Viaţă după Mourinho, fotbal după Benitez

Liverpool a avut în mînă calificarea, Chelsea a avut şansa întipărită pe fruntea lui Riise, autorul unui autogol de poveste în minutul 90+5.

Mai există fotbal după Mourinho? Aceasta era întrebarea pe care toată lumea şi-a pus-o în Anglia înaintea acestei semifinale, specialitatea casei. Chelsea îşi pierduse punctul de referinţă acum mai bine de 6 luni, atunci cînd “The Special One” fusese dat afară de Abramovici, dar echipa a continuat să funcţioneze, din inerţie parcă, în ciuda relaţiilor inexistente, atunci cînd nu erau tensionate, dintre jucători şi antrenorul Avram Grant. A rămas în lup ta pentru titlu în Premier League, pentru care va da bătălia finală duminică, la Londra, cu Man ches ter, a continuat cursa în Liga Campionilor, ajungînd, iată, iar în semifinale.

Dar. Există un dar. Champions League n-a oferit pînă acum nici un adversar mai acătării pentru Chelsea în faza eliminatoriilor. Excursiile balcanice, la Olympiakos şi Fener, nu se prea pun, iar cele întîmplate în faza grupelor nici atît, fiindcă acolo există o certă marjă de eroare. Adevărata treabă abia acum venea, în semifinala cu Liverpool, un meci repetat obsesiv în ultimele trei sezoane. Aici de regulă apărea Mourinho, care cu stilu-i arogant atît de cunoscut lua toată presiunea pe umerii lui, devenind el însuşi protagonistul unui duel inegal totuşi, de vreme ce între Chelsea şi Liverpool se cască o prăpastie în ceea ce priveşte tradiţia, istoria, palmaresul.

FOTBAL CU SCRÎŞNET DE CRAMPOANE…

Cine s-a aşteptat la un mecispectacol aseară pe “Anfield” trebuie că se simte un pic frustrat. Privind în urmă, vedem că ultimele trei duble dintre cele două în Ligă, una în faza grupelor, celelalte în semifinale, în 6 meciuri aşadar s-au marcat doar trei goluri. Spectacolul e prevăzut diseară pe “Camp Nou”, şi poate că ar fi fost şi aici dacă împerecherea nu le aducea faţă în faţă pe Liverpool şi Chelsea, două echipe atît de apropiate ca stil.

Jocul a semănat cu o mîncare bună, gustoasă, cu ingrediente fine, dar grea, dificil de digerat, după care ai nevoie de ceva medicamente. Sau cu o carte interesantă, dar greu de înţeles, ce trebuia mai degrabă citită printre rînduri. A fost un fotbal scrîşnit, în zornăit de crampoane intersectate cu apărătorile adversarului. O
obsesie pentru duelurile fizice, pentru lupta umăr la umăr, corp la corp. Se mai trezea Liverpool, atunci cînd tribuna împingea de la spate, se mai trezea Chelsea, atunci cînd Drogba era bine căutat. Marea grijă a ambelor combatante era însă evitarea oricărei greşeli.

…GREŞEALA LUI LAMPARD…

Greşeala a apărut în dreptul lui Lampard, de nerecunoscut aseară. N-a putut acoperi Makelele, iar la locul potrivit a apărut acest drac împieliţat numit Kuyt, pe care sperăm din tot sufletul ca Van Basten să nu-l convoace la Euro. Asta e diferenţa. Rafa Benitez a ştiut să-şi aleagă şi să-şi înveţe oamenii să profite de orice eroare a adversarului. Ceea ce dincolo nu-i valabil, mai ales că nu mai avea cine să aleagă. La 1-0, Liverpool a avut un meci mai uşor, căci Chelsea a ieşit la joc, iar băieţii lui Rafa asta aşteptau. Repoziţionare, toţi jucătorii în spatele mingii, presing criminal, cîte trei în jurul celui cu balonul, contraatac ucigător. Şi o doză respectabilă de noroc, căci atunci cînd Chelsea a trecut peste toate aceste obstacole, Malouda a irosit o ocazie cu care nu se va mai întîlni la acest nivel.

…AUTOGOLUL LUI RIISE…

Fotbalul este însă atît de imprevizibil. Cînd totul părea făcut pentru 1-0, scorul preferat al lui Benitez, cînd răspunsul la întrebarea din primul rînd părea dat de incidentul cu Ballack, care s-a făcut că nu înţelege înlocuirea sa cu Anelka, iar apoi a ieşit de pe teren arogant, sfidîndu-şi antrenorul ce gîndise poate o strategie, colegii ce alergau după egalare şi fanii ce sperau în ea, cînd nimic nu părea că s-ar mai putea întîmpla, ei bine, s-a întîmplat. Norocul lui Liverpool plecase acasă, ca să evite aglomeraţia poate, iar Riise s-a trezit executîndu-şi propriul portar cu o lovitură imparabilă de cap, un autogol ce poate valora cît o finală.
În minutul 90+5.

…ŞI O ÎNTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS. DEOCAMDATĂ

Iar întrebarea nu şi-a primit răspuns. Deocamdată. Dacă există viaţă după Mourinho vom vedea miercurea viitoare. Pentru Jose, finala a fost un fruct oprit, un vis interzis. Pariază cineva pe retur?

2 comments ↓

# 2 nimeni on 26.04.08 at 2:10 am

are dreptate doctorul, foarte frumos scrii.
o sa incep sa te citesc mai des.

# 1 Doctorul on 26.04.08 at 12:11 am

scrii extrem de bine dar cam rar :( . Dar si reportajele care le scrii sunt extrem de greu de elaborat ca sunt calitate :)
Eu unul iti multumesc ca am placerea sa te citesc

Leave a Comment

Reguli :
1. Tratati persoanele care scriu pe acest blog cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
        a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la articolul/editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
        b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa jigneasca.
        c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
3. Nu transformati acest blog intr-un "chat".
4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
5. In comentarii nu puteti folosi decit urmatoarele coduri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
6. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestui blog puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@gsp.ro.
7. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
8. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand pe acest blog, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.