Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Să ne fie de bine!

A doua zi deschizi computerul. Pagina e rămasă la orele de dinaintea meciului. Stanciu are faţa luminoasă. „Avem echipa! Ne trebuie neapărat victorie!”. Oftezi. Dai un refresh. Efect de ciocan. Suntem ţăndări. S-a bătut un ţăruş istoric. Din anii ’40 […]

...

Ușor cu Nicușor

O bună parte din interviul de la aeroport Stanciu l-a petrecut explicându-şi nemulţumirea faţă de presa din România şi povestind, destul de întortocheat, de ce nu merita să se spună că… Să se spună ce? Că Stanciu e supărat pentru […]

...

Proştii, hoţii şi vardiştii

Pentru dl Ţiriac, care între hoţi şi proşti îi alege pe hoţi, o întrebare simplă, de prost: oare ce s-ar face hoţii fără proşti? Ar trebui, Doamne păzeşte!, să pună mâna să muncească. Sfârşitul lumii! Ieşirile în stradă de felul […]

...

Cu dinţii şi cu unghiile

Steaua n-a făcut nimic definitiv cu victoria asta. Demonii rămân. Mârâielile patron-antrenor au continuat şi după cel mai mare succes din 2017. Slăbiciunile, neînţelegerile fundamentale nu se sparg la primul val. După amărăciuni, suspiciuni, acuzaţii interne şi damf greu de […]

...

Heirup!

„Să aducem un pic de bucurie celor stau prin trafic”. Cam aşa a justificat Alin Petrache, într-o emisiune TV, transferul Cristinei Neagu. Genial! Deci la asta ar frisona bucureştenii în timp ce dau în gropi, se benoclează la semafoarele bălăngănindu-se […]

...

Experimentul Philadelphia

O nevroză lungă străbate o echipă fără marjă de eşec

Permalink to Experimentul Philadelphia
marți, 14 februarie 2017, 9:39

În poveşti, după trei ani de belşug vin trei ani de molimă. Au fost sezoane în care actuala FC, viitoare SB, era un soi de Darth Vader al Ligii Întâi. Îşi răpunea adversarii de la distanţă, era de ajuns să facă „bau!” şi le cădeau chiloţii de pe ei. Steaua de atunci era inventivă, decomplexată, agresivă până la insuportabil, capabilă de (aproape) orice.

Inclusiv să se ridice cu şi mai mult avânt după ce lua bătăi zdravene precum aceea cu Stuttgart. Dacă acum o aşezare e deja prea mult pentru oamenii pe care îi are, pe atunci Reghecampf jongla cu sistemele (chiar trei pe meci!). Steaua era un creuzet de mici miracole, vezi Ajax. Păi, da, o să ziceţi, se compară jucătorii de atunci cu cei de acum? Păi, nu.

Dar nici adversarii de atunci nu se compară cu cei de acum! Şi, oricum, Steaua a luat cam tot ce a vrut. Dar a uitat că succesul nu e un număr, e o stare. Readucerea antrenorului acelui timp s-a vrut un soi de Experiment Philadelphia. Şi ce a apărut de partea cealaltă a vortexului?

O carcasă cu mecanismele rătăcite. Un automobil cu dublă comandă. Una la volan şi alta la locul mortului. Accelerări frânate. Oamenii par a cheltui prea multă energie pentru a ajunge la un consens intern ca să mai pună şi un fotbal coerent pe teren.

E deja obişnuinţă ca patronul să iasă şi spună că vrea asta sau ailaltă, că nu ştiu cine trebuie să joace sau să nu joace pe un post sau pe altul, iar antrenorul mai apoi să se străduiască să pună totul într-o proză digerabilă. Câteodată, senzaţia e că Reghecampf face înadins anumite lucruri bizare pentru a demonstra că fie nu are ce-i trebuie (vezi experimentele pe posturile de fundaş dreapta şi fundaş central), fie că e imposibil ca echipa să aibă doi antrenori principali.

Aceste mici fronde nu schimbă însă mare lucru. Cei doi oameni sunt legaţi cu multe, multe fire. Au ajuns să-şi menajeze orgoliile într-atât încât totul arată a savant joc de palat în vreme ce la porţi e răscoală. Atâtea lucruri funcţionează anapoda! Jakolis ţinut degeaba jumătate de an.

Alibec ne-disciplinat (după care se întreabă de ce nu bat pe Voluntari). Permutări fără sfârşit ca într-un puzzle în faţa căruia copilul nervos încearcă să potrivească piesele cărora nu le găseşte locul cu forţa. Dar stop! Steaua, era să uit, are un argument decisiv, istoric. Norocul. Viitorul nu ştie să o bată, Craiova pare mereu un castel de cărţi, Dinamo e veşnic în construcţie, iar Astra e ocupată să-şi taie venele. Întrebarea e: norocul e parte din marcă?

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Razvan (1 comentarii)  •  14 februarie 2017, 12:45

Il supraestimezi pe Reghecampf. Asta e gandirea lui...bezmetica si fara solutii. Atunci a prins o echipa valoroasa si inchegata si mai ales pe Norbert, atunci prioritatiile erau altele. Acum discutam de antrenori-impresari, care isi aduc toate gloabele (vezi Pleasca si altii) adusi sa-si adauge Steaua in CV, ca sa-i vanda dna Reghecampf mai departe! Si partea buna e ca gandirea bezmetica a lui Reghe se impleteste armonios cu managementul haotic al lui Becali si parerea exagerat de buna despre sine a lui MM. Rezultatul e vizibil!

mg (9 comentarii)  •  14 februarie 2017, 13:05

..poate că zeul fotbalului s-a săturat de aroganţa lui Reghe şi vrea să-i arate că nu e cine ştie ce de capul lui.. şi-l afuriseşte cu trei ani de secetă.. :)

Marcus (1 comentarii)  •  14 februarie 2017, 22:36

Naume tu esti prea filozof pentru meseria asta

Teacher12 (1 comentarii)  •  20 februarie 2017, 22:15

Să nu uităm că Darth Valer în 2013 a primit din partea patronului trei sferturi de națională, în 2014 a primit cadouri masive de la arbitrii şi de la alte echipe (remember dubla cu Chiajna - a spus-o primarul Chiajnei!) Iar în 2015 a câştigat în ultima secundă a ultimei etape (respect Costel Gâlcă). În rest Răzvan pare să fi scris tot ce era de scris.