Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Când nu te vede nimeni

Nu e nimic popular, nimic cu vino-ncoace. Nu merge nimeni ca Florinel, ca un boss al boşilor, nu mai merge nimeni pe apă. Ştiţi, din când în când vine din Cosmos ca o lumină mare. Rămânem cu gurile căscate, privind […]

...

Serena Armstrong

Serena nu mai e demult o jucătoare. Aproape că nu mai e om în sensul comun pe care îl dăm acestei forme de viaţă. E altceva. Dar nu e ceva ce n-am mai întâlnit. Serena e dintre cei care sparg […]

...

Comunismele

„Eu am fost format în comunism, aşa cum a zis Radu (n.r. Naum), prietenul meu. Dar el nu a fost format tot în comunism? Nu a crescut în comunism? Ce legătură are una cu alta? Uită de perioada din ’90 […]

...

Naturalizări şi naţionalizări

Avem o aplecare veche pentru a lua de bun tot ce vine din afară, de-a valma, semn al stimei deosebite pe care ne-o purtăm. Mai nou, „afacerea Bizonul” a explodat după o banală afirmaţie a selecţionerului. Da, l-ar vrea naturalizat […]

...

Gazdă, brazdă

E veşnică povestea de râs-plâns-bocit. Povestea noastră. Povestea gazonului de pe stadionul Craiovei este povestea României. În această ţară ca un banc nu se mai poate face nimic pentru că totul s-a făcut de la început prost. De exemplu, dacă […]

...

Invizibilii

La o Cupă Mondială, care pare acum un fel de Mondial de tineret, sar în ochi şi în vorbe oamenii cu golul, cu sprintul, cu driblingul, cu muşchiul, freza şi tatuajul. E timpul şi pentru ceilalţi, fără de care primii ar rămâne bieţi saltimbanci

Permalink to Invizibilii
marți, 10 iulie 2018, 11:44

Mbappe, Hazard, Kane. Nu mai sunt mulţi rămaşi. E o mare doză de noroc în drumul lor. Dar şi de justiţie. Au plecat acasă mai toţi tatuaţii, toţi încrezuţii, toţi reclamangii şi lăcrămanţii. Orizontul s-a mai limpezit un pic fără Messi şi privirea lui pierdută, fără Ronaldo rătăcit într-un loc în care nu e el piua întâi, fără Neymar rostogolindu-se, cu mâna la picior, înapoi către vreun nou contract care face sondele qatariene să bată recordul mondial de foraj, fără ruşii care alergau în prelungirile prelungirilor de parcă sângele lor tocmai dăduse de un aer nou, fără spaniolii blocaţi în războaiele lor interne care îi vor interna la nebuni curând, fără suedezii cu tot atâtea culori precum o colibă pierdută în pădurile din Lappland, fără elveţienii care după ce au terminat răfuiala cu sârbii au terminat şi cu fotbalul ori fără urugayenii care atunci când l-au pierdut pe Cavani şi-au pierdut toţi dinţii – cu toate scuzele pentru Suarez. Am rămas, ce să vezi!, cu cine? Cu nişte cetăţeni normali. Cât de trăsnită e faza asta?! Cantitatea de michelangelisme de carpetă pe centimetru pătrat de piele a scăzut dramatic. Avem de acum nişte băieţi care, în bună parte, atunci când ies de pe teren nu se întâlnesc cu neantul dacă nu-i preia vreo siliconată sau vreun ţuţăr care să îi arunce în club. Uite Kane. Cât ar părea de absurd, are aceeaşi prietenă ca în liceu, întâlnită în şcoala primară, şi locuieşte la câteva case de locul în care s-a născut. Ce nebun excentric!

Unde l-or fi găsit?

Se poate şi mai rău. Vă propun să privim un invizibil. N’Golo Kante. Aveam o bănuială că omul e de pe altă planetă. Un articol-portret în „L’Equipe” a adus confirmarea. Judecaţi-l după spusele unui fost coechipieri şi ale unui antrenor: „Tipi ok se mai găsesc prin vestiare, dar el are ceva inexplicabil care îl face special. Ştii că nu e fals. E un tip profund bun”; „Pe N’Golo îl interesează ceea ce este el ca om, nu ceea ce ar putea părea că e. N-o să-l vedeţi niciodată cu bijuterii, meşe colorate, maşini bengoase. Astăzi, ceea ce primează în fotbal e o anumită dorinţă de a părea. Kante nu are nicio treabă cu toate ăstea. Pentru el gloria nu trece prin fotbal”. Când şi-a vizitat foştii colegii de la Leicester s-a cazat într-un hotel ale cărui preţuri pleacă de la echivalentul a 45 euro pe noapte. Când vine la antrenament, îmbrăcămintea lui e treningul. Acest om cuminte s-a construit, în răspărul clişeelor, în interiorul credinţei musulmane care i-a inspirat o viaţă simplă. Kante e un extraterestru, dar nu în sensul acelora care ne umplu ochii cu minunate execuţii şi insuportabile golănii. În declaraţia lui tăcută, fotbalul şi avantajele lui faraonice nu sunt scuza pentru a fi altfel. Dar avem receptori pentru asemenea mesaje subliminale când vulturii prinşi pe cefe ne ciugulesc minţile?

