Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Drapele şi şrapnele

Drapele cu tricolor orizontal, ca în ’18. Un soldat atacând la baionetă un vultur care se uita chiorâş în jos (văzuse gazonul?). Cântece patriotice. Piele de găină sub mască de cocoş. Un cetăţean îmbrăcat popular îi transmite drapelul împăturit altui […]

...

Ajutor!

Gestul jucătorului care ne dă ocolul minţilor ca un satelit cu bâzâit rău, obsesiv a rupt mucavaua acestui sport oscilând între miştocăreală şi nervi de galantar. Din când în când demonul serii vine precum un Stuka în picaj, cu sirena […]

...

Child in Time

„Ştie cineva pe unde îl găsim pe ăla micu’ vorbind?”. „Ăla micu’”, a.k.a Copil. Marius Copil. Acest aproape James Bond care era să-i fure iubita personajului principal la Basel. Sunt oameni care ar omorî pentru Big Fed. Chiar şi un […]

...

Libertăţi

„Dacă aş avea mai multă libertate…”, s-a lamentat Dică la capătul unui adânc oftat. Dar n-are. În libertatea de azi a fotbalului oamenii nu sunt liberi. Ei sunt doar angajaţi, slujitori, servitori. După modelul corporatist sunt daţi afară sau promovaţi […]

...

Noi și cei noi

Cluj e o cameră de naştere. Cel mai emoţionant moment pe care îl poate trăi cineva e să vadă cum se încheagă o viaţă, mai ales una colectivă. De mult timp nu s-a mai întâmplat ca o naţională de tineret […]

...

Invizibilii

La o Cupă Mondială, care pare acum un fel de Mondial de tineret, sar în ochi şi în vorbe oamenii cu golul, cu sprintul, cu driblingul, cu muşchiul, freza şi tatuajul. E timpul şi pentru ceilalţi, fără de care primii ar rămâne bieţi saltimbanci

Permalink to Invizibilii
marți, 10 iulie 2018, 11:44

Mbappe, Hazard, Kane. Nu mai sunt mulţi rămaşi. E o mare doză de noroc în drumul lor. Dar şi de justiţie. Au plecat acasă mai toţi tatuaţii, toţi încrezuţii, toţi reclamangii şi lăcrămanţii. Orizontul s-a mai limpezit un pic fără Messi şi privirea lui pierdută, fără Ronaldo rătăcit într-un loc în care nu e el piua întâi, fără Neymar rostogolindu-se, cu mâna la picior, înapoi către vreun nou contract care face sondele qatariene să bată recordul mondial de foraj, fără ruşii care alergau în prelungirile prelungirilor de parcă sângele lor tocmai dăduse de un aer nou, fără spaniolii blocaţi în războaiele lor interne care îi vor interna la nebuni curând, fără suedezii cu tot atâtea culori precum o colibă pierdută în pădurile din Lappland, fără elveţienii care după ce au terminat răfuiala cu sârbii au terminat şi cu fotbalul ori fără urugayenii care atunci când l-au pierdut pe Cavani şi-au pierdut toţi dinţii – cu toate scuzele pentru Suarez. Am rămas, ce să vezi!, cu cine? Cu nişte cetăţeni normali. Cât de trăsnită e faza asta?! Cantitatea de michelangelisme de carpetă pe centimetru pătrat de piele a scăzut dramatic. Avem de acum nişte băieţi care, în bună parte, atunci când ies de pe teren nu se întâlnesc cu neantul dacă nu-i preia vreo siliconată sau vreun ţuţăr care să îi arunce în club. Uite Kane. Cât ar părea de absurd, are aceeaşi prietenă ca în liceu, întâlnită în şcoala primară, şi locuieşte la câteva case de locul în care s-a născut. Ce nebun excentric!

Unde l-or fi găsit?

