Tineri şi prea liniştiţi

O seară pentru oameni mari, interzisă celor care mai umblă cu acadele

Şase oameni au fost eroii pozitivi ai celor două goluri din derby. Pintilii îl vede bine pe Hamroun, care centrează excelent şi Popa iniţiază faza de autogol. Mai târziu, Anton recuperează, îi transmite lui Palici, care îl deschide minunat pe Bizon, iar acesta şutează perfect. Să remarcăm că toţi aceşti jucători sunt fie solid instalaţi la naţională (Pintilii, Popa), fie complet în afara ei (restul).

Un Steaua-Dinamo cu aproape 50.000 de suflete, cu toată nebunia înconjurătoare şi destinul mereu pe muchie e mai mult decât un joc, e un test. E despre ce tânjeşti, despre cine eşti cu ideea despre cine vrei să devii. Un Steaua-Dinamo e un turnesol. Unul dintre puţinele evenimente care aduc ca încărcătură cu un meci pe Stade de France sau pe Parc des Princes. Şi atunci ne întrebăm: prinţii noştri unde au fost?
Filip a înscris în proprie poartă. Nu-i o tragedie. Dramatică e liniştea cu care selecţionabilul dinamovist şi-a comentat isprava. „I se poate întâmpla oricui”, a spus zâmbind. Bravo! Dar poate că altora li se poate întâmpla să mai respingă şi cu piciorul „celălalt”, ăla de urcat în autobuz, atunci când trebuie, ca să nu spargă borcanele. Şi de-ar fi fost numai asta…

Dacă s-ar fi tras de urechi după cât merită, la recomandarea lui Rednic, azi ar semăna cu un elf. Stanciu şi-a dat şi el în petic. L-a lăsat pe Anton să-i fure mingea dintre picioare precum golanul îi ia copilaşului bomboana din mână. În rest, nu foarte bine. Discret mai tot jocul. În fine Rotariu, al 5-lea cel mai experimentat jucător U21 din Europa pe postul lui. Nu că a ratat cu poarta goală. Ci că imediat s-a uitat la arbitrul asistent, ca şi cum acela ar fi trebuit să-i acopere şutul penibil cu vreun ofsaid. Alibi.

Aceşti oameni dădeau un examen de maturitate. Aveau de câştigat, ca să folosesc limba aşchiată care bântuie microfoanele, mai mult decât trei puncte. O minunată ocazie pierdută. Dar au un exemplu în faţă. Un tip care se luptă disperat să se regăsească. Chipciu sare inspirat peste minge la golul Stelei. Ţâşneşte corect la ofsaidul greşit semnalizat. E în tunel şi sapă, sapă. Cu toată zdroaba e huiduit gros. A fost odată un titular al naţionalei. Chipciu e dovada vie că nu există plasă de salvare şi că, oricând, orice te poate arunca din palat în stradă. Unde viaţa e grea, iar poporul te pedepseşte pentru ce i-ai promis şi nu i-ai dat. z