STEAUA ↓

Mihai Stoichiță s-a întors la Steaua, pentru a doua oară, în 27 martie 2012, înaintea etapei cu numărul 24. Cu precădere suporterii de la peluze i-au făcut zile fripte încă din prima zi!

Deranjați că a venit după Ilie Stan, favoritul lor, au strîmbat din nas și pentru că Stoichiță a acceptat fără fasoane propunerea lui Gigi Becali. De parcă trebuia să se fi tîrguit?! Ca atare, considerîndu-l oportunist, s-au grăbit să-l fluiere, ba și să-l strige Slughiță!

Cel supranumit Lippi și-a văzut însă de treabă. Dacă n-a pus la inimă huiduielile, n-a căzut pe spate nici la laude. A continuat să trăiască și să lucreze ca un om normal, pregătit sufletește de victorii, dar și de înfrîngeri.

Nu și-a pierdut capul nici cînd i s-a re-proșat că a primit indicații de la patron, pe celular, în timpul partidei cu Rapid din Giulești! Deși nu i-a convenit, și-a păstrat calmul, n-a sărit cu gura. N-a răspuns niciodată la înjurături. Dimpotrivă, a înghițit în sec și a mers mai departe. Muncitor, inspirat, norocos.

Spre deziluzia unora, cu el pe bancă, echipa roș-albastră a început să convingă de la meci la meci și, încă mai important, să cîștige. A obținut 23 de puncte din 30 posibile, 76.7 la sută procentaj de reușită, bilanț care-l plasează pe Mihai Stoichiță în fruntea actualilor tehnicieni din Liga 1, dar și înaintea tuturor antrenorilor trecuți prin Ghencea după 1989.

Ca să comparați, randamentul lui Ilie Stan a însemnat 68.9 la sută. Într-un clasament întocmit pe baza rezultatelor din ultimele 10 partide, Steaua se află pe locul 2, în urma Vasluiului și înaintea Chiajnei, ocupantele podiumului fiind, opinia mea, singurele care au jucat bine fotbal pe parcursul returului.

Cînd scriu rîndurile de față, habar n-am cum se va încheia campionatul, deci nici pe ce poziție va termina Steaua. Ca să fiu sincer, nici nu mă interesează în mod special.

Un lucru mi se pare însă clar și insist asupra lui într-un moment în care mulți dintre suporterii inițial ostili și-au schimbat părerea: deși n-a lucrat în condiții ideale, incluzînd aici aerele de cunoscător și imixtiunile finanțatorului, Stoichiță a demonstrat că știe meserie. Că e antrenor. Dar și bărbat, stăpîn pe el însuși.

Cînd meciurile sînt lipsite de antren și de spectacol, ne place să spunem că au fost tacticizate. Sună frumos, formula incită. La fel au spus unii și despre întîlnirea Rapid - Steaua, care a însemnat o luptă tensionată și încinsă, dar nimic în plus. N-a avut lumină, n-a avut strălucire.

Înainte de a inventa ceva, Răzvan și Stoichiță au arătat că le e frică unul de celălalt, teamă ce i-a și împins să joace cartea unei prudențe exagerate. În final, pînda reciprocă a condus la un egal echitabil, mai folositor însă contracandidatelor la titlu decît combatantelor de duminică seara. Practic, nici Rapid și nici Steaua n-au cîștigat cîte un punct. Fiecare a pierdut cîte două.

Partida a redeschis polemica privitoare la arbitrii străini, cehului Zelinka reproșîndu-i-se, înainte de altceva, că i-a refuzat Rapidului un penalty, ba și în minutul 85! Întrucît faza, altfel greu de judecat, s-a născut dintr-un corner, iar asistentul de pe partea atacului giuleștean era mascat, a căzut în sarcina “centralului” să decidă dacă Bicfalvi a jucat ori nu mingea cu mîna. S-a văzut clar că a lovit-o și i-a schimbat direcția, dar a rămas întrebarea cum a făcut-o, cu intenție sau fără?

Mijlocașul stelist n-a căutat contactul, însă nici nu l-a evitat. Socotind că ținea mîna stîngă, spre deosebire de dreapta, într-o poziție nefirească și că, modificînd traiectoria balonului, a ieșit în avantaj, specialiștii au apreciat că Zelinka trebuia să dicteze lovitură de la 11 metri. Am studiat și răsstudiat înregistrarea video ca să ajung la aceeași concluzie: penalty pentru Rapid!

Din păcate, n-a fost singura eroare comisă de ceh. S-ar fi cuvenit să-l elimine pe Alexa încă din startul întîlnirii, ca și pe Bicfalvi mai tîrziu, amîndoi fiind autorii unor repetate intervenții agresive.

În minutul 77, Zelinka s-a hotărît, în sfîrșit, să-l avertizeze pe Teixeira, dar a stîrnit ilaritate deoarece i-a explicat portughezului, numărînd pe degete, că a făcut al treilea fault consecutiv, deși numai cel dintîi, plasat între galben și roșu, s-ar fi impus sancționat! Totuși, n-aș susține că arbitrul și-a propus să ajute vreuna dintre echipe. Nu, asta-i valoarea lui, atît știe, atît poate, atît fluieră!

