bernabeu”! Va fi în etapa cu numărul 31, aşadar, cu 8 înaintea finalului, ceea ce mai rămîne de îndeplinit este ca şi în clasament situaţia să fie de aşa natură încît să transforme acest joc într-unul cu adevărat decisiv.

Revenind la ceea ce am văzut pe “Camp Nou”, e interesantă abordarea madrilenilor, incluzînd aici şi presa din Capitală. Titlurile din “Marca” şi “As” de luni elogiau prestaţia Realului de parcă ar fi obţinut victoria şi nu ar fi pierdut. E un marketing perfect realizat, ce induce un mesaj subliminal pozitiv: echipa e în creştere, trebuie să avem încredere în ea, să-i fim alături, deci, cu alte cuvinte, şi respectivele publicaţii trebuie cumpărate în continuare.

Foarte mulţi au fost, la cald, plăcut surprinşi de prestaţia Realului. Toţi erau încă sub impresia acelui 2-6 din tur, dar şi a Barcelonei penta-campioană, fără rival de cele mai multe ori. Numai că, la rece, eventual revăzînd partida, întrebarea ce se pune e următoarea: nu cumva vcrbim despre Real Madrid şi nu despre Almeria sau Osasuna? Între Real şi Almeria chiar nu există diferenţe? Pentru că şi Almeria a plecat de pe Camp Nou cu aceeaşi senzatie, de satisfacţie, pentru că a făcut ca victoria campioanei Spaniei şi a Europei să fie obţinută foarte greu.

REAL MADRID N-A DAT PE “CAMP NOU” NICI UN INDICIU DE ECHIPĂ MARE.
N-a căutat niciodată posesia, a urmărit doar distrugerea jocului adversarului, nicidecum depăşirea lui prin propriul stil. Apărare avansată, apropiată de mijlocul terenului, linii strînse, spaţiu puţin pentru jocul de construcţie al lui Xavi şi Iniesta, forţarea intercepţiei pentru declanşarea contraatacului. Real a dat senzaţia de grup unit, de scrificiu individual, de caracter colectiv.

DAR ACELEAŞI ELEMENTE LE-A ARĂTAT REAL ŞI ANUL TRECUT.
Care sînt totuşi marile diferenţe între Real Madrid de duminică şi cel de anul trecut? Să ne reamintim. Atunci, Madridul venea cu un antrenor nou, Juande Ramos, fără cel mai important fundaş, Pepe, şi fără Robben, echivalentul lui Cristiano de azi. Ocazia lui Ronaldo de duminică a avut-o, în 2008, Drenthe, la 0-0. Atunci Real era campioană, acum venea după o infuzie de 300 de milioane de euro, niciodată întîlnită în istoria fotbalului. Atunci, Barcelona era o echipă în creştere, în plină explozie, acum se presupune că e una care nu poate ajunge mai sus de atît.

Şi atunci, nu cumva supărarea lui Florentino Perez la adresa lui Pellegrini, niciodată exprimată în public, dar extrem de limpede, e logică? Nu cumva, la 300 de milioane de euro investiţi într-o echipă ce nu era oricum slabă speri la mai mult decît o resemnare şi o satisfacţie că ai pierdut jucînd rezonabil? Eu cred că da.

În presa madrilenă de marţi se aduc elogii lui Kaka. Brazilianul a fost admirabil, însă eu, de pe stadion, am văzut un Kaka obligat să-l tamponezepe Sergio Busquets, ca să oprească tranziţia catalanilor spre faza de atac. Ca o paranteză, Sergio Busquets mi s-a părut singura eroare a lui Guardiola. Jucase perfect cu Inter, iar lui Pep i s-a părut într-un moment de formă adecvat pentru “El Clasico”. Busquets a fost veriga slabă a catalanilor, poate şi din pricina pressingului făcut de Kaka, iar enervarea lui Guardiola în momentul eliminării, stupidă de altfel, e explicabilă. Cu Toure Yaya în mijloc, al cărui fizic impune respect şi-l ajută enorm, Barcelona ar fi cîştigat în calitatea paselor spre Xavi şi Iniesta, element esenţial pentru ca ei să poată duce jocul mai departe.

