Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Omul sistemului

Man a avut noroc să înscrie în prelungiri. În viaţă trebuie să ai noroc. Câteodată pare că fără asta degeaba ai face orice

Permalink to Omul sistemului
marți, 18 iulie 2017, 9:28

Încă îmi răsună în urechi oftatul lui Helmuth. Oftat de maşinărie mare, nemţească, precum ale MAN-urilor de pe vremuri. Doar că el despre alt Man ofta. Un timp am crezut că e subiectiv, că apartenenţa lui şi a atacantului parcat temeinic pe banca Stelei la acelaşi oraş îl determină să-l tot împingă pe teren.

Dar Duckadam insista şi insista cu apăsarea unui mecanism logic. Ideea era elementară: ai cumpărat un talent, foloseşte-l! Pare idiot cât e de simplu. Sigur, fotbalistul în cauză poate să se rătăcească, să reacţioneze rău la schimbarea de peisaj. Poţi să ai tot felul de socoteli financiare care să-l ţină pe tuşă – ce masochism! Însă toate astea, motive reale sau trăsnăi, valorează zero când e vorba de o investiţie.

O investiţie se cultivă. FCSB a ales altceva. Pentru club, Man a fost ca o rochie oarecare pentru o femeie bogată – plăcută, cumpărată şi apoi uitată. Şi, din când în când, în studioul DigiSport, un fost mare portar ofta a pagubă.

Man ar fi ruginit şi acum în autobaza cu maşini de curse părăsite a FCSB-ului dacă Nedelcu ar fi acceptat să fie noua perlă a coroanei. E povestea veche cu jucătorul sub 21 de ani, înjurată gros.

Echipele româneşti sunt obligate să folosească tineri, ce blestem! Ar trebui, pentru egalitatea de şanse, să fie forţate cluburile să aibă şi măcar doi fotbalişti peste 35 de ani pe teren, să vadă şi Hagi cum e! Deşi, în fine, în ultima vreme nu putem zice că nu se străduieşte… Revenim.

Când a căzut transferul lui Dragoş, panică! Dică şi l-a adus pe Grecu, a mai venit şi Benzar (celălalt). Să fie, acolo. Dar soluţia era evidentă. Sistemul ticălos, sistemul care încearcă să-i ridice fotbalului privirea din pământ, îl împingea de la spate pe Man. Omul cu fundul zăbrele de la frecat banca de rezerve. Însă cine mai era el?

Pentru noi, un soi de fantomă, gata să se evapore la primele raze de soare. Un călcâi riscant într-un corp, chipurile, nemuritor. Aşa gândeam. Pentru că asta ni se transmitea din prea multa lui expunere la umbră.

Puştiul a sărit însă în lumină. Istoria va reţine că a dat golul victoriei cu Voluntari, minunat construit de „unchiul” De Amorim şi „tăticul” Teixeira, dar a fost mai mult de atât. A fost felul în care s-a agitat, chiar dacă a ratat. A fost urletul fără vorbe că el nu mai vrea să iasă din echipă. Că el nu e pila regulii „sub 21”. Că e fotbalist, sau măcar că poate deveni.

Man e gestul de disperare al unor talente care nu mai vor să moară speranţe. „Aveţi încredere!”, ne imploră. „Daţi-ne un pic de timp şi vă vom da o lume în schimb”. Dar aşa ceva e, din păcate, imposibil. Ne-am construit o lume fără timp, fără răbdare, la întâmplare. Va trebui ca noii jucători să smulgă totul în secunde. Ei sunt soldaţii de pe muchia zilei de mâine.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

Carol K (52 comentarii)  •  18 iulie 2017, 11:38

Era clar ca in prelungiri FCSB trebuie sa dea gol,ilfovenii erau deja statui trebuia doar ocoliti cu grija...Ca golul a fost spectacol asta asa a fost sa fie,pustiul a fost un Huntelaar al Ayax-ului de acum 10 ani ,s-a demarcat,a plutit restul a fost instinct.Frumos,oricat de carcotas as fi nu pot sa nu vad ce este de vazut.

simi (3 comentarii)  •  18 iulie 2017, 16:03

Ridicati-l in slavi cum ati facut si cu Razvan Marin dupa golul cu Armenia....si apoi?

Burebista (24 comentarii)  •  19 iulie 2017, 8:59

Man intai trebuie sa puna masa musculara pe el, si sa joace meci de meci bine, sa marcheze si sa dea assisturi... abia atunci ne putem face o parere despre el...

Alec Danila (3 comentarii)  •  19 iulie 2017, 10:39

Buna traducerea pentru "Warriors on the edge of time", daca nu ma insel in privinta sursei. Daca o gaseam la Geambasu, eram sigur ca vine de la Hawkwind :-).

Mircea (7 comentarii)  •  24 iulie 2017, 17:03

ba nu mai da tu indicatii la altii, orienteaza-le spre dinamo echipa ta de puflet si simtire.

Jos_cenzura (14 comentarii)  •  24 iulie 2017, 17:56

Burebista, din cauza acestei gandiri a decazut fotbalul atat de mult in Romania. Fotbalistii din Romania se concentreaza pe masa musculara, rezistenta, stagii la munte sau la mare unde alearga ca musca fara cap, dar au uitat sa faca antrenamente si cu mingea. Asta se vede cu ochiul liber in meciurile din Liga 1 - toti au muschi, patratele, etc dar se chinuie sa ajunga la poarta adversa cu mingea si le este greu sa dea o pasa de 5 mentri. Iar fotbalul a devenit chin, putini zambesc, majoritatea sunt incruntati si frustrati. Maradona, Hagi sau chiar Sanmartean erau atat de interesati de masa musculara - sau se concentrau pe fotbal?

Comentează