July 2009 ↓

Adio, Sir!

_z8i6127bobby-robson-12.JPGE o zi tristă pentru fotbal. O zi în care l-am pierdut pe unul dintre cei mai eleganţi oameni care s-au învîrtit în ultimii 50 de ani în acest sport, care tinde să propună şi să premieze doar personaje obscure, caractere îndoielnice. E vorba de Bobby Robson, SIR Bobby Robson, pentru că, în ceea ce-l priveşte, distincţia oferită de Regina Elizabeth a Angliei e cea mai corectă caracterizare pentru un om care nu cred să fi insultat vreodată pe cineva.

_z8i6127bobby-robson-19.jpg

66cg9859bobby-robson.JPGAm avut plăcerea şi onoarea să-l cunosc pe Sir Bobby Robson. Se întîmpla în toamna lui 2005, cînd fostul selecţioner al Angliei a venit în România invitat de Gazeta Sporturilor pentru a-l susţine pe Gică Popescu, care pe atunci încerca să devină preşedinte la FRF în locul lui Mircea Sandu. N-o să comentez acum demersul respectiv, o să mă limitez doar să constat două lucruri: unu, că Gică Popescu a uitat destul de repede şi doi, că tocmai în ziua morţii celui care l-a pus căpitan la Barcelona, el ţinea o inutilă conferinţă de presă, la doi paşi de “Camp Nou”, încercînd să demonteze în faţa ziariştilor spanioli complet dezinteresaţi de subiect o acuzaţie pe care nimeni nu i-a adus-o.

img_0004bobby-robson_gica-popescu_hagi.JPGAm stat în 2005 aproape două zile în preajma marelui antrenor. M-a impresionat. Mă aşteptam la un englez scorţos, plin de el, în conformitate cu performanţele obţinute de-a lungul vremii. Am descoperit un bărbat extrem de simpatic, care m-a cucerit din prima cu mirarea din ochii săi albaştri atunci cînd, la aeroport fiind, am încercat să-i iau mica valiză pentru a o duce la maşină şi a-i uşura astfel scurta conferinţă de presă pe care a dat-o chiar în hol la Otopeni. Un om modest, foarte vesel, căruia îi plăcea să-şi trăiască viaţa la maximum, să se bucure zi de zi de tot ceea ce i oferea. Se ştia de boala lui, se ştia de lupta pe care o duce, dar n-am avut niciodată senzaţia că stau lîngă un om înfrînt, doborît de probleme. Dimpotrivă.

I-am arătat oraşul, în fine ceea ce poate fi arătat la capitala noastră. Cel mai mult i-au plăcut frunzele copacilor, culoarea lor tomnatică, semn că avea un alt cîntar al valorilor. A stat mai bine de o oră la Muzeul Satului, ba chiar la un moment dat l-am lăsat vreme de un sfert de ceas să se odihnească în cerdacul unei case olteneşti, singur cu gîndurile sale. Programul i-a fost destul de încărcat, dar n-a încercat nici o clipă să schimbe ceva, să facă figurile pe care eu eram obişnuit să le regăsesc printre autohtoni.

Una dintre ele i s-a întîmplat chiar lui, seara, cînd am fost în Giuleşti să vedem Rapid - Steaua. La pauză a vrut să meargă la toaletă, însă în ciuda insistenţelor n-am reuşit să-l introduc la Sala VIP, acolo unde cel mai fals dintre pămînteni, George Copos, nu trebuia deranjat, căci era înconjurat numai de personalităţi, iar bodyguarzii aveau consemn clar să nu intre nimeni. Nici măcar un Sir. Noroc cu oamenii normali de la toaletele normale, dar extrem de româneşti, adică mizerabile, care l-au recunoscut şi l-au ferit de mica umilinţă de a sta la coadă.

Seara a fost la Antenă, la Recursul Etapei, invitat special. Dacă vă spun că emisiunea respectivă a avut cel mai mic rating din acel sezon nu cred că spun o noutate. Evident, nu era Gigi Becali, era Bobby Robson. Un fleac.