Şi ar mai fi un paragraf. Cel al schimbărilor. A lui Guardiola a decis. Ibracadabra a transformat Barcelona aducînd noi resurse tehnico-tactice. Dincolo, Pellegrini n-a ştiut cum să acţioneze atunci cînd a avut un om mai mult, iar faptul că Barcelona a avut posesie superioară chiar şi între minutele 62 şi 89, cînd a fost eliminat Lass, 57% faţă de 43% spune multe.

Nu mi-am propus să analizez jocul Barcelonei. Îl ştie toată lumea. N-a mai fost acelaşi, pentru că în faţă i-a stat totuşi Real Madrid. Henry a jucat slab, aducerea lui Robinho pare acum soluţia optimă, inclusiv pentru motivarea francezului, căci vine Mondialul şi nimeni nu-şi permite să stea pe margine. Xavi a fost incomodat, Iniesta la fel, Messi e Messi, el şi cînd joacă slab joacă de fapt bine.

Şi încă un lucru. Într-un fotbal atît de elaborat, atît de studiat şi de industrializat, rezultatul a fost decis de cea mai veche fază din lume: intercepţie-pasă în bandă-urcare-centrare-reluare din careu-gol. S-ar putea spune că pentru aşa ceva nu-i nevoie de zeci de milioane investiţii.
Oare?

P.S.

Aşa cum am promis, DigiSport a făcut din acest “Clasico” un eveniment, ceva ce n-a mai încercat nimeni pînă acum. Eu cred că am reuşit, iar audienţele confirmă. Şi dacă n-ar fi fost meciul Stelei pe Antenă, ar fi fost şi mai bine.

Sigur, ca la orice început, au fost şi unele inadvertenţe, în special din punct de vedere tehnic. Nu mă pricep absolut deloc la ele, dar ceea ce ştiu e că nu s-a făcut absolut nici o economie, aşa cum am citit pe undeva. Ştiu de la Gică Craioveanu că şi în Spania au fost aceleaşi probleme cu sunetul ca şi la noi.

Un lucru e clar. A fost primul pas şi în mod sigur vor mai urma şi alţii. Regula numărul unu în mass-media e să-ţi surprinzi mereu audienţa cu ceva, în mod plăcut, logic.

Următorul pas, pe 11 aprilie, pe “Bernabeu”. Sau, cine ştie?, poate chiar mai repede.

Ibrahimovici a rezolvat electrizantul duel al Spaniei printr-un gol înscris la puţine minute de la intrarea sa

Barcelona era pregătită de sărbătoare. Ieri a împlinit 110 de ani de existenţă, iar 22.000 de cartonaşe au creat un mozaic bicolor pe “Camp Nou” într-o fiesta care trebuia completată. Nu cu orice, ci cu o victorie în faţa marelui duşman, Real Madrid, coincidenţă frumoasă, oaspete de lux la aniversarea “blaugrana”. Şi i-a reuşit: 1-0.

Cristiano, ce ratare!
În meci s-a intrat brusc, fără ocolişuri. Ambele echipe, uriaşe, cu jucători pe măsură, au impus un ritm electrizant, au jucat nebuneşte. Fiecare ştia foarte bine ce are de făcut. Barca a căutat atacul, Real temporizarea, cu explozii pe contre. Au urmat două perioade împărţite. Prima a aparţinut madrilenilor, cu două mari ocazii ratate. Cea dintîi (21) enormă, cînd Kaka a pătruns frontal şi i-a pasat unui Cristiano Ronaldo solitar, dar care a ţintit doar piciorul salutar al lui Valdes. Apoi Marcelo a fost încet şi s-a trezit blocat în 8 metri. În acest răstimp, jocului gazdelor îi lipsea mişcarea în faţa unei defensive bine regrupate, ce nu lăsa nimic să treacă.

