Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Celălalt mal

La ce deranj e în fotbal acum, orice final de carieră importantă e o speranţă

Permalink to Celălalt mal
marți, 1 noiembrie 2016, 9:32

Ciprian Marica nu mai e fotbalist. Nu mai era de o vreme, dar a continuat să spere că vaporul care se îndepărta se va întoarce. În zadar, pentru că era deja pe celălalt mal. Şi cu bagajele făcute. Marica nu mai e fotbalist, dar e în continuare ceea ce era de o vreme. Un „politician”. Un tip care a ştiut să-şi păstreze până târziu statutul de „copil-minune” pe care echipe mari au plătit milioane în ciuda unei recolte sub bogăţia speranţelor. A avut o rată de un gol la 5 meciuri în cariera care l-a dus de la Dinamo la Steaua, trecând prin Şahtior, Stuttgart sau Getafe.

Adevăratul lui club a fost însă naţionala. Acolo e la sub trei partide pentru un gol. Aşa că prin plecarea lui dispare ultimul vârf veritabil de sub un tricou galben. Unul care a pus mingea în porţile Spaniei, Italiei şi Olandei. Cuvintele lui mereu emfatice despre naţională, câteodată forţând o glandă lacrimală demult secată, au astfel acoperire. Marica pleacă de pe teren lăsând senzaţia de neterminare. Dar o face somându-i pe actualii tricolori să-i arate că pot ei mai mult. Aici se cuvine un oftat.

În cuvântul facebook-ist de adio, Marica vorbeşte despre familia şi fundaţia sa. Nu cred însă că e vreun Bill Gates ca să se ocupe exclusiv de opere ale sufletului. Marica, mai zic o dată, e un „politician”. E tipul care a făcut de aşa natură încât în plin gulag de comunicare piţurcian să fie singurul care să-l poată contrazice public pe selecţioner. Iar acum, deşi a criticat tactica Stelei de a nu aduce mingi în faţa porţii pentru atacanţi, Reghecampf l-a propus direct la FRF. Şi a fost unicul despre care Becali nu a zis nici „pâs”.

Deci asta cu odihna e un alint. Dacă Marica rămâne cel care s-a construit până acum, va ieşi din legănatul postărilor duioase şi va intra într-o nouă meserie. Aceea de conducător cu carte.
Într-un fel, fostul atacant e o miză mai mare decât propria reconversie. E dintr-o generaţie care trebuie să arate că simplul fapt de a fi fost un fotbalist foarte bun nu e suficient pentru a fi orice în fotbalul de după. Şi că se poate reuşi fără să faci parte dintr-o gaşcă. Sau din vreun nou „Ştefan Gheorghiu”, defuncta şcoală de cadre a Partidului Comunist. Ar fi de folosit oameni de bună-credinţă, cu şcoală nouă şi care au lăsat nişte urme de crampoane.

Care să vorbească direct şi nu mereu cu mantă, să judece după obiective şi nu după cine cu cine în ce vestiar s-a schimbat. Nu idealizez posibilităţile lui Ciprian Marica de a reuşi de aici înainte şi nici pe-ale altora. Sper, doar, că într-o zi vom ieşi din bătăliile viscerale şi umorale pe care le vedem azi. E de muncă, da! Şi despre a vedea poarta de departe.

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Carol K (52 comentarii)  •  1 noiembrie 2016, 10:29

Marica e si printre ultimii fotbalisti educat,rafinat,omul pe care vocabularul nu-l abandoneaza subit in mijlocul frazei,omul care stie in principiu sa se puna in valoare in studiourile TV la fel de bine cum stia ce sa faca cu baloanele in fata portii adverse...Marica este pierdut pentru tabelele cu marcatori din presa de specialitate nu si pentru fenomenul numit fotbal,el poate oricand sa ocupe o functie la FRF sau la UEFA,nu de pinde de salariul sau de parandaratul pe care anumite functii i le pot oferi,omul se descurca cu banul poate ca de aia va fi un conducator mai bun decat toti pe care fotbalul i-a avut pana acum.Asta nu maine sau poimaine dar cu siguranta va veni undeva intr-un viitor nu foarte indepartat.

gigelos (12 comentarii)  •  1 noiembrie 2016, 11:12

Marica ? O gluma .Putea deveni un mare jucator daca nu facea pe istetul si ramanea inca 2-3 ani langa Lucescu . Asa ? Un ratat . Daca nu erau retelele de socializare nici nu mai stiam cum il cheama , in ultimii 6 ani deci intre 26-31 de ani a jucat cam 100 meciuri , fara a avea vreo mare accidentare .La picioare . La cap insa ... . De ce vorbim noi de el ? Pentru ca le-am permis ca Echipa Nationala sa fie un refugiu al muribunzilor , jucatori fara nici o performanta in viata reala au avut rezultate aici la Nationala . Ce rezultate ? O mizerie . Un ratat fandosit . A avut totul , dar nu-ti baga si in traista , il mai si laudati .

ovidiu_3003 (159 comentarii)  •  2 noiembrie 2016, 20:23

Marica ...trebuie sa confirme ...

Comentează