Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Sat fără câini

Pericolul îngrozitor pentru această ultimă echipă populară care îşi păstrase un fel de identitate nu este acela de a dispărea, ci de a nu mai fi. De a nu mai fi Dinamo. E perspectiva abisală a transformărilor definitive într-o echipă […]

...

Lord Sith atacă turma domnului

Preluată de un investitor care şi-a construit imaginea lui lord Sith plutind în întuneric, fosta campioană a pus pe picioare „comando Dan Petrescu” pentru a lua titlul acum sau cel mai târziu la anul. Obiectiv final: grupele Ligii Campionilor şi […]

...

Defecte de fabricaţie

Oamenii noi în chiloţi şi tricou se comportă ca nişte piţiponci de club, sunt plini de ifose şi de visuri trăsnite despre cum o să „le dea peste nas” celor care îi critică, de ca şi cum ăsta ar fi […]

...

Ea şi noi

E vreme de odihnă. Să ne tragem sufletul, să ne venim în simţiri. Am urcat şi am coborât cu Halep, insuportabil câteodată, să mai stăm locului! Drept e că orice îi putem spune, doar că ne plictisim cu ea, nu. […]

...

Mister şi Dănuţ

Dinamo e un Paradis al democraţiei. Fiecare zice ce vrea în totală libertate, fără frică de a fi nu reprimat, dar nici măcar contrazis. Perfecta coabitare în familia dinamovistă a tuturor gândurilor şi simţirilor contrare a apărut în marea ei […]

...

Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Scriu aici de ceva vreme aşa că, orice aş zice, puhoiul de cuvinte din spatele meu m-ar băga cu capul la fund. Cert e că am început să public graţiei tatălui meu, care mi-a pus o pilă la locul lui de muncă. Se întîmpla între Craiova şi Steaua, acelea care au bătut istoria cît a fost caldă. După ’90 am lucrat cu această echipă a Gazetei cîţiva ani pe cînd se ziarul era poreclit „Sportul roşu”, apoi am trecut, cum ar spune Luke Skywalker, de partea cealaltă a sticlei.

Am revenit cu rubrica pe care o ţin şi astăzi acum aproape 20 de ani. Pfff! E de-a dreptul enervat să contabilizezi asemenea hălci biblice de timp! Doina Stănescu – uitat să nu-i fie numele! – a avut un rol atunci, în afară de cei pe care îi citiţi încă în ziar şi alţii care s-au răspîndit prin lume. Tot pe atunci s-a pus la cale aventura comentariului în Turul Franţei, care a căpătat sare, piper şi un anumit tip de graseiaj.

Editorialele au fost mereu contraponderea vorbelor care au curs cînd la marginea vreunui bazin olimpic, cînd fugărind răspunsuri prin studiouri pline de nervi. Nu ştiu cînd a trecut tot acest timp. Sînt aproape de a mă crede în situaţia doamnei aceleia care ajunge la doctor, iar acesta, chestionînd-o despre vîrstă şi auzind că „mă îndrept către 40”, întreabă: „din ce direcţie?”.