Minutul 33. Guardiola îl cheamă pe Messi, prea moale: “Du-te mai des pe dreapta!”. Lionel i-a ascultat ordinul. Arbeloa l-a tamponat, luînd “galben”, însă catalanii au întors foaia. Ei au preluat controlul, într-un presing sufocat pentru adversari. Totuşi, pericol minor. Doar Henry, altfel absent, a prins un şut, scos de Casillas de sub bară, iar repriza se termina cu reproşurile adresate de Messi arbitrilor.

Mutarea decisivă
Cum nimic nu se schimba, Pep a luat măsuri. L-a scos pe francez, l-a introdus pe Ibrahimovici, netitular din cauza unor dureri musculare. Ţintă atinsă. La prima acţiune în care s-a implicat, Zlatan a înscris: Daniel Alves a centrat lung din dreapta, iar suedezul, letal, a reluat din prima în plasă!

Nu numai golul a precipitat rapid lucrurile. Busquets a făcut henţ, a luat al doilea “galben” (din trei infracţiuni) şi a fost eliminat. Jocul s-a deschis mai tare. Real a insistat, însă Puyol a evoluat ireproşabil, Barca a creat mereu emoţii. Ronaldo a dat cu capul “peste”, Pique a trimis lîngă. La fel Yaya Toure. Iar Benzema (80) a trimis pe deasupra din doar 5 metri. A fost ultima ocazie pe care au mai putut-o avea madrilenii, iertaţi surprinzător de Messi, al cărui şut l-a parat Casillas. Eliminarea nervosului Lassana nu a mai contat: Barca e noul lider din Primera.

N-a fost ofsaid
Golul marcat de Ibrahimovici a pus în discuţie poziţia acestuia. Reluările TV au probat însă că suedezul nu se afla în ofsaid în momentul în care Dani Alves a centrat, ci era pe aceeaşi linie cu madrilenii.

Iritaţi de lasere
Pe parcursul disputei, jucătorii madrileni au fost sîcîiţi de un laser lansat din tribune. Primul a avut de suferit Cristiano Ronaldo, apoi Pepe şi Marcelo. “Lamentabil acest personaj”, a scris “Marca” despre omul cu laserul. Barca ar putea fi sancţionată.

7 jucători din propria pepinieră a avut titulari Barca: Valdes, Puyol, Pique, Xavi, Busquets, Messi şi Iniesta

5 noutăţi a prezentat Real în primul “11″ faţă de sezonul trecut: Albiol, Arbeloa, Xabi Alonso, Cristiano Ronaldo şi Kaka

Au cerut penalty
Madrilenii se cred defavorizaţi. Ei au avut obiecţii la golul lui Zlatan, nefondate însă, dar mai ales la o fază din minutul 61, cînd acuză că ar fi trebuit să aibă penalty. Atunci, Ronaldo a pătruns în careul rival, unde a căzut în duelul cu Pique. “Faultul pare clar”, a apreciat “Marca”. Jucătorii “blanco” s-au mai arătat iritaţi de un laser lansat din tribune, ce i-a vizat pe Cristiano, Pepe şi Marcelo.

“Real nu a fost mai bună decît noi. Îmi felicit jucătorii pentru efortul făcut, a fost crucial”
Josep Guardiola, antrenor FC Barcelona

“Rezultatul final nu reflectă realitatea de pe teren. Meritam un egal. În prima repriză, Barcelona nici nu a tras la poarta noastră”
Manuel Pellegrini, antrenor Real Madrid

Aceeaşi rutină
Importanţa partidei nu i-a schimbat deloc planurile lui Guardiola. Antrenorul Barcelonei a urmat acelaşi program ca într-o zi de meci oarecare. Dimineaţa a condus un antrenament de mai bine de o oră, apoi a luat masa de prînz în baza sportivă alături de toţi elevii săi. Aceştia au plecat pentru odihnă acasă, de unde au revenit în jurul orei 18:15.

“Săgeţi”
Chiar înaintea partidei, la hotelul “Majestic”, s-a organizat o masă protocolară cu participarea preşedinţilor ambelor cluburi. N-au lipsit înţepăturile. “Aş cumpăra mai mulţi jucători de la FC Barcelona”, a zis şeful Realului, Florentino Perez. Omologul Joan Laporta i-a replicat scurt: “Noi sîntem foarte mulţumiţi de ceea ce avem”.

