Spania e singura ţară din fotbal campioană continentală en-titre la trei categorii de vîrstă succesive. Viitorul campioanei mondiale nu e periclitat
Acum ceva vreme circula prin o fotbal o zicală cum că sportul acesta era unul practicat de 11 oameni contra alţi 11 în care mereu cîştigau nemţii. Bazată mai degrabă pe calitaţile fizice şi psihice ale nemţilor decît pe rezultatele propriu-zise, zicerea i-a fost atribuită lui Gary Lineker, care ar fi rostit-o în faţa unui microfon, într-un studio de televiziune.
Anii au trecut, zicala continua să circule, cu din ce în ce mai puţine argumente. Astăzi ea ar putea fi fără probleme înlocuită. Nu toată, ci doar naţiunea despre care se făcea vorbire. Acum, în fotbal nu mai cîştigă nemţii, acum cîştigă spaniolii. Pe unde se duc cîştigă, mai nou, treaba s-a extins şi la fotbal fete.
La Bucureşti a fost ultima ispravă. Pardon, nu la Bucureşti, ci la Chiajna, căci aşa ştim noi să onorăm o competiţie continentală ce ni se atribuie, fie ea şi de juniori, trimiţînd-o în comune, că să se poată mîndri primarii, la viitoarele alegeri, cu diplomele de la UEFA (ca o comparaţie, finala mondialului sub 17 ani s-a jucat pe “Azteca” din Ciudad de Mexico, finala Europeanului la aceeaşi categorie de vîrstă la Novi Sad, pe un stadion de 20.000 de locuri, iar finala Mondialului feminin la Frankfurt, cu 55.000 de spectatori). Să revenim însă la Spania.
Spania e, în acest moment, campioană mondială şi europeană de seniori, europeană de tineret şi europeană la sub 19 ani. Domină fotbalul planetar cum puţine alte naţiuni au mai făcut-o. Adăugaţi pe FC Barcelona, cîştigătoarea Ligii, şi pe Real Madrid, clubul numărul unu ca buget, pregătit să facturezez 490 de milioane de euro pe sezonul care abia a început.
Destui pun performanţele pe seama unei politici fiscale extrem de permisive faţă de sport. Chiar populiste, căci vorbim totuşi de un guvern de stînga, ce şi-a făcut din succesele sportive un serios capital de imagine. Alţii vorbesc de relaxarea existentă la controalele antidoping şi de priceperea medicilor iberici, campioni şi ei în felul lor. Posibil. Spania are însă şi un stil propriu de a gîndi fotbalul, pe care-l cultivă de la cele mai mici niveluri. În puţine locuri din lume fotbalul juvenil are atîta spaţiu în mass-media. Copiii îşi văd rezultatele în ziare, meciurile la televizor, sînt de mici pregătiţi pentru fenomenul mediatic. În puţine locuri din lume copii de 16 ani sînt promovaţi cu atît curaj către prima ligă, astfel că atunci cînd ajung la 21-22 de ani sînt deja certitudini. Iar grija cu care sînt înconjuraţi e exemplară. Iată, Barcelona i-a interzis lui Deuloufeu să vorbească pe timpul şederii în România mai mult decît la zona mixtă. Nu e un capriciu, e pur şi simplu preocuparea ca un puşti de 17 ani să nu şi-o ia în cap, să nu se creadă mai mult decît este. În puţine locuri din lume, de la echipa mare pînă la cele de copii stilul e identic, începînd cu aşezarea şi terminînd cu filozofia de joc. În puţine locuri din lume copiii şi juniorii sînt încurajaţi, la fotbal, să fie creativi în joc, să aibă idei. Cruyff spunea: “Dacă un tînăr nu e lăsat să inventeze, se va transforma într-un mediocru”.
Spania a fost mereu creativă. Un fotbal frumos, estetic. Lipseau rezultatele. Nu, nu spaniolii au brevetat tiki-taka (nici noi, să fim serioşi!), dar ei inventaseră o expresie: “Am jucat ca niciodată, am pierdut ca întotdeauna”. În 2008, la Viena, a apărut declicul. Iar acum spaniolii îşi domină în primul rînd psihic adversarul, făcîndu-l să se teamă.
Puştii spanioli, campioni în România, sînt liniştiţi. Ştiu că, dacă vor creşte corect, îşi vor găsi locul în fotbalul mare. Iar liniştea e o garanţie a succesului.
