August 2008 ↓

În direct cu adversarii, dar şi alte meciuri tari

În acest week-end încep şi campionatele din Spania şi Italia, ultimele care-şi mai aşteptau startul, astfel că peisajul transmisiilor fotbalistice din România se colorează semnificativ şi, de ce nu?, primeşte un plus de calitate. Vom avea ocazia să vedem la lucru cîteva dintre adversarele echipelor noastre din cupele europene, Fiorentina şi Roma din Italia, Bayern şi Wolfsburg din Germania, Chelsea din Anglia, Lyon şi Bordeaux din Franţa, dar şi debutul lui Dică, la Catania, în echipa lui Walter Zenga.

Iată programul celor mai importante transmisiuni ale sfîrşitului de săptămînă

VINERI, 29 august
21:30, SPORT KLUB, Karlsruhe - FC Koln

SÎMBĂTĂ, 30 august
16:30, SPORT KLUB, Wolfsburg - Eintracht Frankfurt
21:30, BOOM SPORT ONE, Sampdoria - Inter Milano
23:50, BOOM SPORT ONE, Valencia - Mallorca

DUMINICĂ, 31 august
15:30, EUROSPORT 2, Chelsea - Tottenham
16:00, BOOM SPORT ONE, Catania - Genoa
18:00, SPORT KLUB, Bayern - Hertha Berlin
20:00, BOOM SPORT ONE, Numancia - FC Barcelona
21:45, BOOM SPORT ONE, Fiorentina - Juventus
23:30, BOOM SPORT ONE, Deportivo La Coruna - Real Madrid

P.S. În viitorul apropiat, platforma Boom va lansa un canal soră pentru Boom Sport One, Boom Sport 2, care va permite transmisia în direct şi a meciurilor care se suprapun într-un fel sau altul pe acelaşi interval orar.

Steaua ca România la Euro / CFR trebuie să se bucure

E momentul lor. Al premiantelor. CFR Cluj şi Steaua au respirat, prin reprezentanţii lor de la Monte Carlo, acelaşi aer cu marile cluburi ale continentului. Fac parte din elita fotbalului european şi merită toate aprecierile.

CFR trebuie să se bucure. Să se bucure că a ajuns aici, că poate aduce la Cluj, şi în Transilvania, pe Roman Abramovici, dar şi cîţiva campioni mondiali, Scolari, Laurent Blanc, Totti, De Rossi, cîţiva deţinători ai Ligii Campionilor, Deco, Carvalho, Panucci, trei superlative ale sezonului trecut din Champions League, Cech, Terry şi Lampard, şi încă o sumă de mari nume, Ballack, Drogba, Baptista, Aquilani, Riise, Mexes, Cavenaghi, Gourcouf. Pentru CFR e o mîndrie, orice punct scos în acest context va fi o mare realizare.

Teoretic, Chelsea şi Roma sînt din altă dimensiune, astfel că Bordeaux rămîne unica bornă de la care s-ar putea pretinde ceva. Pare o echipă abordabilă, dar nu puţini sînt cei care spun că în campionatul trecut a jucat cel mai spectaculos fotbal, chiar mai spectaculos decît campioana Lyon. Are un antrenor, campionul mondial Blanc, adept al ofensivei, al spectacolului. La Cluj măcar se poate trage nădejdea unui rezultat bun.

Steaua are deja experienţă. E la al treilea sezon consecutiv în grupe, astfel că deja performanţa se cere depăşită. Calificarea în primăvară, fie ea a Cupei UEFA, ar trebui să fie principalul obiectiv al steliştilor.

Uşor de zis, dar cam greu de făcut. Deja euforia succesului cu Galata lăsase ceva urme între stelişti. Dacă de la Gigi Becali, “batem şi pe Real Madrid şi pe Barcelona”, n-avem nici o pretenţie, de la Rădoi parcă am avea. “Nu vreau să cad cu Inter ca să nu-l bat pe Chivu”, a glăsuit căpitanul. Ca glumă e bună şi sper că Rădoi, altfel un tip cu destul de mult simţ al realităţii, chiar asta a vrut să facă, o glumă. Lăcătuş pare şi el luat de val, de vreme ce s-a apucat în plină conferinţă de presă să se contreze cu un jurnalist ale cărui păreri l-au deranjat. Dacă nu va înţelege că fiecare e liber să spună ce gîndeşte, chiar dacă n-are dreptate sau spune prostii, Lăcătuş are o mare problemă. Vremurile cînd tatăl unui anume Valentin conducea România s-au dus de mult.

