Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Închideţi graniţele!

Se pleacă, în vorbe şi în simţiri, ca din faţa unui cataclism biblic. Oamenii supradimensionaţi ai ţării părăsesc România din cele mai variate motive. Din cauză de Burleanu. Sau din cauză că le alunecă titlul printre degete. Vă daţi seama, […]

...

Cu cărţile pe faţă

Cei care urlau până ieri împotriva acestei incalificabile ingerinţe se acomodează fără niciun sughiţ cu ea dacă susţine pe cine trebuie. Asta e definiţia interesului. Destui au interesul să iasă Lupescu la vot dintr-o paletă largă de motive, de la […]

...

Despre zei şi animale

Amicul Gigi – nu ăsta al nostru, ăla al lor – prietenul mai multor generaţii, tipul care s-a mutat de câţiva ani în cartea de istorie deşi funcţioneză cu crampoane, portarul care acum 8 ani la Cupa Mondială din Africa […]

...

Cum să furi un titlu

Astra şi Viitorul au devenit campioane în bună măsură pentru că nu şi-au propus asta. Şi-au zis: noi jucăm, vedem la urmă ce-o ieşi. Evident că au avut şi ceva valoare şi o doză de noroc pe care şi l-au […]

...

United Artists

E un război „de anihilare” a adversarului. O revizitare a celor mai joase momente ale istoriei noastre, sub lozinca atotstivuitoare: „Cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Burleanu le stă în gât multora nu doar pentru ceea ce e, […]

...

Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Scriu aici de ceva vreme aşa că, orice aş zice, puhoiul de cuvinte din spatele meu m-ar băga cu capul la fund. Cert e că am început să public graţiei tatălui meu, care mi-a pus o pilă la locul lui de muncă. Se întîmpla între Craiova şi Steaua, acelea care au bătut istoria cît a fost caldă. După ’90 am lucrat cu această echipă a Gazetei cîţiva ani pe cînd se ziarul era poreclit „Sportul roşu”, apoi am trecut, cum ar spune Luke Skywalker, de partea cealaltă a sticlei.

Am revenit cu rubrica pe care o ţin şi astăzi acum aproape 20 de ani. Pfff! E de-a dreptul enervat să contabilizezi asemenea hălci biblice de timp! Doina Stănescu – uitat să nu-i fie numele! – a avut un rol atunci, în afară de cei pe care îi citiţi încă în ziar şi alţii care s-au răspîndit prin lume. Tot pe atunci s-a pus la cale aventura comentariului în Turul Franţei, care a căpătat sare, piper şi un anumit tip de graseiaj.

Editorialele au fost mereu contraponderea vorbelor care au curs cînd la marginea vreunui bazin olimpic, cînd fugărind răspunsuri prin studiouri pline de nervi. Nu ştiu cînd a trecut tot acest timp. Sînt aproape de a mă crede în situaţia doamnei aceleia care ajunge la doctor, iar acesta, chestionînd-o despre vîrstă şi auzind că „mă îndrept către 40”, întreabă: „din ce direcţie?”.