Ca atare, George Copos, inițial printre cei mai vocali adepți ai importului de arbitri, și-a modificat brusc discursul, declarîndu-se tras în piept, înșelat, după ce a plătit pentru brigada cehă 12.000 de euro, adică de 6 ori mai mult decît l-ar fi costat una românească!

E posibil însă ca lucrurile să nu se fi încheiat aici, căci există riscul ca și ceilalți care au cerut arbitri de-afară s-o pățească precum patronul rapidist! Iată o temă care merită urmărită.

Pînă la 4-1 cu Sportul de duminică seara, Steaua nu mai marcase 4 goluri din 31 iulie 2011, cînd surclasase Miovenii. În paralel, profitînd de eșecurile suferite acasă de CFR Cluj și de Dinamo, ea a suit pe locul 3 al clasamentului și s-a reînscris cu șanse în lupta pentru titlu. Asta în condițiile în care n-a mai prins podiumul după etapa a 5-a!

Evit să afirm că principala contribuție la acest reviriment îi aparține lui Stoichiță, care abia a bifat al doilea meci din al treilea său mandat roș-albastru. Fără îndoială însă că un merit, mai mare sau mai mic, îi revine și antrenorului. Contra Sportului, adevărat, un adversar care i-a pus puține probleme, Steaua a arătat un plus de ambiție, de voință, de organizare. Comparativ cu evoluțiile anterioare, a părut în progres.

Obligat de împrejurări să improvizeze, Stoichiță n-a greșit cînd a riscat cu Bicfalvi fundaș de margine, cînd a început cu Tibi Bălan și nici cînd, înfundîndu-și urechile, a mers pe mîna lui Tatu, dezamăgitor în restul sezonului. Continue reading →

Nu-mi propun să răspund la întrebarea dacă Steaua a meritat sau nu să învingă la Cluj. Din moment ce a înscris un gol mai mult decît U, probabil a meritat. Reamintindu-ne însă că i-a zburat de două ori glonțul pe la ureche spre final, la bara lui Grozav și la ratarea lui Tony din 5 metri, nu-i exclus să fi fost mai corect un rezultat de egalitate.

Oricum, răpunsul nu mai contează. Important e că abordînd sezonul cu două succese consecutive în deplasare, Steaua s-a apropiat de podium. Practic, a intrat în lupta pentru titlu, afirmație inspirată de realitate, nu de grandomania lui Gigi Becali. Asta însă nu înseamnă că Steaua va și cîștiga campionatul. Poate va izbuti, poate nu, rămîne de văzut și nu-i treaba mea. Dar suporterii să nu zică hop cît n-au sărit încă pîrleazul!

Repetînd isprava de la Mioveni, la Cluj a marcat tot Rusescu, puncherul care, de la patron citire, “a dormit pe teren în prima repriză, pe parcursul căeia, stranie coincidenţă !, a înscris unicul gol al întîlnirii! Să trecem însă în pas alergător peste părerile lui Becali, care nu s-a sfiit să-l dojenească iarăşi pe golgeterul Rusescu ca să-l mai laude o dată pe cvasiinexistentul Tatu! Nu-i întîia oară de bănuit că nici ultima, cînd Gigi pare să nu înțeleagă ce se întîmplă pe gazon. Doar că ne-am obișnuit cu analizele și premonițiile specialistului care cerea recent, cu voce tunătoare, scoaterea definitivă din lot a lui Tătărușanu, portarul care a avut și luni seara cîteva intervenții magistrale, salvatoare.

Între altele, Rusescu a spus după partidă că luînd 3 puncte pe malul Someșului, “l-am ajutat și pe Ilie Stan”. Remarcă justă de bun-simț. Dincolo de ea, n-ar strica să precizăm însă că nu-i normal, nu-i logic, ca tehnicianul amintit să tremure la fiecare meci. Să trăiască permanent sub amenințare. Să și simtă mereu postul în pericol. Numai că intuiți replica?, așa stau lucrurile în ograda lui Gigi, cel -care ascultă doar de el însuși și uneori nici de el!

Susțin că Stan ar merita alt tratament, mai multă încredere și sprijin, nu în numele unei simpatii personale, deși poate nici asta n-ar deranja, ci în numele a ceea ce a realizat el de cînd a venit la Steaua: 27 de puncte din 36 posibile în campionat, adică 3 puncte din 4, reușita de 75 la sută plasîndu-l deasupra tuturor antrenorilor din Liga 1! Mai exact, într-un clasament ce s-ar alcătui din etapa a 9-a, în care Stan a preluat echipa roș-albastră aceasta ar fi lider alăuri de CFR Cluj. Ca atare, să fiți de acord cu mine că pentru un antrenor de 44 de ani, care a mai lucrat în primul eșalon doar la Buzău, la Brănești și la Mioveni, nu-i puțin. Nu-i deloc puțin.