La plecare, la aeroport, mi-a dat numărul lui de telefon. Mi-a zis să-l sun neapărat, pentru că îi place să stea de vorbă cu oamenii tineri, îl fac să se simtă şi el tînăr. Nu l-am sunat. Dimineaţă, cînd am aflat că a murit m-am uitat în telefon. Numărul lui e tot acolo. Din păcate, Bobby Robson nu mai e.

Rocada ideală

Schimbul Zlatan-Eto’o mulţumeşte toate părţile implicate, jucători şi cluburi

Rămasă o vreme în umbra rivalilor de la Madrid în mercato, FC Barcelona a dat primul semn de viaţă cu achiziţionarea lui Maxwell. Surprinzătoare, pentru că numele său nu prea apăruse în presă, şi eficientă, ţinînd cont de suma de transfer, 4,5 milioane de euro, mică pentru un internaţional brazilian. Odată urniţi, catalanii au lovit apoi cu putere: Ibrahimovici.

Nu puţini sînt cei care se întreabă cine iese mai cîştigat din această megaafacere. Răspunsul este: toată lumea. Şi iată de ce.

BARCELONA
» obţine atacantul central pe care Guardiola l-a dorit cel mai mult.
» beneficiază de, poate, unicul vîrf pe “stilul Barca”, care să se poată asocia lesne cu Xavi, Iniesta, Messi, Henry sau Alves în jocul combinativ. Eto’o nu avea aceste calităţi, de aceea de multe ori Guardiola îl plasa pe Messi în centru (vezi meciul cu Real) trecîndu-l pe camerunez în bandă.
» rezolvă marea problemă Eto’o, un fotbalist al cărui transfer (24 de milioane în 2004) a fost amortizat demult şi care, conform spuselor lui Guardiola, nu avea “feeling” cu antrenorul, mai ales că refuzase prelungirea contractului scadent în 2010.
» cîştigă un atacant mult mai spectaculos plătind oarecum aceeaşi sumă de bani, cash, ca şi pentru David Villa.
» obţine un jucător reprezentativ pentru Nike, sponsorul principal, în condiţiile în care celelalte nume importante purtau mărci rivale: Messi cu Adidas, Henry cu Reebok, Eto’o cu Puma.
» scapă de Hleb, un fotbalist care i-a cerut socoteală lui Guardiola chiar după finala Ligii de la Roma pentru neincluderea în lot.

ETO’O
» evită tentaţia plafonării după 5 ani cu trei campionate şi două Ligi ale Campionilor cîştigate.
» poate deveni jucătorul cel mai important de la Inter. Acesta a fost, de fapt, marele of al lui Eto’o: indiferent cîte goluri dădea, nu reuşea să fie înaintea lui Ronaldinho şi, apoi, a lui Messi, în preferinţele fanilor.
» obţine contractul financiar dorit, ştiut fiind că Moratti plăteşte mai bine decît Barcelona.
» iese de la Barcelona tot spre un club mare, varianta Manchester City nefiind cea mai nimerită din punct de vedere sportiv.

INTER
» obţine atacantul pe care Mourinho şi-l doreşte încă de cînd pregătea pe Chelsea.
» cîştigă un fotbalist care se mulează pe ambele desene tactice ale lui Mourinho. Fie pe 4-4-2, lîngă Milito, fie pe 4-3-3, sistem pe care Eto’o îl ştie perfect
» primeşte o importantă sumă de bani cu care să acopere alte transferuri.
» acoperă plecarea celui mai mediatic jucător cu un altul la fel de cunoscut.
» rezolvă problema lui Ibrahimovici cu fanii lui Inter, deteriorată serios în ultima vreme.
» aduce şi un fotbalist ce poate asigura fluenţa tranziţiei apărare-atac, l-am numit pe Hleb.