Grupa Stelei e grea, e mai grea decît cea de anul trecut, cu Arsenal, Sevilla şi Sparta Praga. La o primă evaluare, simplistă, Bayern e peste Arsenal, Lyon e cam ca Sevilla, dar Fiorentina e mult peste Sparta Slavia Praga.

Steaua are rolul României de la Euro. Avem o echipă italiană, una franceză şi în loc de una olandeză avem una germană. Şansa Stelei stă în posibilitatea paşilor greşiţi făcuţi de celelalte trei în duelurile directe. Bayern-Lyon, Fiorentina-Bayern, Lyon-Fiorentina, iată duble manşe unde se pot împărţi puncte. Orice punct scos de Steaua, acasă sau afară, devine în acest context important. Iar ultimul meci, cu Fiorentina pe teren propriu, poate fi interpretat în fel şi chip. De ce n-ar fi precum cel cu Olanda de la Euro? Dar mult mai bine abordat, evident.

Pe de altă parte, urmează pentru Steaua o perioadă de foc. Urmăriţi doar luna noiembrie:
01.11 Dinamo - Steaua Liga I
05.11 Lyon - Steaua Champions League
09.11 Rapid - Steaua Liga I
15.11 Steaua - Poli Timişoara Liga I
22.11 Craiova - Steaua Liga I
25/26.11 Bayern Munchen - Steaua Champions League
30.11 Steaua - Urziceni Liga I
De cum va şti Lăcătuş să gestioneze această lună depinde foarte mult din viitorul Stelei.

Ceasul învingatorului

Lacatus si-a vazut visul cu ochii: a dus Steaua în Liga Campionilor. Pentru al treilea an consecutiv, în Ghencea vor veni greii Europei

Ce cald e la Bucuresti la 9 fara un sfert! Dar cine are, zau, timp sa observe chestia asta, cînd echipele îsi fac aparitia pe teren? În spatele lor, în treningul de prezentare, un tip în paseste cu pieptul înainte, apasat, ca pe vremuri. Parca ar vrea sa ia el pe umerii lui toata presiunea, desi lui cine i-o lua atunci? Au trecut anii, sa tot fie vreo 20, s-au înmultit si kilogramele, poate tot vreo 20. Se uita în dreapta. Galeria e acolo. Îl cheama la salut, iar el le raspunde. În stilul împrumutat, ce coincidenta, de la Galatasaray. Se uita în stînga. Si de acolo îl cheama. Le raspunde si lor. Apoi, ca la un semn, în timp ce se îndrepta spre banca, stadionul erupe: “Lacatus, Lacatus, Lacatus, Lacatus!”.

Tactica perfecta

N-a dormit cine stie ce peste noapte. Nici n-a fost usor. Era pîna la urma meciul lui. Cel în care trebuia sa faca trecerea de la “fostul mare jucator” la “antrenorul”. Plus ca s-a gîndit mult. O fi bine sa încep asa ofensiv? Nu-i mai buna siguranta, totusi? Dar cum sa-l lasi pe margine pe Bogdan Stancu, care tocmai te salvase la Bistrita? E 5 dimineata, trebuie sa luam o decizie! Da, gata, asa facem: Lovin lînga Ovidiu Petre, mai ales ca ultimul abia iesise dintr-o accidentare. Stancu va fi arma secreta, la nevoie.

