RAPID ↓

Cînd meciurile sînt lipsite de antren și de spectacol, ne place să spunem că au fost tacticizate. Sună frumos, formula incită. La fel au spus unii și despre întîlnirea Rapid - Steaua, care a însemnat o luptă tensionată și încinsă, dar nimic în plus. N-a avut lumină, n-a avut strălucire.

Înainte de a inventa ceva, Răzvan și Stoichiță au arătat că le e frică unul de celălalt, teamă ce i-a și împins să joace cartea unei prudențe exagerate. În final, pînda reciprocă a condus la un egal echitabil, mai folositor însă contracandidatelor la titlu decît combatantelor de duminică seara. Practic, nici Rapid și nici Steaua n-au cîștigat cîte un punct. Fiecare a pierdut cîte două.

Partida a redeschis polemica privitoare la arbitrii străini, cehului Zelinka reproșîndu-i-se, înainte de altceva, că i-a refuzat Rapidului un penalty, ba și în minutul 85! Întrucît faza, altfel greu de judecat, s-a născut dintr-un corner, iar asistentul de pe partea atacului giuleștean era mascat, a căzut în sarcina “centralului” să decidă dacă Bicfalvi a jucat ori nu mingea cu mîna. S-a văzut clar că a lovit-o și i-a schimbat direcția, dar a rămas întrebarea cum a făcut-o, cu intenție sau fără?

Mijlocașul stelist n-a căutat contactul, însă nici nu l-a evitat. Socotind că ținea mîna stîngă, spre deosebire de dreapta, într-o poziție nefirească și că, modificînd traiectoria balonului, a ieșit în avantaj, specialiștii au apreciat că Zelinka trebuia să dicteze lovitură de la 11 metri. Am studiat și răsstudiat înregistrarea video ca să ajung la aceeași concluzie: penalty pentru Rapid!

Din păcate, n-a fost singura eroare comisă de ceh. S-ar fi cuvenit să-l elimine pe Alexa încă din startul întîlnirii, ca și pe Bicfalvi mai tîrziu, amîndoi fiind autorii unor repetate intervenții agresive.

În minutul 77, Zelinka s-a hotărît, în sfîrșit, să-l avertizeze pe Teixeira, dar a stîrnit ilaritate deoarece i-a explicat portughezului, numărînd pe degete, că a făcut al treilea fault consecutiv, deși numai cel dintîi, plasat între galben și roșu, s-ar fi impus sancționat! Totuși, n-aș susține că arbitrul și-a propus să ajute vreuna dintre echipe. Nu, asta-i valoarea lui, atît știe, atît poate, atît fluieră!

Ca atare, George Copos, inițial printre cei mai vocali adepți ai importului de arbitri, și-a modificat brusc discursul, declarîndu-se tras în piept, înșelat, după ce a plătit pentru brigada cehă 12.000 de euro, adică de 6 ori mai mult decît l-ar fi costat una românească!

E posibil însă ca lucrurile să nu se fi încheiat aici, căci există riscul ca și ceilalți care au cerut arbitri de-afară s-o pățească precum patronul rapidist! Iată o temă care merită urmărită.

Ne place polemica, de aceea nu încetăm să punem întrebarea dacă Hațegan trebuia sau nu să acorde 11 metri la Surdu în startul meciului Rapid- Dinamo? PĂREREA MEA E CĂ TREBUIA. În ciuda respectului purtat domnilor Crăciunescu și Huzu, nu se observă pe reluări exact ce pretind dînșii că s-ar observa: că Scarlatache a lovit mingea înaintea adversarului! Și de s-ar fi întîmplat astfel, apreciez că tot se cuvenea penalty deoarece, blocînd piciorul stîng al atacantului giuleștean, fundașul dinamovist l-a împiedicat pe acesta să continue acțiunea și, eventual, s-o finalizeze.

Sigur că problema arbitrajului e importantă. Atît doar că ne-am obișnuit să-i acordăm o atenție exagerată, ca și cînd fotbalul românesc ar fi ajuns în impas exclusiv din pricina cavalerilor fluierului. Iar lucrurile nu stau deloc așa. Preocupîndu-ne de arbitri mai mult decît de jucători, riscăm să ne rătăcim în peisaj și să nu reținem esențialul. Care ar fi, revenind la întîlnirea de duminică seara, acela că două garnituri ce visează la titlu au oferit fotbal cu pipeta. O PARTIDĂ CENUȘIE, ANOSTĂ, POSACĂ. Deși a dominat uneori categoric, Rapid parcă a cărat apă cu ciurul. Ea însă măcar s-a străduit, a vrut ceva, de unde și regretul, de înțeles, că a scăpat victoria printre degete. În schimb, Dinamo a arătat ca o echipă cu adevărat anonimă, vlăguită, tristă. A plecat cu un punct din Giulești, dar n-a izbutit nimic în plus. Cînd tragi un singur șut pe poarta adversă, ba și acela în prelungiri, n-ai la ce să te aștepți! PUȚIN ÎȚI PROPUI, PUȚIN OBȚII!

Adunînd la start cel mai bine plătiți străini din Liga 1, firește că în derby-ul FC Vaslui- CFR Cluj s-a jucat mai mult, mai dens, mai frumos, mai dramatic. Paradoxal, lăsată în 10 după numai un sfert de oră, cînd Al. Tudor l-a eliminat pe H. Luz avînd acoperire regulamentară, dar și făcînd exces de zel (FĂRĂ INTENSITATE, FAULTUL ERA MAI DEGRABĂ DE GALBEN, NU DE ROȘU), formația gazdă a fost vioara întîi. A egalat în inferioritate numerică și, inclusiv rămasă fără Sînmărtean, a atacat mai variat și mai periculos. În minutul 85 însă, a beneficiat de clemența “centralului”, Tudor închizînd ochii la faultul comis de M. Constantin asupra lui Hora! Penalty indiscutabil, secvență menită să întărească mai vechea opinie că arbitrul respectiv gafează mai ales în fazele din careu. Sigur, Tudor nu poate fi acuzat de rea intenție. Dar e regretabil că erorile lui sînt în măsură să schimbe, iată, rezultatul unui meci, dacă nu cumva și ierarhia finală a competiției.

