Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Gazul care te alege

Nu cunosc om mai liber pe planeta fotbal decât Gabi Balint. De fapt, Gabi Balint trăieşte pe planeta Gabi Balint. E un alien. De când era fotbalist. De când era ţinut mai mult pe bară, deşi dădea goluri istorice. De […]

...

Vălul sfâşiat

Ce se întâmplă în curtea campioanei e o prăbuşire cu zgomot a unei minunate faţade de imperiu austro-ungar în spatele căreia la toate etajele locatarii se păruiesc şi se înjură ca în ultima colibă de amărăştean transilvan. Te uiţi ca […]

...

Lectură de vară

A da plăcerea pe adevăr nu e niciodată simplu. Poţi alege să deschizi ochii şi să închizi mintea. E posibil. Măcar o vreme. În orice caz nu strică să ne treacă pe la/pe lângă urechi din când în când adevărul […]

...

Campioana acestei lumi

„Vive la France! Vive la Republique!”, a strigat şugubăţul Pogba, poate în anticiparea primului preşedinte de culoare al acestei ţări. Asta după ce dănţuise pe masa conferinţei de presă lângă care tocmai fusese înecat în fericire Deschamps. Între timp Parisul […]

...

Ar fi cea mai urâtă campioană a lumii?

Ne delectăm cu toate clişeele despre cum i-au bătut de i-au rupt nemţii într-un război (dar nu despre cum i-au bătut ei pe nemţi în precedentul), despre cum au murit americanii pentru libertatea lor de laşi (dar nu despre ce […]

...

Campioana acestei lumi

Priviţi aceste mulţimi. Priviţi oamenii plutind în al nouălea cer, tineri şi bătrâni, muncitori şi corporatiști, albi sau negri dansând împreună sub un singur nume: Franţa

Permalink to Campioana acestei lumi
luni, 16 iulie 2018, 6:19

„Vive la France! Vive la Republique!”, a strigat şugubăţul Pogba, poate în anticiparea primului preşedinte de culoare al acestei ţări. Asta după ce dănţuise pe masa conferinţei de presă lângă care tocmai fusese înecat în fericire Deschamps. Între timp Parisul era inundat de un ocean al feţelor extaziate. Şi a doua steluţă venea să stea la taclale cu prima.

Stop. Derulaţi înapoi trei săptămâni. Franţa-Peru. Franţa-Danemarca. Am trăit aceste meciuri lângă francezi, în baruri oarecare. La intrarea unuia sta scris: „Cei care beau ca să uite sunt rugaţi să achite în avans”. Ar fi trebuit să adauge: „Sevim bere, vin, pastis. Pentru fotbal căutaţi în altă parte”. Să-i fi auzit pe cetăţeni, ce era la gura lor! De voie, de nevoie, aplaudau la final, printre două înjurături. Duminică au defilat cu steaguri. Încercând probabil să uite, de ruşine. Dar fix asta n-ar trebui să facă, şi nici noi. Să nu uităm. Adevărul e că papa Didier ne-a păcălit pe toţi. Ne-a dus pe toţi de nas. Franţa a fost un lup behăind convingător. Franţa i-a jucat lumii fotbalului una dintre cele mai mari farse din istorie. Mi-l imaginez pe Deschamps plecând de la petrecere în creierul nopţii ca să se ascundă într-un colţ şi să râdă cu lacrimi.

Haideţi să lămurim povestea cu jocul urât al Franţei. Aud cum unii se screm să susţină că Franţa merită, că e cea mai bună, bla, bla, dar nu cred o iotă din ceea ce spun. Această Franţa i-a enervat şi i-a confuzat, pe bună dreptate. Când spui Franţa vrei altceva. Vrei un asalt cu pieptul în faţă şi steagul în mână, ca în pictura lui Delacroix. Vrem, ba nu, pretindem fotbal! Dar uităm să ne întrebăm un lucru simplu: îl merităm?

Fotbal era când juca acea Brazilia. Da. Dar în acei ani oamenii se uitau la Pele, Jairzinho, Rivelino şi ascultau Floyd, Led Zep, Purple, Yes. Fumau iarbă ca să scrie poezii nu pentru că aşa e corporate-cool. Pe vremea aceea Olanda, niciodată campionă a lumii, a ajuns o legendă. Pe vremea asta perdanţii merg la lada de gunoi a istoriei. Poate nu Croaţia, caz aparte de ţară mică, ridicată deasupra propriei condiţii, dar amintiţi-vă de Argentina acum 4 ani şi de Franţa acum 2. Deschamps nu a uitat nicio clipă. Doi ani de zile şi-a rumegat frustrarea. Şi şi-a jurat în bărbia proeminentă că nu, niciodată! Deschamps a mirosit perfect aerul timpului: doar câştigătorii au dreptate. Chiar şi aceia care n-au dreptate. Chiar şi aceia care trişează crunt. Sportivii de la Seul, îndopaţi ca gâştele pentru un foie gras olimpic, campionii atâtor epoci şi ai celei de azi, mânjiţi până la os, ba chiar şi Armstrong, rămân statui în sufletele multora. Deschamps n-a trişat. Doar a trădat. A trădat fotbalul care îl trădase.