Si acum la lupta. Din pacate, de aici încolo nu mai depinzi de tine, ci de inspiratia a 11 baieti pe care i-ai vrea 11 de Marius Lacatus. Dar s-o putea? Turcii atentioneaza: bara Kewell, minutul 4. Ufff. Apoi minutele se scurg. Cît de greu! Radoi pare “un barbat multiplicat” la unele faze. Lovin si Ovidiu Petre se descurca. Banel îsi face jocul. Dayro alearga. Arthuro e cam greoi, dar tocmai el are unica sansa de gol a Stelei, mingea alunecînd lent spre tusa.

Reinventatul Banel

Pauza. “Respiram, ne concentram. Mai avem o repriza, 45 de minute, 2.700 de secunde”. Hai sa numaram împreuna! Tic-tac, tic-tac. Cît naiba dureaza o secunda? Tic-tac, tic-tac. Minutul 54, Arthuro are calificarea pe frunte, dar aceeasi transversala ce ne-a fost aliata ne e acum potrivnica. Tic-tac, tic-tac. Mai trec cîteva secunde, interminabile, si golul vine. Banel, tocmai Banel, cel pe care atîtia l-au hulit, dar în care Lacatus a avut atîta încredere, ei bine Banel ramîne singur cu portarul turc, dupa un ofsaid de vreo jumatate de metru, si-l executa cu stil si clasa.

Final apoteotic

Atmosfera e colosala. Vorbea cineva de infernul de la Istanbul? Vax, serios. Tic-tac, tic-tac. Meciul e al nostru. Galata e sub Bate Borisov, chiar daca Skibbe forteaza, cam patetic, cu Umit Karan, deci cu 3 atacanti. Lacatus iese la margine si-i explica ceva lui Radoi, care preda mai departe indicatiile în teren.

Tic-tac, tic-tac. Terenul se înclina spre poarta lui Zapata, dar rezistam. Apoi vine fluierul de final, lung, izbavitor, ca o borna a unui destin de învingator. Si imnul Ligii Campionilor, cu dedicatie speciala pentru Lacatus.

Un candidat le presedintia Americii, care tocmai pierduse, si-a calmat simpatizantii spunîndu-le: “Fiti linistiti, mîine dimineata, tot americani veti fi cînd va veti scula!”

Marius a dormit în sfîrsit bine. S-a trezit si el de dimineata acelasi. Oare? Nu cumva un pic mai antrenor? Parca asa se pare.

Aşa arată un club mare

Aţi auzit vreodată un club din România prezentîndu-şi în mod public rezultatul financiar al unui sezon încheiat? Ori prezentîndu-şi, la fel de public, proiectul de buget pentru sezonul ce stă să înceapă?

Răspunsul e clar: niciodată. Şi asta pentru că-i greu de crezut că, ocupaţi în a se bălăcări cu colegii de funcţie rivali, şefii fotbalului de pe la noi găsesc timp să studieze bilanţurile contabile ale grupării pe care o conduc.

În paranteză fie spus, atunci cînd stai o perioadă în afara ţării, fie şi cîteva zile, şi vezi cum e abordat acolo fenomenul fotbalistic, cum se comportă oficialii şi ce relaţii de respect reciproc au între ei, sau dacă n-au, măcar lasă să se întrevadă aşa în presă, întoarcerea acasă îţi dă senzaţia unui plonjon într-o grădină zoologică, direct în menajeria maimuţelor.

Dacă sînteţi curioşi să vedeţi cum arată un bilanţ contabil al unui club adevărat, vă invit să-l accesaţi pe cel dat publicităţii azi de FC Barcelona. E vorba de bilanţul sezonului trecut, cu un profit net de 10 milioane de euro, dar şi de bugetul sezonului ce a început pe 1 iulie, care se ridică la suma de 380 de milioane de euro.

Documentul, în format PDF, e în catalană, dar cine e curios poate descifra relativ uşor datele de acolo. E un exerciţiu de civilizaţie, un plonjon pentru cîteva minute într-o lume în care noi n-am intrat, fotbalistic vorbind, şi nici nu vom intra prea curînd.

La Rădoi s-a gîndit cineva?

De la “Rădoi la un pas de Inter” sau “Du-te Rădoi, du-te!”, am trecut în numai cîteva zile la “Rădoi are şanse minime să ajungă la Inter”.

