Capcana repetenților
Nu rîdeţi, ne paşte un mare pericol în această grupă spre Euro. Grecia şi Ungaria sînt doar adversari de faţadă
S-ar putea. Da, s-ar putea. Există o mică, minusculă şansă, dar nu e imposibil. După tragerea la sorţi a grupelor […]
Nu rîdeţi, ne paşte un mare pericol în această grupă spre Euro. Grecia şi Ungaria sînt doar adversari de faţadă
S-ar putea. Da, s-ar putea. Există o mică, minusculă şansă, dar nu e imposibil. După tragerea la sorţi a grupelor de încălzire pentru Euro 2016 ne încruntăm şi încercăm să nu ne speriem prea tare. Ne zicem că, da, e posibil. Greu, foarte greu. Totuşi, nu e o variantă de lepădat. Tragem aer în piept, îl ţinem acolo cîteva clipe şi apoi rostim răspicat ca şi cum am vrea să exorcizăm demoni: există o şansă la un milion, un mi-li-on, să nu ne calificăm. Da, s-ar putea. Dar e ca atunci cînd mergi pe o stradă proaspăt asfaltată şi cazi într-o groapă. OK, e fezabil, la noi. Dar logica, bunul simţ şi chiar matematica ne interzic să luăm în serios această ipoteză. Da, matematica. Ni se spune că fotbalul nu e matematică.
De fapt, e chiar mai puţin. E aritmetică. Fotbalul e cuantificat prin adunări de puncte şi scăderi de goluri primite din goluri marcate. E, de exemplu, un calcul simplu care ne arată că mai bine ne-ar fi putut fi, teoretic, doar în grupa cu Irlanda, cel mai jos plasat în ierarhia FIFA dintre capii de serie nr. 2. Numai că în grupa aceea, în afară de Germania, pe poziţia 4 e Scoţia, doar cu o poziţie sub România, spre deosebire de Finlanda, care e la vale rău, locul 65. Cifre, numere, nebunii. Vă daţi seama unde am ajuns cu astfel de socoteli? Sîntem ca un om căruia îi e teamă că nu va putea deschide o uşă descuiată.
Bizar, nu? Ne aşteaptă fix parcursul dinainte, minus Olanda şi Turcia. Pare un banc. Dar e o capcană. Dacă naţionala va accesa nişa greu plauzibilă a necalificării va fi ca o bombă atomică în cariera tuturor, de la selecţioner la ultimul jucător. Nu va mai fi vorba de demitere, ci de atomizare. Pe cînd o calificare e de-acum tratată ironic, ca şi cum am concura singuri evitînd să ieşim pe locul doi. Orice variantă e cel puţin neutră, chiar şi locul întîi ar fi considerat o justă şi aşteptată revanşă. În felul ăsta miza e dincolo de calificări, e la turneul final.
Veţi vedea că încă înainte de a ajunge acolo se va spune că adevărata performanţă va fi să ieşim din grupe în Franţa. Tragerea la sorţi dirijată de iconiţele lui nea Puiu produce deja efecte pe termen lung, ea deplasează obiectivul lui Piţurcă în accepţiunea multora care gîndesc aşa sincer sau care mor de ciudă că selecţionerul are cel mai uşor contract din istorie. Grupa această e a naibii rău, e simplă pentru cei puternici şi e o durere în spate, în traducere din engleză, pentru cei neterminaţi. Seamănă cu grupa de calificare la CM ’98, cu Irlanda, Macedonia, Lituania, Islanda, cînd Gică Popescu dădea trei goluri la Skopje. O defilare. Astăzi Piţurcă spune că trebuie să mai apară 7-8 jucători, spre uluirea pînă şi a prietenului său Boloni. E clar! Noi nu mai trăim calificări, trăim psihoze. Stadioanele au devenit castele bîntuite. Ţara lui Dracu la…