Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Echipa mondială a României

Între două partide ale tricolorilor s-a jucat un meci imens. Fotbaliştii şi fanii s-au întîlnit din nou după multă, multă vreme.

Sîntem întorşi pe dos. Sîntem cu dinăuntrul pe dinafară, îl purtăm ca pe o haină pulsînd. Wearing the inside […]

marți, 18 noiembrie 2014, 9:23

Între două partide ale tricolorilor s-a jucat un meci imens. Fotbaliştii şi fanii s-au întîlnit din nou după multă, multă vreme.

Sîntem întorşi pe dos. Sîntem cu dinăuntrul pe dinafară, îl purtăm ca pe o haină pulsînd. Wearing the inside out, după tulburătoare strofă floydiană. Oameni pe străzi cîntănd imnul în timp ce fotbaliştii merg la vot. Oameni la care vedetele se uită şi pe care cei ce îmbracă de obicei tricolorul îi aplaudă, după cuvintele dulci-amare ale lui Dorin Goian despre ruşinea guvernanţilor de a nu fi la înălţimea unei ţări care joacă în deplasare. Dorin, fotbalistul care vorbeşte calm şi la obiect, ce-o mai fi şi asta?! O asumare a condiţiei comunitare înaintea celei profesionale. Uite de unde poate veni curajul pe teren atunci cînd te strîng inima şi tricoul.

E pentru prima oară poate în care răsfăţaţii soartei au luat loc în tribune şi au privit cum o naţiune joacă aspru, fără frîne, pentru o calificare istorică în sferturile civilizaţiei europene. Un meci pierdut dinainte, oh, da!, precum cel de la Pasadena, în urmă cu 20 de ani. Şi acum, ca şi atunci, oceane de oameni şi-au regăsit glasul şi au scandat pe stadioanele fără tuşe ale lumii. Iată adevărata echipă a României. Toţi ceilalţi sînt doar chemaţi din cînd în cînd să o reprezinte dacă se străduiesc îndeajuns, dacă au noroc sau talent. Românii cărora le cerem să umple tribunele ca oile au coborît în iarbă. Cozile lungi ale celor de pe banca de rezerve a ţării au trimis la vestiare cozile scurte de topor ale driblangiilor de vocaţie. A fost un meci teribil. Dar nu spun mereu marii antrenori că meciul cel mai greu e cu noi înşine?

A existat o vreme în care suporterilor li se cereau fidelitate şi adulaţie fără falie. Fotbaliştii Generaţiei de Aur şi mai apoi cei care au venit în trena lor moştenind doar contractele nu şi performanţele planau deasupra ţării ca nişte supraoameni cu statut nemuritor. Naţionala era un cadou al lui Dumnezeu pentru români. Apoi zeii au căzut în cap. Şi ei, şi noi ne-am tîrît penibil prin convulsiile unor boli care nu mai ţineau de tinereţe, ci de neînvăţare. Ne-am aşteptat unii pe alţii, de multe ori la cotitură, încercînd să regăsim bucuriile vechi. Dar ele n-au mai venit niciodată, cum nu va mai veni nici un alt Hagi. A fost nevoie de aceste evenimente excepţionale pentru a avea o nouă şansă de a ne întîlni. În vreme ce ploaia şi poliţia îi băteau pe „stranierii” din marile capitale europene, tricolorii s-au încolonat şi au mers să voteze tocmai după o victorie importantă.

În alte vremuri s-ar fi ridicat nişte nasuri, s-ar fi simţit nişte nazuri. Acum s-au dus ca la o treabă normală. Şi-apoi au stat şi ei cu ochii în televizor să vadă meciul celorlalţi, care s-a jucat mult după fluierul arbitrului. Într-un fel subtil, în acele ore s-a topit vechea matriţă a vedetele şi fanilor şi s-a născut alta, a coechipierilor de dincolo şi dincoace de garduri. Aşa poate începe o nouă poveste. Atunci cînd oamenii se întîlnesc chiar dacă se află la mii de kilometri şi milioane de euro depărtare. Asta, pînă la urmă, înseamnă o ţară. Începuserăm să uităm.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

luciano (8 comentarii)  •  18 noiembrie 2014, 11:04

Radu ma uimesti de fiecare data! Exceptional..ca de obicei!

Panda (9 comentarii)  •  18 noiembrie 2014, 12:32

Daca ne multumim doar cu calificarea in sferturile civilizatiei europene inseamna ca cei care au platit cu sange acum 25 de ani au murit degeaba.

Sacrificiul lor ne obliga sa castigam finala!

jalabert (6 comentarii)  •  18 noiembrie 2014, 14:33

intotdeauna citesc cu placere articolele semnate de radu naum. un exemplu de redactor decent. din pacate in romania 99% din jurnalisti nu fac altceva decat sa manipuleze punand mai presus banutul moralitatii.

EUGEN (1 comentarii)  •  18 noiembrie 2014, 16:24

frumos si adevarat,felicitari d-le Naum!
Speram sa ne tina „trezia” asta.

ducu (1 comentarii)  •  18 noiembrie 2014, 17:41

Frumos spus! Apreciem:)

canadezu (3 comentarii)  •  19 noiembrie 2014, 0:17

Excelent articol.

Mihai de Mihai (1 comentarii)  •  19 noiembrie 2014, 1:43

N-am cuvinte. Mi-a dat o lacrima citind. Articol la inaltimea evenimentelor. Uber Ales!

Adi (3 comentarii)  •  19 noiembrie 2014, 2:49

Neavand talentul dumneavoastra in a manui condeiul, pot spune, intr-un mod mult mai simplu, ca marele castig al nostru, dupa aceste doua meciuri, este reprezentat de venirea lui Anghel Iordanescu la carma nationalei, impreuna cu doi antrenori de viitor, Isaila si Moldovan.

Romania joaca altceva…

Quesada (1 comentarii)  •  21 noiembrie 2014, 9:45

Vaaai, dar ce frumos ai scris! Cînd o spă fie graniţă pe Carpaţi, cu ruşii de o parte şi nemţii de cealaltă, o să te rog să-ţi reciteşti creaţia. După aia, faci ce vrei.

Comentează