Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Părăsind Pământul

O umbră imensă se aşterne asupra lumii, şi nu doar asupra lumii tenisului, deşi e doar umbra unui om, nimic mai mult, nimic mai puţin. Nu e un monstru, nu e un robot, nu e un zeppelin umflat cu substanţe […]

...

De unică folosinţă

În duminica finalei Mondialului de handbal feminin din 2005, decembrie, pe aeroportul din St. Petersburg au aterizat două avioane speciale. Într-unul era Traian Băsescu, preşedintele României, în celălalt C.P.-Tăriceanu, prim-ministru. Cei doi erau certaţi, se ignorau, iar spaţiul unui singur […]

...

Ziua regelui şi nopţile lui

Când se enervează, când se revoltă, da, citiţi bine, R-E-V-O-L-T-Ă, e un tânăr cu mingea la picior luând la „ole”-uri linii de adversari. Hagi e un copil veşnic. Asta e minunat şi exasperant la el. Hagi trăieşte în lumea lui […]

...

Un milion de cuvinte

Cine a fost precedentul sportiv planetar al României înainte de Halep? E simplu, Hagi. Era în ’94, când Pele îl ridica în slăvi pe „machedonul” care îi distrusese favorita, Columbia. Sigur, campioni am mai avut. Fetele gimnasticii, fetele canotajului, fetele […]

...

Tsunami peste Osaka

Într-o ţară neguvernabilă există o cârmă. N-are nicio legătură cu politica, economia, protestele, căderea leului sau ascensiunea maimuţelor. E despre un proiect de om care nu trebuie superlativizat, doar observat. Eventual apreciat. Halep, azi, face ceea ce a anunţat. Îşi […]

...

Durere

Ţi se strânge inima când îl vezi. E un montaj aproape de insuportabil. Exagerez? Un pic. Dar totul e context

Permalink to Durere
marți, 5 decembrie 2017, 10:30

Una e să asişti la setea cuiva care merge pe Calea Victoriei şi alta când e la jumătatea deşertului. Colajul de imagini realizat de site-ul DigiSport despre Alibec la ultimul meci e un spectacol al traversării pustiului.

Alibec, fost/trecut pe la Inter, o fi visat un derby cu Juventus. A căpătat doar o repriză cu Colentina, în care a părut că se predă de mai multe ori, într-atât a stat cu braţele pe sus.
Mult mai impresionantă, şi deloc ironic!, e suferinţa receptată. Omul înoată în durere. Îl dor toate. Muşchii, gleznele, genunchii. Denis a şchiopătat grav. Părea o somatizare a tuturor problemelor extrasportive.

Că e aşa sau nu, rezultatul e acelaşi. O imersare într-un butoi de cârcei. „Trebuie să înţeleagă că fotbalul înseamnă sacrificii”, a spus Dică. Noi ce să mai înţelegem?
Durerea lui Alibec nu e singura care ne loveşte. Mai e una, dar aceea e de bine. E durerea facerii unui altfel de fotbal. Undeva, departe, se vede acest fotbal diferit care se poticneşte, adoarme, se trezeşte şi iar pătimeşte, dar nu abdică.

E fotbalul lui Man, Moruţan, Tănase, Bancu, Măţan, Screciu, Nedelcu, Băluță şi celălalt Băluţă. Şi al altora care par pierduţi, care rătăcesc prin minibaruri şi maxicârciumi – cine ştie, poate că au văzut prea filme apocaliptice şi cred că sfârşitul lumii e aproape.

Cu ei, cu unii dintre ei, s-ar putea să avem surprize bune. S-ar putea ca peste câţiva ani să ne dea nu, nu peste nas, fi-le-ar vorba să le fie!, ci dovada simplă că nu există predestinare. Că dacă unul de lângă ei o ia razna, asta nu înseamnă că toţi sunt oi cu magnet spre păpastie.

Din păcate, nu sunt ajutaţi, noi nu îi ajutăm.

Aceşti oameni înaintează prin furtună. Pe ei îi pot salva lumea mică, adică familia, şi lumea uriaşă pe care o pot moşteni, tot globul acesta care e prietenul lor, poate pentru prima şi ultima oară în istoria umanităţii.

Lumea largă care le aşterne, din Azerbaidjan până în Australia, covoare de bani. E ca şi cum ar fi câştigat toţi la loto, mai trebuie doar să-şi ridice premiul. Da, sunt speranţe! În capul lui Tănase sau nebunia lui Băluţă şi a unora de pe lângă el pe care stadionul nou din Craiova îi ridică la rangul de fotbalişti care contează.

Nimic nu e sigur, nu! E durere multă, dar e dintre acelea despre care tragi nădejde că duc spre ceva.

Poate că, după zeci de ani de ameţeală, sunt unii care încep să priceapă care le e rostul. Pricep mai diesel, dar e bine şi aşa. Rămâne acum ca patronii să nu o ia din nou pe arătură, că asta e spaimă perpetuă.

Să mizeze mai mult pe râvnă decât pe talentul de circul Barnum. Şi să aibă puţintică răbdare. Un strop. Poate fi exact stropul de care mai au nevoie noile flori ca dea nu doar un pic de parfum înainte să moară, ci şi nişte fructe.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

mg (56 comentarii)  •  5 decembrie 2017, 13:50

„..odată doar vei răsări şi doar odată vei apune..” cânta regretatul Harry Coradini de la Progresiv TM.
Da’ băieţii stau pe manele toată ziulica, iar alde Salam se laudă că are valoare’n portofel..

gogu kioru (26 comentarii)  •  5 decembrie 2017, 14:58

Comentatorii de la Digi cu NAUM IN FRUNTE CU HAITA LUI ,REPORTERII,ZIARISTII SUNT CEI CARE IL INGROAPA SI DESFIINTEAZA PE ALIBEC…SPUNETI ADEVARUL DOMNILOR ..adevarul..sI LASATI OMUL IN PACE CU PIZZA LUI,MASINA LUI SI JOCURILE LUI…jOS LABELE DE PE ..Alibec!

ovidiu_3003 (139 comentarii)  •  5 decembrie 2017, 18:31

Fl Tanase are drumul sau predestinat …ca rebut …cu capul lui cu tot …

emg (3 comentarii)  •  6 decembrie 2017, 0:25

din nou excelent

ovidiu_3003 (139 comentarii)  •  11 decembrie 2017, 6:33

...trebuie luptat contra blaturilor ...