IBRAHIMOVICI
» vine la echipa cea mai potrivită stilului său.
» evită tentaţia plafonării după 5 ani cu tot atîtea titluri în Serie A, cu Juventus şi Inter.
» poate obţine foarte repede primul titlu internaţional din carieră, Barcelona jucînd în 2009 Supercupa Europei şi Mondialul Cluburilor de la Abu Dhabi.
» poate face saltul mediatic pe care Serie A nu i-l oferea.
» poate aspira la cîştigarea Balonului de Aur.

Messi a renunţat la vacanţă ca să se antreneze
Nu de puţine ori se asociază ideea de mare fotbalist cu ifosele sau lipsa de disciplină. Leo Messi pare a fi din cealaltă categorie. Cea mai bună dovadă este renunţarea la o săptămînă de vacanţă pentru antrenamente.

Ca şi internaţionalii spanioli prezenţi la Cupa Confederaţiilor, Messi trebuia să se prezinte la Barcelona pe 27 iulie. Spre supriza tuturor, inclusiv a lui Guardiola, a ales să vină cu o săptămînă mai devreme, împreună cu ceilalţi componenţi ai lotului cu care va merge la Londra, pentru cele două meciuri ale “Wembley Cup”, cu Tottenham şi Al  Ahli.

Explicaţia a dat-o chiar el şi se regăseşte în cele întîmplate în vara trecută. Atunci Messi a realizat primul său stagiu complet de acumulări de cînd e la prima echipă, ceea ce i-a permis primul sezon fără accidentări, în ciuda faptului că programul a fost suficient de încărcat.

UPDATE / 75 de milioane pentru Ibrahimovici din cauza lui Eto’o

Eto’o vrea 5 milioane de la Barcelona ca să accepte să plece la Inter, dar campioana Europei refuză şi vrea să dea bani cash Interului pentru Ibrahimovici

Ceea ce părea doar o formalitate s-a complicat brusc, dar nu neapărat surprinzător, ţinînd cont că la mijloc e vorba de bani. Rocada Eto’o-Ibrahimovic e acum în pericol din pricina pretenţiilor pe care Eto’o şi, mai probabil, reprezentantul său, Josep Maria Mesalles, le au faţă de Barcelona.

Ce solicită Eto’o. Înţelegînd din cedarea lui la Inter că, de fapt, a fost pus pe liber, camerunezul cere Barcelonei să-i achite salariul pe sezonul rămas din contractul ce expiră în 2010. Adică 8 milioane de euro brut, 5 milioane net. Iar Mesalles, la rîndul său, ar dori un comision de 10 procente din suma totală de transfer şi de la Barcelona, dincolo de cel identic pe care l-ar percepe de la Inter.

Pretenţii care l-au înfuriat la culme pe Joan Laporta, preşedintele Barcelonei declarîndu-se dispus să plătească 75 de milioane de euro pentru Ibrahimovici, plus împrumutul pe un an al lui Hleb, dar şi ameninţîndu-l voalat pe Eto’o că-şi va petrece ultimul an de contract fără posibilitatea de a juca.

Contractele erau gata de semnat
Anterior acestei ultime veşti, cele două cluburi se înţeleseseră, fiecare parte, cu ceea ce speră să devină noii lor jucători. Ibrahimovici a acceptat, aşa cum a promis, micşorarea salariului său de la Inter, care era de 12 milioane de euro. Ar urma să primească de la Barcelona 11 milioane brut, dar datorită diferenţei de impozitare dintre Spania şi Italia în cazul străinilor aflaţi la primul contract, 24% faţă de 48%, net ar încasa de fapt mai mult, 8,4 milioane, faţă de 6,8 milioane cît avea la Inter.

În ceea ce-l priveşte pe Eto’o, şi el ar avea de cîştigat. Va trece de la 8 milioane brut pe sezon la 11, plus bonusurile care ar putea ridica suma totală la 14 milioane brut. Impozitarea n-ar fi o problemă, de vreme ce Eto’o nu era beneficiarul impozitului redus, de 24%, ci al celui normal, de 43%. Astfel că, vorbind în cifre nete, salariul anual al camerunezului la Inter ar fi de 5,7 milioane, faţă de 4,5 cît avea la Barcelona.