Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Ușor cu Nicușor

O bună parte din interviul de la aeroport Stanciu l-a petrecut explicându-şi nemulţumirea faţă de presa din România şi povestind, destul de întortocheat, de ce nu merita să se spună că… Să se spună ce? Că Stanciu e supărat pentru […]

...

Proştii, hoţii şi vardiştii

Pentru dl Ţiriac, care între hoţi şi proşti îi alege pe hoţi, o întrebare simplă, de prost: oare ce s-ar face hoţii fără proşti? Ar trebui, Doamne păzeşte!, să pună mâna să muncească. Sfârşitul lumii! Ieşirile în stradă de felul […]

...

Cu dinţii şi cu unghiile

Steaua n-a făcut nimic definitiv cu victoria asta. Demonii rămân. Mârâielile patron-antrenor au continuat şi după cel mai mare succes din 2017. Slăbiciunile, neînţelegerile fundamentale nu se sparg la primul val. După amărăciuni, suspiciuni, acuzaţii interne şi damf greu de […]

...

Heirup!

„Să aducem un pic de bucurie celor stau prin trafic”. Cam aşa a justificat Alin Petrache, într-o emisiune TV, transferul Cristinei Neagu. Genial! Deci la asta ar frisona bucureştenii în timp ce dau în gropi, se benoclează la semafoarele bălăngănindu-se […]

...

Treceţi pe suc!

Messi e enervant. Dar aşa erau şi Cruyff, Merckx, Spitz (Mark, nu ăla cu care trag fotbaliştii). Aşa sunt toţi cei foarte buni, care mai au şi tupeul să reziste la vârf. Absolutul lor ne sufocă. Instalarea excelenţei e percepută […]

...

Japonizarea imposibilului

Cîteodată cerurile se deschid şi ni se coboară un cadou

Permalink to Japonizarea imposibilului
marți, 22 septembrie 2015, 10:25

O călătorie de o mie de leghe începe cu primul pas. Nu. Nu se potriveşte. Chinezii n-au fost niciodată prieteni cu japonezii. Şi-apoi pentru cei din urmă primul pas a fost în gol. Au trecut 20 de ani de atunci. Un meci care a ruşinat ambele combatante, Noua Zeelandă-Japonia 145-17. Un soi de pruncucidere. S-a zis că, gata, rugby-ul a murit de la naştere în insulă iar milioanele corporaţiilor îl vor îmbălsăma tot pe Blatter. Ce s-a întîmplat de la acea execuţie pînă la această cea mai mare surpriză a istoriei Cupei Mondiale, Japonia-Africa de Sud 34-32? E important să începem să aflăm pentru că România poate fi un fel de Japonia. Nu rîdeţi. Ei n-au rîs şi nici n-au plîns cînd li s-a dat cu terenul în cap. Au vărsat lacrimi acum, total nejaponez. Între timp au asudat cu trupul şi cu mintea.

Marius Tincu, unul dintre antrenorii Naţionalei noastre care joacă miercuri cu Franţa, a fost chestionat îndelung de L’Equipe despre colosala victorie a asiaticilor. Poate şi pentru că, cine ştie?, francezii or fi avînd şi ei vreun frison. Japonia nu e singură pe lume, în aceeaşi zi Georgia a bătut Tonga. Tincu a început şi el cu stîngul. „Dacă mai joacă o sută de meciuri, sudafricanii cîştigă 99. Nu cred că japonezii vor mai obţine vreo victorie”. Respect pentru zei? Realism nemagic? Mică invidie? Românul a vorbit apoi despre profesionalismul adus de Eddie Jones, despre bani, despre contracte cu federaţia. Suspinuri. În fine, visul. „Toţi copiii din Japonia se vor cere la rugby. Abia dacă pot să-mi imaginez ce s-ar întîmpla la noi dacă am reuşi o astfel de ispravă”.

Păi, să ne imaginăm. Am sărbători o vreme şi-apoi ne-am întoarce la treburile noastre. Să nu dăm cu napalm, probabil că după ’95 mulţi japonezi au făcut la fel, s-au întors la sumo, keirin sau baseball. Dar cei care răspundeau de rugby au făcut invers. Au stabilit un proiect şi s-au pus pe treabă. Ca şi noi, au naturalizat jucători şi au adus antrenori din lumea bună. La ei pare că s-a întîmplat ceva cu sens. Francezul Marc Dal Maso, scrum coach al niponilor, povesteşte: „Erau buni individual, cu o solidă bază de arte marţiale. Ideea era să îi facem să joace împreună”. La ce naţie am mai auzit noi despre perpetua căutare a reuşitei colective?

