Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Noi și cei noi

Cluj e o cameră de naştere. Cel mai emoţionant moment pe care îl poate trăi cineva e să vadă cum se încheagă o viaţă, mai ales una colectivă. De mult timp nu s-a mai întâmplat ca o naţională de tineret […]

...

O ţară de hoţi

Se vede limpede, 2Y îi aruncă nişte cuvinte de parcă le-ar scuipa, iar Hagi, căruia îi creşte pulsul precum turaţiile Ferrariului lui Vettel la ieşirea din viraj, nu se lasă nici el mai prejos. De unde a plecat povestea? Un […]

...

SC Dinamo „1984” SA

Trabucuri. Acela a fost Dinamo cel adevărat, cel care se pierdea în fum de tutun scump şi miros de bani mulţi, aruncaţi fără noimă. Ceata veselă a acţionarilor care sechestrau persoane pentru a le însemna cu jar şi aruncau către […]

...

Când nu te vede nimeni

Nu e nimic popular, nimic cu vino-ncoace. Nu merge nimeni ca Florinel, ca un boss al boşilor, nu mai merge nimeni pe apă. Ştiţi, din când în când vine din Cosmos ca o lumină mare. Rămânem cu gurile căscate, privind […]

...

Serena Armstrong

Serena nu mai e demult o jucătoare. Aproape că nu mai e om în sensul comun pe care îl dăm acestei forme de viaţă. E altceva. Dar nu e ceva ce n-am mai întâlnit. Serena e dintre cei care sparg […]

...

Durere

Ţi se strânge inima când îl vezi. E un montaj aproape de insuportabil. Exagerez? Un pic. Dar totul e context

Permalink to Durere
marți, 5 decembrie 2017, 10:30

Una e să asişti la setea cuiva care merge pe Calea Victoriei şi alta când e la jumătatea deşertului. Colajul de imagini realizat de site-ul DigiSport despre Alibec la ultimul meci e un spectacol al traversării pustiului.

Alibec, fost/trecut pe la Inter, o fi visat un derby cu Juventus. A căpătat doar o repriză cu Colentina, în care a părut că se predă de mai multe ori, într-atât a stat cu braţele pe sus.
Mult mai impresionantă, şi deloc ironic!, e suferinţa receptată. Omul înoată în durere. Îl dor toate. Muşchii, gleznele, genunchii. Denis a şchiopătat grav. Părea o somatizare a tuturor problemelor extrasportive.

Că e aşa sau nu, rezultatul e acelaşi. O imersare într-un butoi de cârcei. „Trebuie să înţeleagă că fotbalul înseamnă sacrificii”, a spus Dică. Noi ce să mai înţelegem?
Durerea lui Alibec nu e singura care ne loveşte. Mai e una, dar aceea e de bine. E durerea facerii unui altfel de fotbal. Undeva, departe, se vede acest fotbal diferit care se poticneşte, adoarme, se trezeşte şi iar pătimeşte, dar nu abdică.

E fotbalul lui Man, Moruţan, Tănase, Bancu, Măţan, Screciu, Nedelcu, Băluță şi celălalt Băluţă. Şi al altora care par pierduţi, care rătăcesc prin minibaruri şi maxicârciumi – cine ştie, poate că au văzut prea filme apocaliptice şi cred că sfârşitul lumii e aproape.

Cu ei, cu unii dintre ei, s-ar putea să avem surprize bune. S-ar putea ca peste câţiva ani să ne dea nu, nu peste nas, fi-le-ar vorba să le fie!, ci dovada simplă că nu există predestinare. Că dacă unul de lângă ei o ia razna, asta nu înseamnă că toţi sunt oi cu magnet spre păpastie.

Din păcate, nu sunt ajutaţi, noi nu îi ajutăm.

Aceşti oameni înaintează prin furtună. Pe ei îi pot salva lumea mică, adică familia, şi lumea uriaşă pe care o pot moşteni, tot globul acesta care e prietenul lor, poate pentru prima şi ultima oară în istoria umanităţii.

Lumea largă care le aşterne, din Azerbaidjan până în Australia, covoare de bani. E ca şi cum ar fi câştigat toţi la loto, mai trebuie doar să-şi ridice premiul. Da, sunt speranţe! În capul lui Tănase sau nebunia lui Băluţă şi a unora de pe lângă el pe care stadionul nou din Craiova îi ridică la rangul de fotbalişti care contează.

Nimic nu e sigur, nu! E durere multă, dar e dintre acelea despre care tragi nădejde că duc spre ceva.

Poate că, după zeci de ani de ameţeală, sunt unii care încep să priceapă care le e rostul. Pricep mai diesel, dar e bine şi aşa. Rămâne acum ca patronii să nu o ia din nou pe arătură, că asta e spaimă perpetuă.

Să mizeze mai mult pe râvnă decât pe talentul de circul Barnum. Şi să aibă puţintică răbdare. Un strop. Poate fi exact stropul de care mai au nevoie noile flori ca dea nu doar un pic de parfum înainte să moară, ci şi nişte fructe.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

mg (82 comentarii)  •  5 decembrie 2017, 13:50

„..odată doar vei răsări şi doar odată vei apune..” cânta regretatul Harry Coradini de la Progresiv TM.
Da’ băieţii stau pe manele toată ziulica, iar alde Salam se laudă că are valoare’n portofel..

gogu kioru (26 comentarii)  •  5 decembrie 2017, 14:58

Comentatorii de la Digi cu NAUM IN FRUNTE CU HAITA LUI ,REPORTERII,ZIARISTII SUNT CEI CARE IL INGROAPA SI DESFIINTEAZA PE ALIBEC…SPUNETI ADEVARUL DOMNILOR ..adevarul..sI LASATI OMUL IN PACE CU PIZZA LUI,MASINA LUI SI JOCURILE LUI…jOS LABELE DE PE ..Alibec!

ovidiu_3003 (155 comentarii)  •  5 decembrie 2017, 18:31

Fl Tanase are drumul sau predestinat …ca rebut …cu capul lui cu tot …

emg (7 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 0:25

din nou excelent

ovidiu_3003 (155 comentarii)  •  11 decembrie 2017, 6:33

...trebuie luptat contra blaturilor ...

Comentează