Să mai facem şi altfel?

Kante e primul în clasamentul combinat al recuperărilor şi al intercepţiilor în Rusia. Misiunea lui este aceea a unui controlor de trafic aerian fără computere. Dacă greşeşte, echipa lui se prăbuşeşte, aşa cum a fost la golul lui Di Maria. Prin poziţia lui, fotbalistică şi morală, acest ultimul din clasă în ordinea înălţimii e unul dintre liderii unei lumii ascunse, din care mai face parte şi Modrici, de exemplu. O lume căreia noi i-l putem da pe Răzvan Marin. Un spaţiu al oamenilor cu care te poţi identifica prin felul lor simplu şi firesc de a fi şi prin valorile pe care le impun. La ce e fotbalul azi, e nevoie disperată de asemenea figuri. La noi, nu mai spun. Reuşita, deocamdată parţială, a carierei jucătorului de la Standard e o mană cerească pentru a mai estompa modelul fiţelor tatuate. Fotbalul nostru a coborât în infernuri şi pentru că a pierdut, de la conducătorii şi patronii lui începând, orice urmă de drum sănătos. Nu că fotbaliştii s-au pictat şi vopsit în dorinţa evidentă de „a părea”, de a fi ceea ce nu sunt, dar mai mult, ei înşişi au devenit tatuaje şi meşe ale patronilor. Un fel de obiecte de uz limitat pentru obiective fără relevanţă. De la Răzvan Marin, după modelul unui N’Golo Kante, poate începe o altă „naţională” în care mintea riguroasă să primeze în faţa gleznei mofturoase. Deja aud smiorcăieli: şi cine o să mai dea gol? Întrebarea e proastă. Golurile – nu golul, ăla la „dă, Doamne!” – stau la capătul unui traseu lung care începe cu o pasă corectă şi o inimă tare. Cine le are.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

Roadghost (3 comentarii)  •  10 iulie 2018, 12:45

Superb articolul!! Poate nu este cel mai spectaculos mondial, dar are un aer aparte...si face oarecum dreptate jucatorilor care s-au ambitionat sa fie ceva mai mult decat niste simple unelte si produse de marketing. Hmm, sa fie si efectul VAR??

Observator (23 comentarii)  •  10 iulie 2018, 13:13

Sigur, oamenii precum Kante sunt importanti, dar nu precum cei care fac diferenta, cum dvs. insiva ati spus! Totusi, acest Kante a fost ras-recompensat pentru calitatile sale de fotbalist, fiind considerat printre cei mai buni jucatori intr-un campionat plin de staruri! Mai sunt astfel de fotbalisti si pe la alte cluburi, dar mai eficienti, cu o mai mare contributie la constructie si cu (mult) mai multe goluri marcate! Chiar si cei cu care l-ati comparat (de la Modric si pana la Razvan Marin) sunt mai buni decat el la constructie si la finalizare! Sunt in totalitate de acord insa sa-l laudati pentru modestie, pentru OMUL CARE ESTE, desi nu stiu cat de implicat este in acte de caritate, asa cum unii "gelati" sunt! O.

mg (81 comentarii)  •  10 iulie 2018, 13:29

..e ca în rock, unde o sumedenie de trupe au copiat de la cei mari ce-au putut : ţoale, frizuri, extravaganţe şi excese de tot felul, mai puţin muzica în sine. Nu toate muştele fac miere..

Menumorut (1 comentarii)  •  10 iulie 2018, 15:47

Total de accord, frumos articol d-le Radu Naum, santeti unul din preferatii mei, insa ,cu acest Kane, fotbalist bun, insa fara stralucire, aici am o intrbare: chiar credeti cumva ca a te casatori cu iubirea din liceu este o chestie normala??? Este oare o dovada de maturitate?? Am mari indoieli aici, ba chiar cred ca e chestie ciudata, ca sa nu spun ca e o mare prostie.... Majoritatea relatiilor premature de acest gen sfarsessc rau, mai devreme sau mai tarziu, am numeroase exemple, deci , clar acest lucru nu e un atribut, dimpotriva, doar timpul ne va da un raspuns. Altfel, da , cred si sper ca Croatia sa produca marea surpriza, Modric merita din plin acest lucru, si nu Franta sau Anglia, imi pare rau.....Si cu Belgia am rezerve, chiar daca e tara mica. Croatia ar fi un bun exemplu de urmat, o tara mica cu un suflet imens, asa , ca Modric!! Va respect ca si journalist, unul dintre putinii cu o educatie solida. Cu stima!

Durden (15 comentarii)  •  10 iulie 2018, 16:24

Imi place cum toti frustratii si neimplinitii pica de acord in mod ipocrit ca freza si tatuajul unui fotbalist au vreo legatura cu fotbalul pe care il joaca...

gicapuia (9 comentarii)  •  10 iulie 2018, 16:57

Cum puteti sa compuneti asa de frumos, ca nu se paote numi scris, dar saaveti prestatii penobile la Digi sport ?!?!

Nicolae Sirbu (1 comentarii)  •  10 iulie 2018, 20:37

Da, Razvan Marin e cireasa de pe tortul articolului dvs. Apropos, a inceput turul Frant