Se poate şi mai rău. Vă propun să privim un invizibil. N’Golo Kante. Aveam o bănuială că omul e de pe altă planetă. Un articol-portret în „L’Equipe” a adus confirmarea. Judecaţi-l după spusele unui fost coechipieri şi ale unui antrenor: „Tipi ok se mai găsesc prin vestiare, dar el are ceva inexplicabil care îl face special. Ştii că nu e fals. E un tip profund bun”; „Pe N’Golo îl interesează ceea ce este el ca om, nu ceea ce ar putea părea că e. N-o să-l vedeţi niciodată cu bijuterii, meşe colorate, maşini bengoase. Astăzi, ceea ce primează în fotbal e o anumită dorinţă de a părea. Kante nu are nicio treabă cu toate ăstea. Pentru el gloria nu trece prin fotbal”. Când şi-a vizitat foştii colegii de la Leicester s-a cazat într-un hotel ale cărui preţuri pleacă de la echivalentul a 45 euro pe noapte. Când vine la antrenament, îmbrăcămintea lui e treningul. Acest om cuminte s-a construit, în răspărul clişeelor, în interiorul credinţei musulmane care i-a inspirat o viaţă simplă. Kante e un extraterestru, dar nu în sensul acelora care ne umplu ochii cu minunate execuţii şi insuportabile golănii. În declaraţia lui tăcută, fotbalul şi avantajele lui faraonice nu sunt scuza pentru a fi altfel. Dar avem receptori pentru asemenea mesaje subliminale când vulturii prinşi pe cefe ne ciugulesc minţile?

Să mai facem şi altfel?

Kante e primul în clasamentul combinat al recuperărilor şi al intercepţiilor în Rusia. Misiunea lui este aceea a unui controlor de trafic aerian fără computere. Dacă greşeşte, echipa lui se prăbuşeşte, aşa cum a fost la golul lui Di Maria. Prin poziţia lui, fotbalistică şi morală, acest ultimul din clasă în ordinea înălţimii e unul dintre liderii unei lumii ascunse, din care mai face parte şi Modrici, de exemplu. O lume căreia noi i-l putem da pe Răzvan Marin. Un spaţiu al oamenilor cu care te poţi identifica prin felul lor simplu şi firesc de a fi şi prin valorile pe care le impun. La ce e fotbalul azi, e nevoie disperată de asemenea figuri. La noi, nu mai spun. Reuşita, deocamdată parţială, a carierei jucătorului de la Standard e o mană cerească pentru a mai estompa modelul fiţelor tatuate. Fotbalul nostru a coborât în infernuri şi pentru că a pierdut, de la conducătorii şi patronii lui începând, orice urmă de drum sănătos. Nu că fotbaliştii s-au pictat şi vopsit în dorinţa evidentă de „a părea”, de a fi ceea ce nu sunt, dar mai mult, ei înşişi au devenit tatuaje şi meşe ale patronilor. Un fel de obiecte de uz limitat pentru obiective fără relevanţă. De la Răzvan Marin, după modelul unui N’Golo Kante, poate începe o altă „naţională” în care mintea riguroasă să primeze în faţa gleznei mofturoase. Deja aud smiorcăieli: şi cine o să mai dea gol? Întrebarea e proastă. Golurile – nu golul, ăla la „dă, Doamne!” – stau la capătul unui traseu lung care începe cu o pasă corectă şi o inimă tare. Cine le are.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

Roadghost (3 comentarii)  •  10 iulie 2018, 12:45

Superb articolul!! Poate nu este cel mai spectaculos mondial, dar are un aer aparte...si face oarecum dreptate jucatorilor care s-au ambitionat sa fie ceva mai mult decat niste simple unelte si produse de marketing. Hmm, sa fie si efectul VAR??

Observator (26 comentarii)  •  10 iulie 2018, 13:13

Sigur, oamenii precum Kante sunt importanti, dar nu precum cei care fac diferenta, cum dvs. insiva ati spus! Totusi, acest Kante a fost ras-recompensat pentru calitatile sale de fotbalist, fiind considerat printre cei mai buni jucatori intr-un campionat plin de staruri! Mai sunt astfel de fotbalisti si pe la alte cluburi, dar mai eficienti, cu o mai mare contributie la constructie si cu (mult) mai multe goluri marcate! Chiar si cei cu care l-ati comparat (de la Modric si pana la Razvan Marin) sunt mai buni decat el la constructie si la finalizare! Sunt in totalitate de acord insa sa-l laudati pentru modestie, pentru OMUL CARE ESTE, desi nu stiu cat de implicat este in acte de caritate, asa cum unii "gelati" sunt! O.

mg (85 comentarii)  •  10 iulie 2018, 13:29

..e ca în rock, unde o sumedenie de trupe au copiat de la cei mari ce-au putut : ţoale, frizuri, extravaganţe şi excese de tot felul, mai puţin muzica în sine. Nu toate muştele fac miere..