În fine, faza finală, aceea a eseului deja legendar. Priviţi-o şi mai priviţi-o o dată. Este despre refuzul renunţării. Despre a căuta, mereu. Nu iese întotdeauna, dar şi drumul e important. Încercarea. Japonezii au încercat să intre în terenul de ţintă peste tot şi pe oriunde, ca un perpetuum mobile al voinţei. La picioarele zidului galic, japonezii ne-au făcut un cadou. Ne-au tradus în alfabetul latin comutarea la speranţă pe viaţă a condamnării la imposibil.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

GOGOBERIDZE (10 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 10:38

Se intampla in rugby ce s-a intamplat si in handbal sau chiar fotbal.Natiuni care n-aveau treaba cu aceste sporturi le-au bagat in seama si s-au pus pe treaba.Asa ca isprava japonezilor se va repeta si in alte sporturi.Globalizarea e in tot si-n toate!

altus (1 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 11:30

Dar daca este acest lucru doar o popularizare a unui fenomen ce nu se vrea a fi falimentar? Doar peste 4 ani va fi Cupa mondiala de Rugby prin Japonia! Ori o competitive fara suporteri este egala cu 0. Financiar vorbind, japonica in Sferturi anul acesta echivaleaza cu un mega success financiar peste 4 ani. Oricum Africa de Sud se califica in sferturi, sacrificate fiind, bineinteles, Scotia si Samoa. SUA nu intra in calcul oricum! Cine are curaj sa mearga pe o victorie a Japoniei, nesperata si ea, impotriva Scotiei?

Maxentiu (6 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 13:11

Ca Japonia a progresat enorm la rugby in ultimii ani e un fapt incontestabil. Ca exista un plus de mobilizare a japonezilor pe toate planurile in vederea viitoarei Cupe Mondiale pe care o vor gazdui, iarasi e de netagaduit. Totusi, as fi mai circumspect cu victoria de pomina impotriva Africii de Sud. Marius Tincu a gresit raspunsul: din 100 de meciuri, Africa de Sud nu ar cistiga 99 ci… cite ar vrea. Aici ar intra si meciuri cistigate din greseala, si meciuri pierdute intentionat. Nu vreau sa acuz Africa de Sud de blat cu Japonia, o sa spun doar ca japonezii… si-au dorit mai mult victoria.

maistor kokir (6 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 14:00

un articol in care performanta japonezilor este apreciata, pt ca altii au vorbit mai mult de naturalizarea unor neozenlandezi ca fiind principala cauza a acestei victorii cu africa de sud , iar eu unul urmaresc mondialele de rugby de 20 de ani, japonezii aveau straini dintotdeauna, dar pierdeau la scoruri mari, acum cand au castigat, s-a spus ca banii pot cumpara totul, ceea ce nu e 100% corect …

Guno (2 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 14:49

Cel mai probabil si la noi solutia este de a naturaliza jucatori din tarile ce joaca dintotdeauna la cel mai inalt nivel (noua zeelanda, australia, africa de sud, ca europenii nu prea vi nal noi) insa care nu prea au sanse sa prinda selectia in lotul echipei nationale din tara de bastina…
Greu, trebuie bani si conditii bune pentru a motiva venirea acestor jucatori la noi…

dan (7 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 15:22

Cele 8 min de final raman de neuitat. Radu are dreptate, mai priviti o data si inca o data.

Anvers (2 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 15:48

Frumos meci. De admirat ambiția și dăruirea japonezilor.

Dan M (3 comentarii)  •  22 septembrie 2015, 17:35

Cu tot respectul pentru performanta oamenilor care au invins Africa de Sud, stim cu totii ca n-a fost chiar o victorie „japoneza”. Jos palaria oricum, e mare lucru sa-i bati pe sud-africani. Cu sapte-opt neo-zeelandezi de prima mana, probabil ca Romania ar fi o echipa mai mult decat decenta, iar francezii chiar ar avea motive sa le tremure sorturile.
Globalizarea e buna, dar distruge competitiile intre echipele nationale. Ce a mai ramas din sport devine o treaba pur economica. Nu cred ca a existat echipa care sa nu aiba macar un american, la CE de baschet. Tot la baschet, sunt o multime de tari care au inchiriat americani fara ca acestia sa calce macar pe pamantul acela. Bulgaria, de exemplu, dar si altii, mai ales din est. Iar ce a facut Qatar la handbal este o mare porcarie.
Oricum au cam disparut andersonii, muellerii sau fournierii, dar macar in tarile din vestul Europei sunt inlocuiti, in general, de oameni care au crescut acolo, daca nu cumva s-au si nascut acolo, din parinti straini. Ar trebui sa existe o anumita limita. Or fi mai spectaculoase meciurile, dar isi pierd sufletul.

LEFTER POPESCU (12 comentarii)  •  24 septembrie 2015, 16:41

Aflu surprins – nici placut dar nici neplacut – ca un mercenar, care isi spune Jean Pavel, doreste un mare miting impotriva condamnatului penal GIGI BECALU’, incercand astfel sa-si recucereasca suzeta copilariei de la acesta. .
.
Apelul sau nu are nimic sfant si moral , de aceea il intreb :
daca doreste ca cei care raspund chemarii sale sa vina cu esarfe, steaguri , benere … cu cateva tancuri sovietice autentice , stramosii clubului, se poate veni ?
Asta ca sa respectam ADEVARUL ISTORIC .
.
PAVELE, iti doresc mult succes in procesul de productie !

Runescape Gold (1 comentarii)  •  12 martie 2016, 14:38

You are nothing like us .

blade & soul gold (1 comentarii)  •  15 martie 2016, 13:56

No, I know.