Bineee…, au zis francezii tot auzind bancuri despre cum au pierdut ei toate războaiele. Bine! Şi uite că pe ăsta nu l-au pierdut. Acum n-o să le scoatem ochii despre cum l-au câştigat, nu? Sau da? În regulă. Franţa a jucat urât, anost, cinic, la greşeala adversarului. Haideţi să vedem. În primul rând, când juca Italia aşa era ok, era o mare filozofie. Nemţii, la fel, când puneau pe teren un joc structurat care felia adversarul, dar nu aprindea spectacolul erau de asemenea lăudaţi. Făceau fotbal după cum fac maşini, precis, exact, fără rest, fără suflet. Plecăciune! Francezii de ce nu au voie? Sau poate nu ne convine că n-au mai repetat proverbul „au jucat ca niciodată şi-au pierdut ca întotdeauna”? Ei, uite că s-au gândit la altceva de data asta. Dar la ce?

O echipă defensivă, ziceţi? Această echipă a înscris în fazele eliminatorii 11 goluri, adică aproape 3 goluri pe meci. Ce fel de echipă defensivă e asta? O să spuneţi că au făcut-o din penaltyuri, autogoluri şi faze fixe. Ok. Dar de ce a ajuns Mandzukic să îşi trimită mingea în vinclu, de ce i-au tremurat mănuşile lui Muslera, de ce Perisic pune mâna pe minge în careu, de ce e tăvălit Mbappe? Nu cumva şi pentru că această echipă a pus pe nesimţite în faţa adversarilor un val de teroare fotbalistică, inoculându-le teama că în orice moment li se poate întâmpla orice, uite aşa, din nimic? Şi atunci, tremuri, greşeşti, gafezi. Şi aici ajungem la miezul întregii poveşti. Aici ajungem la Deschamps. Şi la lovitura lui.

În fotbal echipele tehnice, cu fotbalişti de clasă, cu o masă critică de valoare şi experienţă stăpânesc jocul. Au mingea, au iniţiativa. Echipele mai mici, mai „verzi”, cu mai puţină clasă individuală suportă jocul. Se apără şi contraatacă aşa cum pot. În general, suferă un infern de 90 de minute în care cel mult speră să-şi „păcălească” adversarul mai bun. Franţa, şi aici e găselniţa, a pus pe teren o echipă repliată asupra ei însăşi în condiţiile unor jucători cu mare valoare, care au refuzat să joace de la egal la egal sau superior adversarilor, chiar dacă ar fi putut. Dar n-a fost mai puţin periculoasă decât o echipă de posesie, care ţine mingea mereu aproape de careul advers. Dimpotrivă. Franţa a fost o ţestoasă din care ţâşneau la intervale regulate şerpi. În timp ce oponenţii îşi rupeau dinţii în carapace erau muşcaţi fulgerător şi apoi mureau încet, sufocaţi. Când oameni ca Griezmann, Pogba sau Giroud se apără ca Umtiti, Varane sau Kante, iar apoi atacă precum Griezmann, Pogba şi Giroud, e greu. Adăugaţi-l şi pe dracul gol de Mbappe şi rezolvaţi, dacă puteţi, această integrală curbilinie! Într-un fel, Deschamps a inventat un altfel de fotbal total. A şi riscat mult pentru că dacă nu îi ieşea trebuia să plece în oprobiul public. A diminuat însă riscul strângând toate şuruburile până la durere. Aşa a făcut cea mai echipă dintre toate echipele. A pus nişte milionari să sape şi să însămânţeze până când, privind de sus, au văzut că a ieşit o grădină plină de minunate petale multicolore şi spini lungi. Vi se pare urât aşa ceva? Dacă da, v-aţi greşit epoca.

Franţa este campioana acestei lumi. O lume fără milă pentru învinşi. Vreţi una mai bună? Spor la treabă!

Comentarii (20)Adaugă comentariu

mg (74 comentarii)  •  16 iulie 2018, 19:01

..dacă-i pui două aripioare la tâmple e leit Asterix cel isteţ şi i-a şi ieşit.. Altfel nu ştiu cum ar fi justificat titularizarea unui vârf care n-a tras un şut pe poartă.. Noroc cu Griezmann, Mbappé şi Umtiti. Onoare învinşilor, glorie învingătorilor.

Mozzie (15 comentarii)  •  16 iulie 2018, 19:48

Africa e in delir de fericire, asta e lumea despre care discutati.

