Vreme de beţie

Nimic nu-i mai eficient decât ce-şi face omul lui însuşi

Se vorbeşte iar despre alcool la Steaua. Apărătorile lui Tamaş inscripţionate cu mărci de whisky. Petrecerea de la Zurich, chiar înaintea unui meci care putea băga nişte milioane în club. Dar cel mai turmentat la Steaua e chiar fotbalul. Nu numai din cauza deciziei din justiţie nu-ţi mai vine să-i spui Stelei pe nume, ci şi pentru că nu mai seamănă cu ideea de Steaua. Această instituţie avea un obicei, fanii ei recitau echipa-tip ca pe „Trei culori”, mai târziu ca pe „Tatăl nostru”. Luaţi astăzi formulele de start ale acestui sezon şi veţi ameţi. E greu de crezut că există echipă pe tot globul care să jongleze mai mult cu titularii de la un meci la altul.

Mai mult, în ciuda unor investiţii incomparabile cu ale celorlalte echipe şi a faptului că Becali a devenit un fel de sponsor al Ligii 1, totul pare făcut anapoda. Când exista o linie de mijlocaşi ofensivi cu experienţă şi calitate (Stanciu, Tănase, Adi Popa) echipa nu avea un vârf, atacantul Stelei ajungând să fie poreclit Ubovic într-atât îi lipsea golul. Acum, când Alibec a venit să umple un loc pustiu de câteva sezoane, în spatele său e vraişte. Jucători neadaptaţi, permutaţi, inadecvaţi ajung parcă piesele lipsite de voinţă ale unui experiment scăpat de sub control. Încercaţi să ghiciţi jucătorii care vor intra pe teren la următorul meci. Şi nu, nu trageţi cu urechea la Becali!

Pare ceva sinucigaş în acest demers. Se plătesc poliţe interne? Există frustrări care nasc monştri pe teren? Să pui totul în seama imixtiunii, evident contestabile, a patronului în alcătuirea echipei nu e un răspuns complet, s-a întâmplat constant în trecut fără să apară o asemenea harababură. Reghecampf, care putea avea în fostul sezon scuza că a luat echipa din mers, e acum în continuitate. Faptul că în mod constant n-a avut jucători specializaţi pe anumite posturi (de unde permanentul scărpinat cu mâna stângă la urechea dreaptă) nu îl absolvă, pentru că mereu a justificat public această politică. El a susţinut, în pofida evidenţei, că Enache şi Jakolis sunt fundaşi dreapta sau că Moke e fundaş central. Sau că Aganovici e orice ar fi pus să fie.

Acum Becali iese şi confirmă un comportament scandalos care, în alte condiţii, ar fi fost ţinut sub tăcere. Să aibă el senzaţia că e „lucrat” din interior? Că există un fel de „scapă cine poate” după o lungă istorie de certuri şi împăcări în sânul acestei mari frăţii? Atunci Steaua nu mai are nevoie de duşmani externi. E gata pentru implozie. Patronul spune că i-o va da lui Talpan dacă mai joacă aşa? Nu e nevoie. Va cădea ca o fructă coaptă.