Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Prin ochii altora

Riscul de a ne uita prea de aproape la ceva sau cineva e să nu mai vedem clar. Valabil şi pentru relaţia emoţională cu cel mai important sportiv al României. Halep se află în poziţia, inconfortabilă pentru orice om cu […]

...

E grea coroana, Gică?

Ce entuziasm! Viitorul are puţini fani, dar mulţi admiratori. E proiectul. Şi e subiectul. Hagi e văzut, azi, ca un anti-Becali, deşi până de curând era perceput ca fiind la remorca finului din Pipera. Curios viraj al ochiului public. Acum, […]

...

Driblingurile Regelui

Hagi o să ia titlul. E o sentinţă simplă care musteşte de întrebări. De ce? Ce o să facă mai departe cu el? Ce înseamnă asta pentru fotbalul românesc? Ce va face FCSB, echipa care a luat tot şi s-a […]

...

Ivan Turbină

De la postulant pentru Barcelona B la titular în echipa de Scăpărici coborârea a semănat a picaj. Andrei Ivan nu mai înscrisese un gol decisiv (cel pe care i l-a suflat lui Băluţă cu Dinamo nu se pune) din octombrie. […]

...

Pata umană

Zilele astea s-au întâmplat câteva mici minuni. Reînvierea mentală a Simonei Halep. Succesele europene ale lui Ponor şi Drăgulescu, care ne arată că poţi reuşi în gimnastică şi altfel decât ca animăluţ dresat. Sau reîntinerirea Nadiei Comăneci, care va arăta […]

...

Experimentul Philadelphia

O nevroză lungă străbate o echipă fără marjă de eşec

Permalink to Experimentul Philadelphia
marți, 14 februarie 2017, 9:39

În poveşti, după trei ani de belşug vin trei ani de molimă. Au fost sezoane în care actuala FC, viitoare SB, era un soi de Darth Vader al Ligii Întâi. Îşi răpunea adversarii de la distanţă, era de ajuns să facă „bau!” şi le cădeau chiloţii de pe ei. Steaua de atunci era inventivă, decomplexată, agresivă până la insuportabil, capabilă de (aproape) orice.

Inclusiv să se ridice cu şi mai mult avânt după ce lua bătăi zdravene precum aceea cu Stuttgart. Dacă acum o aşezare e deja prea mult pentru oamenii pe care îi are, pe atunci Reghecampf jongla cu sistemele (chiar trei pe meci!). Steaua era un creuzet de mici miracole, vezi Ajax. Păi, da, o să ziceţi, se compară jucătorii de atunci cu cei de acum? Păi, nu.

Dar nici adversarii de atunci nu se compară cu cei de acum! Şi, oricum, Steaua a luat cam tot ce a vrut. Dar a uitat că succesul nu e un număr, e o stare. Readucerea antrenorului acelui timp s-a vrut un soi de Experiment Philadelphia. Şi ce a apărut de partea cealaltă a vortexului?

O carcasă cu mecanismele rătăcite. Un automobil cu dublă comandă. Una la volan şi alta la locul mortului. Accelerări frânate. Oamenii par a cheltui prea multă energie pentru a ajunge la un consens intern ca să mai pună şi un fotbal coerent pe teren.

E deja obişnuinţă ca patronul să iasă şi spună că vrea asta sau ailaltă, că nu ştiu cine trebuie să joace sau să nu joace pe un post sau pe altul, iar antrenorul mai apoi să se străduiască să pună totul într-o proză digerabilă. Câteodată, senzaţia e că Reghecampf face înadins anumite lucruri bizare pentru a demonstra că fie nu are ce-i trebuie (vezi experimentele pe posturile de fundaş dreapta şi fundaş central), fie că e imposibil ca echipa să aibă doi antrenori principali.

Aceste mici fronde nu schimbă însă mare lucru. Cei doi oameni sunt legaţi cu multe, multe fire. Au ajuns să-şi menajeze orgoliile într-atât încât totul arată a savant joc de palat în vreme ce la porţi e răscoală. Atâtea lucruri funcţionează anapoda! Jakolis ţinut degeaba jumătate de an.

Alibec ne-disciplinat (după care se întreabă de ce nu bat pe Voluntari). Permutări fără sfârşit ca într-un puzzle în faţa căruia copilul nervos încearcă să potrivească piesele cărora nu le găseşte locul cu forţa. Dar stop! Steaua, era să uit, are un argument decisiv, istoric. Norocul. Viitorul nu ştie să o bată, Craiova pare mereu un castel de cărţi, Dinamo e veşnic în construcţie, iar Astra e ocupată să-şi taie venele. Întrebarea e: norocul e parte din marcă?

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Razvan (1 comentarii)  •  14 februarie 2017, 12:45

Il supraestimezi pe Reghecampf. Asta e gandirea lui...bezmetica si fara solutii. Atunci a prins o echipa valoroasa si inchegata si mai ales pe Norbert, atunci prioritatiile erau altele. Acum discutam de antrenori-impresari, care isi aduc toate gloabele (vezi Pleasca si altii) adusi sa-si adauge Steaua in CV, ca sa-i vanda dna Reghecampf mai departe! Si partea buna e ca gandirea bezmetica a lui Reghe se impleteste armonios cu managementul haotic al lui Becali si parerea exagerat de buna despre sine a lui MM. Rezultatul e vizibil!

mg (18 comentarii)  •  14 februarie 2017, 13:05

..poate că zeul fotbalului s-a săturat de aroganţa lui Reghe şi vrea să-i arate că nu e cine ştie ce de capul lui.. şi-l afuriseşte cu trei ani de secetă.. :)

Marcus (1 comentarii)  •  14 februarie 2017, 22:36

Naume tu esti prea filozof pentru meseria asta

Teacher12 (2 comentarii)  •  20 februarie 2017, 22:15

Să nu uităm că Darth Valer în 2013 a primit din partea patronului trei sferturi de națională, în 2014 a primit cadouri masive de la arbitrii şi de la alte echipe (remember dubla cu Chiajna - a spus-o primarul Chiajnei!) Iar în 2015 a câştigat în ultima secundă a ultimei etape (respect Costel Gâlcă). În rest Răzvan pare să fi scris tot ce era de scris.

Dedicated servers (1 comentarii)  •  6 aprilie 2017, 20:54

Apoi, la 28 octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil pentru ochi, la fel cum dispare o margea de sticla intr-un pahar cu apa.