Razvan (21 comentarii)  •  16 iulie 2018, 20:12

Un autre monde. O noua era in fotbal tocmai a inceput.Si noi suntem martoii ei.

virgil (2 comentarii)  •  16 iulie 2018, 21:04

Foarte bun titlul. A unei lumi cu tot mai multi mutanti. Deocamdata doar jucatori, deoarece antrenorii( Tabarez, desigur, cu coronita) inca supravietuiesc tavalugului care face ravagii in mintile si sufletele oamenilor. Saracii de noi, oamenii, unde s-a ajuns. Peste inca o generatie, doua, se va duce totul de rapa. Omul va ramane tot mai mult doar cu numele asa cum va fi ajuns si sportul. Goooool! Pe dinauntru.

constantin (9 comentarii)  •  16 iulie 2018, 21:13

Fotbalul de performanţă este o industrie care aduce bani iar spectacolul a rămas pe locul doi. Pentru industrie important este profitul, nu graţia cu care este realizat. Când fotbalul fără graţie va înceta să mai fie profitabil, atunci se va schimba. Ori cât ar părea de ciudat, zicerea"clientul nostru, stăpânul nostru" este valabilă şi în fotbal. Suntem conştienţi de asta? Noi, clienţii... În rest, Vive la France!

virgil (2 comentarii)  •  16 iulie 2018, 21:18

Foarte bun titlul. A unei lumi cu tot mai multi mutanti, deocamdata de varsta jucatorilor, deoarece cei de anii antrenorilor ( Tabarez, desigur cu coronita) au reusit sa supravietuiasca tavalugului care face ravagii ireparabile in mintea si sufletul oamenilor. E trist unde a ajuns omenirea. Peste una, doua generatii omul va ramane tot mai mult doar cu numele. Fotbalul, la fel. Gooooool! Pe dinlauntru.

Antipaste (1 comentarii)  •  16 iulie 2018, 22:47

Bun articolul. Pentru mozzie: 11 francezi au adus a doua * tarii lot, Franta. Sanatate si minte multa !

Vasile (1 comentarii)  •  16 iulie 2018, 23:08

Bine vazut, bine spus. Chapeau Monsieur Naum.

jos_cenzura (12 comentarii)  •  17 iulie 2018, 2:04

Adica Franta a jucat ca elevii lui Tata Puiu in '94? (Bine, pastrand proportiile). Cam asta inteleg eu aici. (In 1994, Romania avea suficienta valoare sa atace oricare echipa, aproape, dar a ales sa stea la cutie si sa muste din cand in cand. I-a iesit pana la un punct.)

Cobra Soros (4 comentarii)  •  17 iulie 2018, 5:31

"În timp ce oponenţii ...erau muşcaţi fulgerător şi apoi mureau încet, sufocaţi." "Muşcaţi" DE CINE? In cazul Croatiei, in finala, de "Pinalti"-Pitana si de "VAR"! De doua ori! LA ORDIN.

loro (2 comentarii)  •  17 iulie 2018, 8:03

Un articol bun, cu alte cuvinte scopul scuza mijloacele.Francezi cu Platini jucau fatastic si peirdeau o semifnala cu RFG, aceasi Franta insa a castigat camionatul european in 1984. Franta lui Zidane ,ma facea sa-mi rod unghiile de ciuda pe Ghencea, dar dupa ce ne-a dovedit pe noi a castigat un mondial si un european. Acele echipe si jocul lor il voi tine minte, echipa anului 2018 a luat tilul mondial dar o voi tine minte doar la capitolul statistica si poate ca au invins o ECHIPA MARE, cea a Croatiei.

Unu oarecare (19 comentarii)  •  17 iulie 2018, 8:45

Din pacate domn Radule, te uiti la fotbal, faci parte din fenomen dar nu pricepi nimic. A castigat cine trebuia sa castige. Totul a devenit o industrie, deja de multi ani, de cand au permis regula Bosman, naturalizarile in masa. E implicat si politicul, insa mai subtil decat in Romania. Au introdus VAR, dar tot au fost vicieri de rezultat, exact ca in cazul Frantei tale mult iubite. De ce nu spui ca a fost un CM submediocru, cu favoritele jucand groaznic si zburand (cu exceptia Frantei) toate afara inca din grupe si optimi sau sferturi. Era firesc sa castige Franta in aceste conditii. Bine a scris unul mai sus... omul va ajunge gol de continut... Nimeni dintre jurnalisti nu a laudat Rusia pt organizare, pt lipsa batailor de strada, devastari, incendii, comportament huliganic, etc cum vedem in toate tarile "civilizate". Rusia a dat o lectie Occidentului din acest pdv.

