Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Părăsind Pământul

Pentru omul obişnuit, nespecialist, nedăruit, ne-nimic, Federer e omul pe care îl îmbrăţişezi ca să zbori

Permalink to Părăsind Pământul
marți, 20 februarie 2018, 3:09

O umbră imensă se aşterne asupra lumii, şi nu doar asupra lumii tenisului, deşi e doar umbra unui om, nimic mai mult, nimic mai puţin. Nu e un monstru, nu e un robot, nu e un zeppelin umflat cu substanţe inflamabile. E un tip care pluteşte, nu scrâşneşte. Scriu umil despre el, ca o furnică sub un copac care îşi pierde ultimele frunze în cer, pricepând că nu mă pricep nici a mia parte din cât o pot face Radu Cosaşu, Cristian Geambaşu, Luminiţa Paul sau Cristian Tudor Popescu.

Dar revendic şi eu, ca milioane de alte chipuri în mulţime, dreptul democratic de a mă minuna, speria, emoţiona de acest personaj aproape biblic. Din carne şi oase, dar acţionat de un har care te face să iubeşti aerul de pe lângă el. Federer e o fabuloasă poveste cu tâlc pe două picioare într-un spaţiu robocopian. Federer e omul care înfige senin lancea în toţi balaurii. Inclusiv în cel al prostiei.

Marc Rosset, fostul jucător şi ex-căpitan al echipei Elveţiei, l-a întrebat în momentul victoriei în Cupa Davis, acum patru ani, după cum mărturiseşte în L’Equipe, dacă nu îl calcă pe bătături (expresia în franceză e mult mai frustă) presa care îi cântă prohodul. Ştiţi ce a răspuns? Nu, domnilor fotbalişti, nu a spus că abia aşteaptă să le dea peste nas jurnaliştilor. A spus aşa: „Au scris atâtea lucruri bune despre mine în trecut încât nu-i nicio problemă că nu o mai fac acum”. Şi a adăugat: „Uite, pentru că am câştigat, în seara asta mă duc să-mi fac un mic fondue acasă cu soţia şi copiii”. Rosset era să cadă în fund. Păi, nu şampanie, manele, gagici?!

Nu. Omul se trăieşte pe sine, nu pe alţii, nu pentru alţii. Federer se construieşte aşa cum savanţii construiesc rachete. Pentru bucuria de a aduce stelele mai aproape. De aceea ai senzaţia că merge pe aer.

Timpul lui se dilată în vreme ce pentru ceilalţi se contractă (adesea adversarul lui e nevoit să joace în ritmul schimburilor de la ping pong). Mingea, indiferent cât de tare şi de bine e trimisă spre el – şi la Rotterdam, Dimitrov, prăbuşit şi amuţit la final, a făcut-o de multe ori –, ajunge în enorma majoritate a situaţiilor după ce Roger a ajuns deja, s-a plasat, a gândit şi a început mişcarea de lovire. S-au văzut mulţi artişti în tenis. Dar Roger e un dansator cu mingea fără egal. Un balerin cu o rachetă în mână. Graţios şi nemilos. Shiva.

E o bucurie fără margini să îl vezi. De obicei învingătorii în serie sunt enervanţi. Absolutul marilor campioni în contact cu fiinţele imperfecte naşte nevoia de a ţine cu cel mai slab. Cu Federer nu se întâmplă aşa pentru că el nu e doar un jucător de tenis, e tenisul însuşi. Privindu-l, vezi esenţa acestui joc. Te holbezi în măruntaiele lui, vrăjit. Dacă există o fericire disponibilă oricui, asta trebuie să fie.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

Observator (70 comentarii)  •  20 februarie 2018, 15:58

In fine, se face o aluzie la ceva care aduce a realitate: Federer poate fi considerat cel mai bun sportiv din istorie, desi sunt gimnasti, atleti, inotatori, schiori si ce mai vreti (inclusiv ciclisti, dar cei vechi au mai multa credibilitate decat cei actuali) care s-au impus la mai multe editii ale Jocurilor Olimpice, iar 2 inotatori au castigat 8 si, respectiv, 7 medalii la la o singura editie. Niciun epitet nu este exagerat pentru a-l descrie pe marele Roger, insusi simbolul perfectiunii in sport, dupa modelul ceasurilor elvetiene, cele mai bune din lume! O.

rammstein (19 comentarii)  •  20 februarie 2018, 17:07

uite ba trompeta clanului lui ***,ca se facu (***)dreptate >>>>..

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

mg (115 comentarii)  •  20 februarie 2018, 19:02

Domnule Radu Naum, ne-aţi dovedit în timp o pricepere în ale sportului cel puţin egală cu a celor pe care-i enumeraţi. Desigur seniorul Radu Cosaşu are locul lui, iar Luminiţa Paul chiar ştie ce spune când e vorba de tenis. Frumos şi pe deplin meritat elogiul adus lui Federer. Elegant şi generos, acest mare campion a rămas un tip la locul lui, ştiind să trăiască din plin bucuriile simple ale vieţii alături de familia lui. Poate ăsta să fie şi secretul longevităţii sale, alături de uşurinţa şi talentul cu care joacă tenisul. Te bate fără să transpire, dar o face fără acea răutate mult lăudată, empatizând fără să fie ipocrit cu cel învins, acolo, la fileu.. Publicul îl iubeşte pentru că a simţit la el acea căldură sufletească atât de rară în lumea sportului profesionist. Fed nu e un Ice Borg sau un gură mare ca McEnroe, e pur şi simplu un tip cumsecade.