Cum de s-a putut ajunge la o astfel de situaţie nu-i greu de înţeles. Toată lumea a văzut declaraţiile finanţatorului din Ghencea care zicea ceva de un împrumut urmat, eventual, în vara viitoare de un transfer definitiv. De aici concluzia trasă de mass-media, “Rădoi la un pas de Inter”. Pînă la urmă, dacă nu-l crezi pe omul numărul unu de la Steaua, atunci pe cine să crezi?

Gigi Becali e obişnuit să arunce cu vorbele în stînga şi-n dreapta. Spune vrute şi nevrute, cu aceeaşi uşurinţă cu care-i face pe unii dobitoci, pe alţii proşti, pe ceilalţi jigodii. Nu se gîndeşte dacă provoacă vreun rău, pentru el nu contează.

S-ar putea însă ca pentru Rădoi să conteze. L-am văzut pe GSP TV imediat după meciul cu Braşovul. Părea plin de iluzii în ceea ce priveşte posibilitatea perfectării transferului său la Inter. A recunoscut că s-ar duce pe jos la Milano, că ar accepta un împrumut, dar şi că cele 14 milioane de euro cerute în schimbul său reprezintă o sumă cam mare.
În paranteză fie spus, Rădoi s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Şi ca joc, dar şi la nivelul comportamentului. E mult mai matur, mai deschis, nu mai e morocănosul de negăsit, închis într-un glob de sticlă.

Revin. Rădoi n-avea cum să nu-şi facă iluzii. E normal. Numai că, fotbalul ne-a învăţat, astfel de tranzacţii se fac în timp, durează, sînt multe lucruri de pus la punct, sînt mulţi bani în joc, de toate culorile, astfel că orice “transpiraţie” în presă e un dezavantaj. Mai ales pentru cumpărător, care cere discreţie.

Aici vorbim de Internazionale Milano, campioana Italiei, campioana campioanei mondiale. Un colos. Care trebuie să fie foarte atent atunci cînd aduce jucători. În special din zona Europei de Est. Dacă stăm să ne gîndim bine, observăm că din aceste ţări foarte puţini fotbalişti au ajuns DIRECT, sublinierea e foarte importantă, la cluburile mari. Iar cînd zic cluburile mari mă gîndesc la Inter, Milan, Juventus, Real Madrid, Barcelona, Manchester United, Bayern Munchen şi altele din această categorie. Aceste cluburi preferă să dea 15 milioane pe un Chivu, care însă vine de la Roma şi are deja un nume în Europa, decît să dea 2 milioane pe un Rădoi, care vine dintr-un campionat comentat în fel şi chip şi de la o echipă care nu contează în Liga Campionilor. De aceea Inter amînă lucrurile, de aceea vrea să-l mai vadă la lucru. De aceea nu era normal ca patronul, finanţatorul, latifundiarul, cum vreţi să-i spuneţi, să-şi permită astfel de “aroganţe”. Mai ales că la mijloc era finul său, pe care pretinde că-l iubeşte.

Aici nu-i vorba că Rădoi n-are valoare. Are, destulă. Poate că nu-i de două ori mai bun ca Matterazi, dar e bun. Ar face faţă la Inter fără probleme. Numai că suporterul lui Inter e, la scară mult mai mare, ca suporterul lui Steaua. Dacă suporterul stelist strîmbă din nas atunci cînd sînt aduşi jucători din Portugalia, daţi-i voie şi fanului interist să procedeze la fel atunci cînd vine vorba de România şi de un jucător pe care accidentările şi ghinioanele l-au respectat prea puţin. Între Inter şi Steaua e totuşi o distanţă mare.

Asta-i problema lui Rădoi. La el nu s-a gîndit nimeni. La iluziile lui, dar şi la consecinţele unei eventuale ratări. Rădoi e un profesionist. Va continua să joace la fel, să pună capul în gheata adversarului şi genunchiul în crampoanele lui. În sufletul lui va rămîne, undeva, umbra acestui posibil eşec.
Şi zău dacă-l merita!