Multe VIP-uri
Peste 1.000 de solicitări a primit FC Barcelona pentru locuri la lojele arenei, unde au luat loc o grămadă de personalităţi. Printre acestea s-au numărat Johan Cruyff, noul antrenor al selecţionatei Catalunyei, ex-preşedintele UEFA, suedezul Lennart Johansson şi fostul ciclist belgian Eddie Merckx, plus membrii echipei de tenis a Cehiei, finalişti în Cupa Davis contra Spaniei.

Avalanşă media
Presa din întreaga lume s-a înghesuit pe “Camp Nou”. La El Clasico s-au acreditat 711 de jurnalişti de la 158 de surse media din 22 de ţări. Au fost 80 de reprezentante din presa scrisă, 24 agenţii de ştiri, 19 posturi radio şi 35 de canale TV. În Spania, meciul a fost urmărit şi în 51 de săli de cinema, toate cu capacităţi de peste 300 de locuri.

6 finalişti pentru aur
Nu mai puţin de 6 dintre protagoniştii de aseară se regăsesc pe lista celor 10 finalişti rămaşi în cursa pentru “Balonul de Aur”. E vorba de Iniesta, Xavi, Ibrahimovici, Messi, respectiv Cristiano Ronaldo şi Kaka. Marele favorit să cîştige trofeul acordat de bisăptămînalul “France Football” e Lionel Messi. Decernarea va fi mîine.

În capitala Catalunyei se confruntă două echipe care acaparează superlativele fotbalului mondial

Diseară, între 20:00 şi 22:00 (ora României), lumea fotbalului va uita de criză şi se va uni concentrîndu-se aici, asupra Barcelonei. Mai precis, pe “Camp Nou”, unde are loc cel mai aşteptat meci al anului, între două dintre cele mai mari echipe şi cu participarea celor mai importanţi jucători din lume. Pe scurt, se joacă FC Barcelona - Real Madrid.

Cifric, în capitala Catalunyei îşi dau întîlnire actualele superlative din fotbal. Cele mai mari bugete, cele mai costisitoare transferuri, cele mai bune salarii, cele mai cunoscute vedete. Viitorul cîştigător al “Balonului de Aur”, Lionel Messi, contra prezentului deţinător, Cristiano Ronaldo. Formaţia care nu a ratat nici un trofeu în 2009 împotriva uneia ce a făcut investiţiile record ale verii, în achiziţii.

Avantaj Barca
Ultima situaţie a dus la o echilibrare. În rezultate - madrilenii tocmai au preluat şefia chiar de la catalani - şi în calitatea individuală a lotului. Ca joc însă, există un decalaj. Favorizată este Barca. Antrenorul Pep Guardiola are pus la punct un sistem care merge ca uns şi dispune de o bogăţie tactică ce-i permite să găsească mereu soluţii, ajutat de aceeaşi concepţie fotbalistică însuşită de jucătorii crescuţi în pepiniera “blaugrana”. Dintre ei, măcar 6 vor fi titulari diseară.

În schimb, Real e încă o trupă rigidă, în construcţie. Aceasta-i consecinţa faptului că Manuel Pellegrini nu a avut timpul necesar să perfecţioneze automatismele. Oamenii săi joacă adesea din memorie, nu din ce învaţă la antrenamente, iar de aici apar scurtcircuite.

“Mergem să atacăm”
Pase din prima, fotbal elaborat, viteză în circulaţia mingii, ritm ridicat şi intensitate într-un mobil 4-3-3 sînt cîteva dintre principalele caracteristici ale catalanilor cărora trebuie să le facă faţă mai lenţii madrileni. Pentru contracarare, Pellegrini a ales să evolueze curajos.