gio (1 comentarii)  •  17 iulie 2018, 9:21

Ce incantat e naum de echipa lui de ***. Asta e bun de campanii pentru societatea multiculturala, el chiar crede. Au luat "francezii" Cupa atata doar ***, sunt *** toata ziua, nu conteaza unde s-au nascut, *** lor NU este ***.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

itu52 (26 comentarii)  •  17 iulie 2018, 9:35

Au trecut puntea, au ajuns între stele, chiar dacă sunt numai două, se zice stele, că e ... mai multe. Sper să nu le vină ideea să pună de-o boltă, că ne termină. Au omorât tiki-toko, cum zice ungurul când a-ul nu are back-slash-baston și au trecut la stilul „turbo”. Nu, nu e vorba de turbare, doamne feri! Așa se zice când joci din când în când într-a_V_a, driblând lung printre jaloane umane. Sau stilul ”urecheatul”, stai la cutie, pândești și când trebuie sare unul din tufiș, ca iepurele, direct spre poartă. Vorba lui nea Ovi, ăsta nu mai e pragmatism, e parșivism curat. Socotesc că a venit momentul să se apuce Burli de treabă, noi eram recunoscuți pentru ”temporizare”, stilul-nestil, ne-a venit domne vremea. Hai, e timpul afirmării, hai să le dăm în cap cu ”K’așa-i românul” și ”călușul”, că ăștia parcă fac incantații și se bălăngăne parcă au vatra cu jar la colțul terenului.

pop ion (4 comentarii)  •  17 iulie 2018, 9:38

Un articol jenant, scris de un filofrancez in favoarea campioanei ***. Penibil...

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Adrian (7 comentarii)  •  17 iulie 2018, 10:27

Muslera a fost unul din cei mai buni portari ai turneului. M-as fi asteptat la o diminuare a extazului catastrofist din articol, din respect pentru acest sportiv desavarsit. La sutul lui Griezmann s-a supra-evaluat din pacate si asa s-a scris istoria acestui turneu. Era minutul 55 si Franta avea primul sut pe spatiul portii, domnule Naum, din singurul meci serios pe care l-au jucat. Daca cu Uruguay au intrat in colaps... La restul consideratiilor filozofice nu ma bag, ca nu ma pricep, dar comparatia cu Italia e colosala: incercati sa ne explicati ca daca spargi doua oua, poti face un tiramisu. Ma ingrijorati.

Observator (19 comentarii)  •  18 iulie 2018, 8:45

@ Adrian Belgia si Croatia n-au fost adversari seriosi ai Frantei? Belgia a fost a doua echipa a Mondialului, fara discutie! Daca n-ar fi fost eliminata de Franta, rezulta ca Uruguay ar fi castigat titlul, asa-i? Unii suporteri nu primesc cu demnitate infrangerile; mai mult fair play dovedesc fotbalistii! O.

Adrian (7 comentarii)  •  18 iulie 2018, 18:22

@observator: am scris 'meci serios', nu adversar serios, cum incercati sa deviati discutia. Ca sa nu cadem in opinie fatalmente subiectiva, priviti caseta tehnica a meciului cu Uruguay, cele doua goluri (unul mai norocos ca altul) au fost singurele tentative ale francezilor de a crea fotbal. Uruguay a tras de patru ori pe spatiul portii fara Cavani (!). Nu sunt fan Uruguay, dar cred ca francezii au fost foarte bucurosi in ziua aceea, din milioane de motive. Despre demnitate, nu am asemenea probleme pentru ca sunt fan Italia si consider ca Franta a facut tot ce i-a stat in putinta sa imi imite favoritii. Pentru mine, Italia a castigat duminica al cincilea titlu :)

aciduzzo (16 comentarii)  •  25 iulie 2018, 9:21

Citind titlul era sa intru intr-o confuziune!! ....apoi am vazut ,,lumi''.....ma gandeam ca se putea scrie dupa ce am vazut aseara....sau mai exact dupa ce n-am vazut aseara...... ,,Campioana acestei țări''.......vai vai vai.......chefere...chefere.....echipa de doi lei cu antrenor de un leu cinci zeci si asta de acum si ala cu care s-a castigat marele titlu......asta semeni asta culegi ....maestre Petrescu cu jocul tau leit drujba Deschamps.....nu dai tu un sut pe poarta un meci intreg.......mars in B.....acolo va e locu.......nulitatilor de campioni care n-ati jucat nimic un campionat intreg......luati-va de mana cu alte nulitati fcsb-iste si diciste ....si roiu in divizii inferioare.......unde va e locu.....ca in Europa n-aveti ce cauta.....nici in competitii si nici macar in plimbari.......mars la gratare cu salam si manele pe la Ciorogarla si Fundenii Frunzanesti!! Acolo va e locu!! Bravo copiilor de la tenis de masa.....fiindca tot a venit vorba de Cluj!!!

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord