Noi nu am aflat niciodată ce e dincolo de finală, ca echipă în libertate
“Spune-mi, Francois, cum putem ajunge la măreţie cînd nimic nu ne ajută? Şi cum îi putem inspira pe cei din jurul nostru?”. Două întrebări ca două cărămizi. Nu poţi face nimic altceva cu ele în afară de a le folosi sau arunca. Sînt întrebări de începuturi, adică pentru noi, ca sumă de oameni. Cum poţi ajunge la măreţie cînd totul în jurul tău te inspiră la micime? În filmul lui Clint Eastwood, “Invictus”, Nelson Mandela jucat de Morgan Freeman, îl chestionează pe Francois Pienaar, pus în rol de Matt Damon. Madiba, pe numele de trib, se deschide în faţa căpitanului naţionalei de rugby a Africii de Sud. Pienaar ascultă înmărmurit confesiunea unui om pe umerii căruia stă o naţiune de 42 de milioane de suflete în pragul războiului civil. Un negru în faţa unui alb. Pienaar nu votase pentru Mandela, aşa după cum toţi camarazii preşedintelui ar fi trimis toată echipa Springboks la muncă silnică pe viaţă. Şi totuşi, aceşti doi oameni, mai diferiţi decît un eschimos de un boşiman, stau faţă în faţă. Şi acceptă să privească peste munţii care îi despart. Acceptă să-şi rişte fiecare prezentul pentru a face posibil viitorul. Înteleg că e ceva mai presus de ei, deşi nici unul nu îl înţelege cu adevărat pe celălalt. “Îmi telefona în zori ca să mă întrebe dacă pregătirile merg bine, dacă sîntem concentraţi”, avea să dezvăluie mai tîrziu adevăratul Francois Pienaar. Rugbiştii merg în ghetouri printre tinerii de culoare, Mandela îşi înfruntă propriul partid pentru a păstra integritatea unui team care reprezenta apartheid-ul. Părea o nebunie. Familiile lor îi privesc ca pe doi lunatici. Dar minunea se întîmplă. Antilopele cîştigă Graalul rugbyului într-o finală epică împotriva Noii Zeelande şi a colosului Lomu. Albii şi negrii dansează împreună pe străzi. Sigur, Africa de Sud nu e salvată încă, dar atunci, în acel meci, a ştiut că nu e pierdută.
Un negru în faţa unui alb e un roman în faţa unui alt roman. Cine ne-a unit în aceşti 20 de ani? Hora tricoloră de pe Rose Bowl. Andreea Răducan fără medalia de aur. Constantina Diţă Tomescu în timp ce noi dormeam. Semifinala Romania-Ungaria în frigul rus. Semifinala, mereu semifinala. Şi eternul strigăt “Sîntem finalişti!”. Noi n-am aflat niciodată ce e dincolo de finală, ca echipă în libertate. Un calcul uman, singurul care rezolvă aritmetica hîdă a dezbinării. Nu mai ştie nimeni să socotească? Matematica sufletului ne dă cu virgulă? Colosală condamnare.
33 comments ↓
Superb!
radu naum e jurnalist adevarat,iata inca o dovada.
multumim!
Foarte frumos scris! Va multumesc pentru acest articol emotionant si din pacate plin de adevar.
frateee,,esti tare,e cel mai marfa aricol din editia de azi,,,mai avem mult sa ajungem acolo,pt ca nu prea avem mentalitate de invingatori,,,multa bafta in cont,felicitari
Felicitari Domnule Naum! Sper ca nu sunteti prea trist ca “bomba sexi” a lui Tanase nu a inteles nimic din articol si odata cu ea alti cititori de can-canuri!
asa da!!!! multumesc
Dupa articolul cu Tanase,era si cazul sa iti revii! Radu Naum,foarte talentat jurnalist.
Jos palaria
Super frumos articolul. La cat mai multe!
Felicitari (altceva nu cred ca mai merita scris).
simply the best
Mai intii vreau sa va felicit pentru acest superb articol ,ce frumoasa paralela intre alb si negru ,intre Africa contrastelor intre ura si sportul care poate uni dar care poate si provoca tragedii ( atacul asupra celor din Togo ,tot intr-o tara africana ).
Apoi vreau sa va rog sa nu mai scriti NICIODATA ,dv despre Tanase,Cristea,Tamas ,adica betivii fotbalului romanescu ,nu merita ei un editorialist ca dv.
Iar la urma ,cu tot respectul ,vreau sa va corectez ,a existat o echipa ce ne-a aratat ce e dincolo de FINALA ,STEAUA in ‘86 ne-a unit pe toti in jurul sau a fost clipa in care si noi romanii an invatat ca lucrurile marete se sarbatoresc mai frumos in strada ,alaturi de oameni pe care nu-i cunostea-i pina atunci si poate nici de atunci incolo.Atunci ,in acea seara de 7 mai ,Romania a facut primul sau revelion in strada.
frumos articol !
(oare cand o sa vina ziua cand estetii lui peste or sa gaseasca in vocabular si alt adjectiv in afara lui “superb” ?)
inteleg ce ati vrut sa spuneti si in general articolul este bun.insa nu ma pot abtine sa observ ca povestea asta cu albii si cu negrii e deja cliseu.mi se face greata cand vad cum mi se baga pe gat sa fiu “politically correct” si vad reclame la tv despre rromi:”cunoaste-i inainte sa-i judeci”.ii cunosc foarte bine.si buzunarele mele ii cunosc.si cusatura mamei de pe burta ii cunoaste.si nu i-as judeca.i-as ********…la fel si cu negrii in state.suntem atat de prosti daca mai credem ca exista rasism in america.sau cel putin din partea albilor…sa va intreb de ce a iesit obama presedinte?cati negrii l-or fi votat pe mccain?samd.nu vreau sa insist,pt ca oricum presupun ca imi veti cenzura msj.daca damnam in schimb rasa alba pt cat i-au chinuit pe negrii,injurandu-i de mama focului,msj meu trecea fara probleme…
am vazut filmul, sincer ma asteptam la mai mult despre mandela, am fost un pic dezamagit ca a fost despre sport mai ales. cat despre “ce este dincolo de finala” probabil ca nu meritam mai mult, dar dincolo de sport, unde avem tot mai putine bucurii, cred ca in acest moment situatia economica si instabilitatea vietii in tara noastra sunt probleme mult mai grave.
Cuuum? Nimic despre focoasa Iulia? Nt, nt , cum se mai vinde oare ziarul?
Da…beton articol. Tine-o tot asa
FORTZA STEAUA
apreciez faptul ca ati lasat commentul sa treaca.sunt placut surprins…
Felicitari Domnule NAUM ! un articol bun
Cred ca boc bitman si vladescu daniela au inteles totul…numai Razvan nu-l Vede pe Costea si nu-l cheama pe MUTU…!aSTA DA DEMOCRATIE…!
am ajuns in Africa de Sud in iulie 1990 la citeva luni de la eliberarea lui Mandela si pot spune ca am trait citiva ani super este o tara formidabila chiar daca dupa 1995 totul a inceput sa se deterioreze acolo .Am fost la meci in finala cu Noua Zeelanda un meci destul de ciudat in care nu sa inscris nici un eseu desii Zeelandezi erau mari favoriti Africanii au jucat perfect in aparare.ce a fost insa nemaipomenit si tin minte a creat un moment de tacere a fost cind a aparut Mandela omul asta are ceva aparte si desi 80%din stadion eram albi tot stadionul sa cutremurat era imbracat cu tricoul Springboks cu nr6 a lui Francois Piennar si ia inminat cupa mondiala.pe strazi a fost o nebunie colectiva nu mai conta ca esti negru sau alb si totul a durat 3-TREI zile.asta e poveste dar ce vreau sa spun este ca desi intre timp am plecat din SA pt mine Mandela este si va ramine cel mai mare om politic al secolului.din pacate si oamenii mari sunt inconjurati de oameni mici si razbunatori care odata ajunsi la putere sunt mai rai decit fostii asupritori.
sunt convins ca daca Mandela putea sa-si puna in practica viziunea pe care o avea despre ce trebuia facut in SA astazi Africa de Sud era in grupul tarilor super dezvoltate asa s-au intors 20 de ani in urma.
nu am vazut filmul dar am citit citeva cronici si am inteles ca este ff bun iar M.Freeman face un rol admirabil imi pare ca va fii nominalizat si la Oscar
Ehe asa da!Am vazut filmul,sunt pasionat de rugby si de istorie si mi-a mers la suflet .Cand vom invata sa fim uniti si vom iesi din transa asta a alergatului dupa bani cu orice pret si ne vom da seama ca viata este o ocazie si trebuie sa profitam la maxim de ea(a nu se intelege a calca peste cadavre pt a-ti umple conturile si numarul de amante)si ne vom gandi si la viitorul nostru ca NATIUNE,atunci vom vedea si efectul victorie.
Inchei cu versurile din William Ernest Henley:
“i am the master of my faith,I am the captain of my soul”Se spune ca poezia Invictus a fost scrisa dupa ce i-a fost amputat piciorul.
Mandela -un om senzational,l-as compara cu Petre Tutea de la noi,din pacate noi nici nu mai stim cine a fost Tutea,aici e drama.
A si dupa articolul cu Tanase ma hotarasem sa nu te mai citesc,bine ca mi-am incalcat decizia.
Frumos articol, felicitari!
Remarcabil!
Imi plac articolele tale pentru ca sunt “altfel”, sunt despre sport si suflet, despre sport si bucurie, despre sport si tristete…. cu ironie, cu amaraciune, cu inima…
ar fi bine daca nu s-ar mai face comentarii despre fotbalistii romani.oricum istoriile sportive ale altor tari te fac sa iubesti sportul altfel de cum este in Rom.sportul este iubit si jucat cu pasiune,mandrie si onoare ptr tara ta …vezi adrian mutu la meciul cu serbia
Mandela e acuzat ca a otravit echipa Noua Zeelanda asa ca nu stiu daca e prea potrivita alegerea facuta . Cei care nu stiu despre ce e vb normal ca aplauda, dar oare stiu ce ?
Felicitari Radu..bun..pentru astfel de articole intru pe site, asa ceva vreau sa citesc, asa ceva ma face sa zambesc si sa spun..asa da domnule !..dar tot asa ceva ma face sa regret ca daca nu cel mai bun, cu siguranta cel mai destept jurnalist sportiv din romania nu mai e la le tour
@Gun- de la a acuza pe cineva pana la a dovedi cele afirmate e cale lunga.Povestea cu somniferele din mancare e trasa rau de par si e in formatul tipic,acuz dar fara nici o dovada.
App-la acel CM ,Africa de Sud a jucat si impotriva Stejarilor si ne-au invins cu 21-8,erau cam ultimile vremuri frumoase ale rugbyului romanesc..dar poate vom reveni in elita,cine stie…
si inca ceva Radule, asculta-ne pe toti care iti cerem sa scrii genul acesta de articole in continuare, can-canurile din romania le citim si le vedem in fiecare zi la tv. Sunt cativa oameni de la care noi, iubitorii cu adevarat ai fenomenului numit sport, cerem si asteptam mai mult. Pentru ca tu ne-ai aratat ca poti, ca esti unul dintre acei care esti in stare sa ai orizonturi mai largi de atat, iti cerem sa continui in aceasta nota ca si acest articol. Nu scrie pentru rating, scrie pentru sport.
Evident, prefer astfel de subiecte. Dar cred ca un articol nu este neaparat bun daca abordeaza o astfel de tema si obligatoriu rau daca este despre un practicant de fotbal si o petarda.
ies indid. un text emotionant…albi si negri dansind impreuna nu stiu ce hora a uniri lor. trec peste ce-a reusit sa faca industria de film dintr-o problema care era [ si este] in alta parte. am o nedumerire domnule naum…sint curios sa stiu unde vedeti diferente asa de mari intre un eschimos si un bosiman. de fapt care ar fi diferenta. culoarea nu se pune, mai incolo sint curios.
Nu cred ca exista cuvinte care sa descrie acest articol..felicitari, domnule Naum..
Leave a Comment