“Mergem la Barcelona să atacăm”, a promis ieri chilianul, decis să opună nestăviliţilor catalani un sistem cu trei “vîrfuri”, prin care “să ne dominăm adversarul”, cum a întărit Cristiano Ronaldo. Fiindcă, a pecetluit Benzema, “nu ne e frică nici de Barca, nici de “Camp Nou”.

“Madrilenii acordă mare importanţă păstrării mingii. Dacă nu le-o dăm, îi vom controla”
Josep Guardiola, antrenor FC Barcelona

“Trebuie să evităm să-i oferim Barcelonei lovituri libere din apropierea careului nostru.”
Manuel Pellegrini, antrenor Real Madrid

258 de milioane de euro a cheltuit Real vara trecută pe achiziţii; Barca a dat numai 86,5

5 miliarde de euro însumează clauzele de reziliere ale tuturor jucătorilor de la Barca şi Real

1 miliard de euro este salariul cumulat al efectivelor celor două mari rivale

488,1 milioane de euro e valoarea de piaţă a lotului Realului, cel al Barcelonei fiind de 459,6 milioane. Topul e completat de Chelsea (429)

Fără surprize
Ambele formaţii vor beneficia de garniturile standard. Guardiola i-a recuperat pe Messi şi Ibrahimovici, avînd o singură dilemă, la “închidere”: Yaya Toure, mai organizat, dar mai lent, ori mobilul Busquets? Dincolo, Pellegrini nu contează pe Guti, Van Nistelrooy, Metzelder (accidentaţi) şi Gago (neconvocat). Unica problemă o creează Albiol, incert din cauza unor dureri musculare.

“Clasic” pe bancă
Marea absenţă din primul “11″ al Realului o reprezintă Raul. “Tatăl tuturor El Clasico”, aşa cum l-a numit ziarul catalan “El Mundo Deportivo”, atacantul “blanco” va fi ţinut pe bancă pentru a-i face loc printre titulari lui Benzema, francezul fiind avantajat de forţa fizică superioară. Pînă acum, Raul a disputat 34 din 35 de dueluri posibile cu Barca, împotriva căreia a marcat de 15 ori.

Anti-Xavi
Pellegrini consideră că una dintre cheile partidei va fi modul în care Real va distruge jocul catalanilor. De aceea, el a pus la punct un plan pentru a-l izola pe Xavi. Coordonatorul Barcelonei va fi păzit de Xabi Alonso, în ajutorul căruia, cînd va fi nevoie, vor sări Kaka şi Marcelo. Chilianul a zis: “Dacă această strategie va funcţiona, Barca îşi va epuiza repede ideile şi va deveni o pradă uşoară”.

Bilete false
“Camp Nou” va fi plin diseară. Abonaţii şi-au tăiat partea leului, iar puţinele bilete puse în vînzare s-au vîndut demult. Tentaţia de a fi la un Barca - Real e însă mare, de care s-a încercat să se profite. Poliţia a arestat ieri un chilian ce dorea să comercializeze 189 de tichete false, la un preţ de circa 14.000 de euro în total. S-a apelat şi la revînzare, un bilet “la negru” fiind de 4 ori mai scump.

Avînd de primit peste 100.000 de oameni pentru “El Clasico”, cel mai mare stadion din Europa s-a organizat precum un oraş

De puţine ori în istoria lui “El Clasico” interesul în jurul duelului dintre cele două rivale a fost atît de mare. Cei mai tineri ar spune că niciodată, cei mai vîrstnici ar confirma, lăsînd însă loc pentru amintirea confruntărilor dintre Kubala şi Di Stefano.

Una peste alta, ochii tuturor celor care simt că au ceva în comun cu fotbalul vor fi îndreptaţi către “Camp Nou”. Se speculează o audienţă-record, ceva în jur de 1,3 miliarde de telespectatori, dar, ca orice speculaţie, cifra poate fi mai mică, dar şi mai mare.

Un lucru e însă clar. Pe stadion vor fi peste 100.000 de oameni. Toată populaţia unor oraşe gen Tîrgu Jiu, Reşiţa, Slatina ar încăpea fără probleme, ba chiar ar mai rămîne locuri libere, în vreme ce Urziceni, municipiul ce dă unica reprezentantă a României în Champions League, ar ocupa, cu cei 19.000 de locuitori, doar inelul de jos al celei mai mari arene de fotbal din Europa.

