August 2010 ↓

Gesturi

Santander, prima etapă din Spania. Stadion plin, public cald, ambiţii mari pentru Racing. Barcelona bate însă cu 3-0, victorie simplificată de prestaţia lui Andres Iniesta, gol de 2-0 şi pasă colosală pentru Messi la deschiderea scorului din minutul 3. Apoi Iniesta e schimbat, în minutul 81, iar reacţia spectatorilor e exemplară. Standing ovation pentru cel mai bun om al adversarului în acea partidă. Întîmplător însă şi cel care, prin golul său din finala cu Olanda a adus Spaniei titlul mondial. Ceea ce lumea la Santander n-a putut uita. Dincolo de amărăciunea unui eşec, amintirea acelui gol încă persistă.

Ovidiu, undeva lîngă Constanţa. Gică Hagi este înjurat non-stop la meciul pe care echipa finanţată de el, Viitorul Constanţa, l-a jucat contra Farului. Pentru că nu a investit banii lui în Farul, ci a preferat s-o ia de la zero, într-un proiect pe cît de ambiţios pe atît de promiţător. Indiferent însă de motiv, simpla idee că Hagi poate fi înjurat pe un stadion din România, după cîte a făcut pentru fotbalul din ţara asta, e revoltătoare prin mesajul subliminal pe care-l transmite. Aceea că România n-are habar să-şi respecte, nu să-şi idolatrizeze, să-şi respecte, puţinele valori pe care le-a propus de-a lungul timpului în context european.

Şi Spania şi România sînt ţări latine, trecute prin dictaturi, asemănătoare în multe concepţii, dar atît de diferite cînd vine vorba de educaţie. Din păcate.

P.S. Aveţi nevoie de o dovadă? Pe www.sport.ro este prezentată drama unui angajat al clubului Dinamo. La 39 de ani, tată a doi copii, el se luptă cu o soartă prea crudă pentru a putea fi înţeleasă. Intraţi şi citiţi unele comentarii! Atît. Nu căutaţi explicaţii, ele nu există. Din păcate, nici speranţa că ne-am putea schimba nu prea mai există