13 comments ↓
E incredibil ce am vazut anul trecut intr-un spatiu care, desi tine administrativ de Spania, e totusi la mare departare. Practic, am locuit cam 5 luni in Gran Canaria. Desi autohtonii sunt cam tuciurii (cred ca toata lumea ii stie pe Jeffren sau Pedro de la Barca), au exact ceea ce au cei din Peninsula. Terenuri cate vrei, echipe de juniori, respect, interes… Chiar se pune accent pe cultura fotbalistica, inclusiv fetele mici sunt inscrise la diverse cluburi locale, iar in ceea ce priveste relatiile dintre suporteri, ma pot lauda ca ultimele meciuri din sezonul 2009-2010 le-am urmarit in baruri alaturi de fanii Real Madrid, si in afara de cateva “misto-uri” inevitabile nu s-a intamplat nimic. Sunt curios cand se va ajunge aici, in “tarisoara”, macar la ceva asemanator.
Te rog, Andrei, citeste analizele mele si spune-mi daca am dreptate cand spun ca nici din 2013-2014 nu vom avea echipa direct in Grupele Champions League!
100% adevarat, si va dau un exemplu dintr-un alt sport. Hockey. Exact la fel procedeaza Canada cu micii hockey-isti, ii creste, ii impulsioneaza, ii motiveaza si investeste bani la greu pt micuti. Sint nenumarate ligi unde poti sa-ti duci copilul la hockey si tribunele sint pline peste tot, la orice meci. Costa destul de mult, dar pasiunea pt hockey n-are limite aici. Oricum, ideea e clara. Asteptam trezirea Romaniei!
Trec peste prima parte unde probabil este un citat din Alfredo Relaño si ar merge mentionat !
Acum cativa ani s-a spus acelasi lucru despre Franta, cu ce generatii vin , ce tineret au si tot asa, si uite ca acum nu mai sunt ce au fost. De acord ca au o perioada extraordinara dar nu cred ca o sa dureze mai mult de inca max 2 ani. De acord, poate vor reveni peste 8 - 10 dar cred ca ai exagerat putin.
foarte adevarat. am fost de curand in spania in concediu in apropiere de barcelona. desigur barca tv era la operatorul de cablu, si m-am uitat cand si cand. intr-una din zile am ramas surprins sa vad un meci de copii, probabil de 14-15 ani. sa vedeti ce spectatori, ce incurajari si ce comentarii. nu mai zic ca au castigat la vreo 14 goluri, probabil nu jucau cu vreo mare combatanta. dar intre-adevar interesul acordat copiilor parea enorm comparativ cu romania unde habar n-are nimeni de nimic si dupa cum stim la juvenil se promoveaza dupa banii familiei nu dupa capacitatile din teren.
mda. sunt curios cat o sa tina aceasta suprematie. eu zic ca inca cativa ani. nu vad nici o echipa din europa sa se bata cu barca sau real, iar la nivel de nationala spania are un lot foarte experimentat de jucatori care joaca de multi ani impreuna si vor mai juca inca 4-6 + ca vin din spate super jucatori ca Mata.
Chiar daca spania nu va mai prinde varfuri de forma experienta+omogenitatea lotului o va face foarte greu de batut. idem cu barcelona.
am o singura intrebare pt sezonul ce bate la poarta: ce va face madridul anul asta contra barcei in campionat/cupa/CL?
misto scris.
foarte frumos scrii.tu,oprisan,vochin tineti-o tot asa.
multumesc
simplu ca buna ziua. prea simplu. atat de simplu incat nu poate fi acceptat si inteles de multi. ce sa mai zic ca dupa ce intelegi mai trebuie sa si ai bunavointa sa pui in practica. la noi… noi trebuie sa ne ascultam imnul. cu sufletul.
Felicitari domnule Niculescu pentru articol!
Asteptam sa inceapa fotbalu adevarat(nu tiki-taka baCElona interna).pana atunci va mai citim articolele..
binenteles despre spania:)
Asta de articol …jos palaria.Ai perfecta dreptate Andrei.Eu traiesc in Spania de 5 ani intr-un oras cu vreo 200.00 de locuitori dar au terenuri de joaca pentru toate varstele foarte multe si unde nu se plateste absolut nimic.
Foarte tare acest articol. Pacat ca nimeni nu invata din astfel de exemple.
Si fara sa vreau sa te laud, esti cel mai profesionist ziarist de sport.. spun asta poate si pentru ca esti pe fotbal international, si tratezi subiectele ca atare.
Felicitari Andrei Niculescu.
bravo nea Andrei,de data asta imi place ce scrii
Leave a Comment