Menumorut (1 comentarii)  •  10 iulie 2018, 15:47

Total de accord, frumos articol d-le Radu Naum, santeti unul din preferatii mei, insa ,cu acest Kane, fotbalist bun, insa fara stralucire, aici am o intrbare: chiar credeti cumva ca a te casatori cu iubirea din liceu este o chestie normala??? Este oare o dovada de maturitate?? Am mari indoieli aici, ba chiar cred ca e chestie ciudata, ca sa nu spun ca e o mare prostie.... Majoritatea relatiilor premature de acest gen sfarsessc rau, mai devreme sau mai tarziu, am numeroase exemple, deci , clar acest lucru nu e un atribut, dimpotriva, doar timpul ne va da un raspuns. Altfel, da , cred si sper ca Croatia sa produca marea surpriza, Modric merita din plin acest lucru, si nu Franta sau Anglia, imi pare rau.....Si cu Belgia am rezerve, chiar daca e tara mica. Croatia ar fi un bun exemplu de urmat, o tara mica cu un suflet imens, asa , ca Modric!! Va respect ca si journalist, unul dintre putinii cu o educatie solida. Cu stima!

Durden (16 comentarii)  •  10 iulie 2018, 16:24

Imi place cum toti frustratii si neimplinitii pica de acord in mod ipocrit ca freza si tatuajul unui fotbalist au vreo legatura cu fotbalul pe care il joaca...

gicapuia (9 comentarii)  •  10 iulie 2018, 16:57

Cum puteti sa compuneti asa de frumos, ca nu se paote numi scris, dar saaveti prestatii penobile la Digi sport ?!?!

Nicolae Sirbu (1 comentarii)  •  10 iulie 2018, 20:37

Da, Razvan Marin e cireasa de pe tortul articolului dvs. Apropos, a inceput turul Frantei, do you remember ?

ovi (2 comentarii)  •  10 iulie 2018, 23:04

Mi se rupe pixu de el negro asta.Articol de ***.

daniels (2 comentarii)  •  11 iulie 2018, 0:25

Da, Kante e cel mai sigur inchizator la acest campionat mondial dar ofensiv e zero... e un OM intre multi gealați și fițosi deci e bine ... Razvan Marin???? hai sa nu ne grăbim ...mai lasă timpul sa treacă...Kane ...cetățeanul Kane e golgheterul dar cam atât ...cum a fost si Muller acu 4 ani... dar in general e bine ...cortul meu un metru mai la dreapta... dar in general e bine! :)

Observator (26 comentarii)  •  11 iulie 2018, 8:27

Inca ceva: ieri, in emisiunea dvs. de pe Digi, a fost redat un interviu al domnului Talpan; nici dvs. si nici vreun invitat din platou n-ati remarcat ca individul se balbaie si nu-si ... gaseste vorbele (nu foloseste termenii adecvati) atunci cand trebuie sa explice demersurile sale. O fi el bun atunci cand redacteaza solicitari (prin care ... solicita, repetitie la care nu v-ati referit) si cand isi pregateste/citeste pledoariile, dar mi se pare un profan intr-ale fotbalului! Este total neconvingator in alte circumstante decat cele in care isi exercita punctual profesia! O.

Las Fierbinti (4 comentarii)  •  12 iulie 2018, 9:52

Asa trebuia sa faca si Germania. Sa aduca echipa care a castigat Cupa Confederatiilor. Si am fi avut alt Mondial. Ca a fost si este clar, jucatorii de la Nationalele Mari sunt obositi nu numai fizic dar si de a castiga Trofee.

Observator (26 comentarii)  •  13 iulie 2018, 15:16

Domnule Naum, iarasi ceva despre emsiunea pe care o moderati: transferul lui Tucudean (bogat inca inainte de a ajunge in fotbalul profesionist) in China pentru 2,5 mil. vi se pare bun, profitabil? La cat este de bogat, putea sa ramana sa joace in preliminariile Ch. League si, apoi, in grupele Europa League! Un sarb/croat cu selectii in "nationala" tarii sale, de varsta lui Tucudean si provenit de la un club din tarile respective ar fi fost vandut pe cel putin 15 mil. Euro! En bref, o afacere proasta, pentru toata lumea! O.

Comentează