Organizare de 100.000 de euro
Toate aceste oraşe beneficiază de o organizare adecvată, cu şcoli, spitale, Poliţie, pompieri, magazine. Organizare ce se regăseşte şi pe “Camp Nou”. Doar deschiderea porţilor, ce e preconizată a avea loc cu două ore înaintea fluierului de start, scoate din conturile Barcelonei 100.000 de euro.

Cifra poate părea uriaşă, însă efortul logistic presupune participarea a aproape 2.000 de oameni. 700 dintre ei formează dispozitivul de securitate, coordonat dintr-o sală uriaşă, dotată cu tehnologie de ultimă oră, unde este captat semnalul oferit de mai mult de 100 de camere de luat vederi amplasate în interior şi în exterior. Din cei 100.000 de euro amintiţi, 30.000 merg spre acest sistem de siguranţă.

Lumea din umbră
Alt segment de oameni e format din cei ce vor fi la stadion, dar nu vor putea vedea marele meci. E vorba de aşa-numiţii “angajaţi nepermanenţi”, stewarzi, controlori de bilete, liftieri, electricieni, plus cei ce se ocupă de tabelele de marcaj, de instalaţia de sonorizare, dar şi 10 grădinari, care vor avea grijă ca gazonul să fie perfect.

Prim ajutor pe stadion
În sfîrşit, foarte importantă este latura medicală. “El Clasico” a fost desemnat de municipalitatea Barcelonei drept un eveniment de grad zero, nivelul maxim de risc admis într-o zi normală. Astfel că mai multe spitale din împrejurimi sînt pregătite special pentru orice eveniment nedorit.

Primul ajutor însă poate fi dat direct de pe stadion. Există 13 astfel de puncte, dotate inclusiv cu defibrilatoare, 5 ambulanţe complet echipate, aparte de cele dedicate partidei în sine, alte 5 miniambulanţe electrice, mai mulţi doctori şi asistenţi, precum şi reprezentanţi ai Crucii Roşii.

20.000 de euro e factura la electricitate într-o zi de meci în nocturnă pe “Camp Nou”

2-0 a fost ultimul Barca - Real, pe 13 decembrie 2008

Puţine incertitudini
Ambele echipe pot conta pe toţi jucătorii importanţi. Absenţi în Ligă cu Inter, Messi şi Ibrahimovici s-au pregătit ieri normal, iar Yaya Toure, afectat de gripă, a primit OK-ul medicilor să se alăture colegilor. Dincolo, după “încălzirea” cu FC Zurich, Cristiano Ronaldo urmează să fie titular, la fel ca Benzema (în dauna lui Raul), în vreme ce incert e doar Albiol, cu probleme musculare.

Contre Casillas - Puyol
Duelul de mîine seară l-au animat deja Iker Casillas şi Carles Puyol. “După meci, o să vedem Barca în retrovizor. Vom închide multe guri pe«Camp Nou» “, a zis portarul Realului, convins că liderul îşi va mări avansul de un punct. Căpitanul “blaugrana” i-a răspuns: “Eu nu văd Realul pentru că mă uit doar la Barca. Mai vorbim după meci”.

Guardiola s-a amendat
Foarte ordonat, Pep Guardiola e strict cu elevii săi, dar şi cu el însuşi. De aceea, antrenorul Barcelonei şi-a dat singur amendă deoarece a întîrziat la antrenamentul de joi. Pep a plătit 600 de euro potrivit regulamentului de ordine interioară pe care tocmai el l-a elaborat în vară. Suma va fi îndreptată în scopuri caritabile.