Stra Luce Nthori de Nord (25 comentarii)  •  20 februarie 2018, 20:05

Radule, ca sa ajungi jurnalist tre sa faci 2 pasi: 1 licenta in jurnalism 2.impartialitate, adica sa mai uiti de echipa Militiei!

MZM (40 comentarii)  •  20 februarie 2018, 20:38

Frumoase ganduri, domnule Naum, felicitari! Interesant este ca, in timp ce toti marii sportivi au si admiratori, dar si contestatari, Federer cred ca are numai admiratori. Intr-adevar, cum spune si Observator, Roger poate fi considerat unul din cei mai mari sportivi din toate timpurile, poate chiar cel mai mare. M-a surprins foarte placut informatia pe care a transmis-o comentatorul tv in timpul finalei cu Dimitrov. Ca, pe la 17 ani, cand nimeni (in afara de el) nu-l credea... genial, Federer si-a scris pe usa apartamentului in care locuia in Elvetia: Aici locuieste viitorul numarul 1 al tenisului mondial! Formidabila aceasta convingere a propriei sale valori! Federer pare din alta lume. Te uiti la el, la jocul lui si mereu parca iti vine sa spui: asa ceva nu exista!

Ush (1 comentarii)  •  20 februarie 2018, 21:08

Frumos spus! Nimic de adaugat despre Federer, doar apreciere pentru acest articol inspirat!

itu52 (61 comentarii)  •  20 februarie 2018, 21:10

Când nu ești vulcanic scrii frumos, aici ai avut un subiect pe masură și timpul necesar însăilării ideilor în metafore și epitete potrivite. Nu știu dacă urmărești comentariile, alții o fac. Am dedus că te frământă competiția internă la fotbal, desfășurarea campionatului. Sistemul vechi, când se știa campioana cu multe etape înainte (vezi azi Spania, Franța, Anglia) nu mai prezenta interes în partea finală. Azi bătălia pentru play-off ține în priză 5, 6 echipe, iar la retrogradare codașele mai primesc o șansă. Mie mi se pare nedreaptă, falsa nivelare a valorilor, cauzată de înjumătățirea punctelor. Dacă chiar se face, atunci să fie protejați un pic fruntașii. Concret în play-off să se dea 2 puncte la victorie și 1 punct la egal. Ar fi și varianta de a lăsa punctele pe loc iar în play-off să se dea posibilitatea urmăritorilor să-i prindă, eventual depășească. Acest lucru se poate face dând 4 puncte la victorie și 2 puncte la egal. Scuze, am divagat de la tema articolului pentru că erai tare preocupat de această temă după partida Viitorul-F.C. Botoșani. Federer este unic, e basmul mileniului, mă bucur că tehnologia are posibilitatea de al imortaliza spre cunoaștere generațiilor viitoare.

di livio (30 comentarii)  •  20 februarie 2018, 22:41

invingatorii in serie sint enervanti, asta-i esenta articolului...in rest o insiruire de elogii comice...ca ii numa sport, tenis...tenis plictisitor , ca invingatorii in serie devin plictisitori...ai dat cu ditirambele-n el fara mila...personaj biblic care te face sa iubesti aeru de linga el... o fi adus ploaia la Cape Town, el Federer...si nu-l mai pune pe Geambasu linga Radu Cosasu...ca se supara Geambasu, superior ironicu Sunt de acord cu regulile comunitatii

Dacia Automobile (1 comentarii)  •  21 februarie 2018, 2:10

Cand l.am vazut pentru prima oara pe acest terestru, mi.a adus aminte de o dimineata de decembrie 6 pe cand aveam cred ca 6 ani, bucuria aceea cand te uiti la ghetutele tale pline cu cadouri de dau peste. Am fost ca un copil, asa ma uitam la el cand a intrat pe hard ul de la Indian Wells, pe care personal il consider un al cincilea GS. Ma uitam la fizicul lui, si am ramas masca ,chiar daca dincolo de fileu era J. Sock un atlet cu un fizic mai mare. Avea niste picioare, niste gambe de ziceai ca au fost decupate din lucrarea ' Nasterea lui Adam ( de Michelangelo ) din Capela Sixtina...sa nu mai spun cand a inceput sa joace..

brod (23 comentarii)  •  21 februarie 2018, 12:33

pentru că nu am găsit altă adresă de contact, vă scriu aici: domnule Naum, nu vă mai bateți capul cu cine intră în play off: Dinamo s-a aranjat, la meciul cu Astra (am aflat de la un intim al clubului). Astra îi dă meciul acum, iar Dinamo îi va da înapoi, în play off, toate cele 6 puncte. fiecare dintre „combatanți” își va rotunji, astfel, sumele de bani din drepturile TV... fără valize, DNA și alte complicații. EI SE JOACĂ - VOI PLĂTIȚI

cornel (1 comentarii)  •  21 februarie 2018, 14:12

excelent. nu poti, totusi, sa compari un elvetian cuminte, practicant de tenis si iubitor de unica nevasta, cu un mioritic vulcanic, practicant de fotbal si sensibil la dorintele degrab' exprimate de domnisoare dragute in cluburi londoneze si bucurestene. Amana, Doamne, momentul retragerii artistilor cuminti, Federer, Messi, Iniesta..

ovidiu_3003 (159 comentarii)  •  21 februarie 2018, 18:44

...,foarte bun articol ...excelenta caracterizarea lui Roger...un balerin cu o racheta in mana...gratios si nemilos...perfect !!!

Comentează