“Nu mă tem de primire”
Rival direct al lui Messi la titlul de jucător al anului, Cristiano Ronaldo e conştient că va avea de înfruntat ostilitatea fanilor catalani. “Vor fi fluierături, chiar jigniri, dar nu contează. Ştiu să fac faţă unor asemenea momente, nu ar fi primul. Voi fi pregătit pentru orice”, a zis portughezul. El a mai disputat pe “Camp Nou” un singur meci, în semifinalele Ligii din 2008, cînd evolua la Manchester United. Atunci a ratat un penalty, şutînd pe lîngă poartă.

Talismanul lui Messi
Alberto Undiano Mallenco, cel ce va oficia mîine seară pe “Camp Nou”, îi poartă noroc lui Lionel Messi. În 8 partide cu arbitrul spaniol la centru, atacantul argentinian a marcat 13 goluri.

Premoniţie?
Xavi şi Benzema au fost provocaţi să dispute un El Clasico virtual. Victoria a revenit Realului cu 3-0, printr-o “triplă” Cristiano Ronaldo. Francezul a completat: “Golurile mele le voi păstra pentru duminică”.

Duminică seară, 1,3 miliarde de oameni, dacă e să dăm crezare cifrelor oferite de deţinătorii de drepturi, vor sta cu ochii pe “Camp Nou” pentru a vedea în direct cel mai aşteptat “El Clasico” din acest mileniu, dacă nu cumva s-ar putea generaliza şi la mileniul trecut.

Va fi de la ora 20:00 şi va fi, ÎN DIRECT ŞI ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU ROMÂNIA, pe DigiSport. Pentru că meciul va fi, în mod evident, la nivel de fotbal european, vom încerca să-i asigurăm un comentariu de nivel european. Iar pentru asta, prima condiţie pentru o televiziune ce-şi respectă publicul e comentariul de la faţa locului. Care se va realiza.

N-am amintit întîmplător de “Fotbal European”. Căci voi comenta această partidă de pe “Camp Nou” împreună cu Bogdan Socol. Pentru mine o premieră absolută, fiindcă deşi am peste 300 de meciuri comentate din cele mai diverse campionate şi competiţii, n-am făcut-o niciodată de pe un stadion. Pentru Bogdan doar o premieră, pentru că el are experienţa meciurilor din Liga 1, deşi veţi fi de acord cu mine, una e Vaslui, alta e “Camp Nou”, “El Clasico”, 100.000 de spectatori.

Dincolo de comentariul în direct, cel mai important aspect evident, “El Clasico” va fi prezent, şi la DigiSport, şi în Gazeta Sporturilor, şi pe www.gsp.ro, pe tot parcursul week-endului, cu imagini, ştiri, informaţii, plus un studio exclusiv, cu două ore înainte de joc, la care invitaţi vor fi, din Barcelona, Gică Hagi şi Gică Popescu, singurii români care au trăit pe viu experienţa unui “El Clasico” de pe gazon.

Sigur, meciul e la concurenţă cu Steaua - Vaslui. Antena 1, post cu acoperire naţională, Steaua, echipa numărul unu, Vaslui, liderul-surpriză, întoarcerea lui Lăcătuş în Ghencea, iată elemente ce nu vin în sprijinul nostru. N-o să încerc eu aici să fac teoria chibritului şi să fac îndemnuri. Spun doar că în Ghencea va fi un film pe care l-am mai văzut şi-l vom mai vedea, de-al nostru, autohton, cu personajele sale, în vreme ce la Barcelona va fi o peliculă full HD, transmisie cu 27 de camere tv, 10 candidaţi la Balonul de Aur, şi doar actori de Oscar, Messi, Cristiano CR9 Ronaldo, Ibracadabra, Kaka, Henry, Benzema, Xavi, Casillas, Iniesta, Raul, Puyol, Higuain. Daniel Alves, Pepe, Pique. Plus doi preşedinţi umăr lîngă umăr, un antrenor-fenomen pe nume Pep şi o atmosferă plină de culoare creată de 100.000 de spectatori.

Nu-mi fac iluzii şi deci n-o să am deziluzii. La audienţă mă refer. Ştiu însă că duminică, în direct alături de mine, vor fi toţi cei care iubesc fotbalul adevărat, fotbalul european.
Şi zău că e tot ceea ce contează.