Luni, CFR n-a entuziasmat, dar nici n-a dezamăgit. Se poate spune că și-a atins un scop care scuză uneori mijloacele. PE LÎNGĂ VALOARE, ȘI-A PĂSTRAT SÎNGELE RECE CARE A DUS-O ÎN FRUNTEA CLASAMENTULUI și, în paralel, și-a conservat avansul de 5 puncte față de ocupanta locului 2. Nu-i nevoie să fii fan CFR ca să tragi concluzia că trupa din Gruia, neînvinsă de 11 etape, are prima șansă la titlu. Așa se prezintă lucrurile, e o realitate, nicidecum un bilet de favoare ori un compliment.

Accidentarea suferită de Daniel Pancu sîmbătă, în întîlnirea cu U Cluj, s-a dovedit mai puțin gravă decît s-a crezut în prima clipă. Rezonanța magnetică a evidențiat numai o leziune a ligamentului colateral intern al genunchiului drept, ceea ce ar putea duce la o pauză de maximum 5-6 săptămîni. Inițial, s-a vorbit despre tot atîtea luni de absență, ba chiar, deoarece fotbalistul în discuție a împlinit 34 de ani pe 17 august, despre încheierea carierei lui. Din fericire, golgeterul Rapidului s-a ales doar cu un fel de entorsă, chinuitoare, însă ușor de vindecat.

Ca să scape de ea mai repede, Pancone a plecat marți dimineața la Belgrad, urmînd să se trateze, alături de Ștefan Grigorie, în clinica de medicină tradițională a Marijanei Kovacevici. Tămăduitoarea i-a avut pacienți, printre alții, pe Dani Coman, Zicu, Raț și Chiricheș, dar și pe Gerrard, Lampard și Van Persie. Cu ajutorul Marijanei, al mîinilor ei miraculoase, Pancu speră să-și reia antrenamentele chiar spre sfîrșitul lunii în curs.

Asta ar fi, să zic așa, partea -plăcută a lucrurilor. Cea neplăcută se leagă de faptul că, în ciuda făgăduielilor repetate, lui Pancone i s-au lungit urechile așteptînd degeaba propunerea de reînnoire a contractului, scadent în vară! Patronul Copos, președintele Zotta și antrenorul Lucescu susțin că oferta există, numai că, bizară treabă, aceasta nu mai apare și îi produce jucătorului, normal, destule griji. Pentru că altfel s-ar fi simțit el, evident mai liniștit, în cazul în care ar fi plecat în Serbia cu viitorul asigurat. Altfel ar fi suportat, mai zîmbitor, și durerile, nu?

Răzvan afirma deunăzi că “loialitatea lui Pancu merită răsplătită”. Corect, din moment ce fotbalistul respectiv, acum pentru a cincea oară în tricoul Rapidului, e socotit unul dintre simbolurile echipei. Și pe bună dreptate deoarece a evoluat pentru ea în 211 meciuri și a înscris 78 de goluri. Dar și mai mult. Să observăm că Pancone trebuie considerat și un simbol al succesului giuleștean în condițiile în care, cu excepția anului 2008, cînd a prins numai 7 partide înainte de a se transfera la Groznîi, în toate celelalte perioade petrecute de el în vișiniu, Rapid a cucerit măcar un trofeu: Cupa în 1998, campionatul și Supercupa în 1999, -Cupa și Supercupa în 2002, Cupa în 2006, adică 6 trofee. Prezența lui poate însemna o promisiune și pentru 2012?

Iată de ce, mai bine spus și de ce, suporterii îl iubesc pe Pancu și-l vor în continuare pe cel care a mai comis-o în afara terenului bînd cîte un șpriț sau conducînd pe contrasens, dar care s-a comportat mereu pe teren ca un profesionist desăvîrșit. Care se respectă pe el însuși și își respectă adversarii. Din păcate, prețuirea tehnicienilor și admirația fanilor nu țin loc de semnătură pe contract! Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște, acesta e un proverb care nu prea are trecere în Giulești, nu credeți, domnule Copos?

Asmuțiți fățiș de Gigi Becali și încurajați din umbră de Dumitru Dragomir, mai mulți conducători din Liga 1 insistă pentru arbitri de-afară, tema nu-i nouă.

În fruntea cluburilor ce vor solicita asta în Adunarea Generală de luni, 16 ianuarie, se află Steaua, Dinamo, Rapid, Vaslui și CFR, adică mahării campionatului. Piesele grele. Contează mai puțin ce-l mînă în luptă pe unul ori pe celălalt, pe patronul Stelei obsesia de a fi mereu în centrul atenției și de a avea controlul în orice împrejurare, pe cel al CFR-ului speranța că lumea va mai uita că românii i-au făcut unele avantaje formației din Gruia etc., important e că se va vota, în proporție de 99 la sută, aducerea de străini. O asemenea decizie va transforma războiul mocnit dintre LPF și CCA, întreținut și de cele 35 de memorii ale arbitrilor îngropate penal la Ligă!, într-unul deschis, la baionetă, care pe care.

De notat că, și de se va pronunța în favoarea străinilor, LPF nu va cîștiga nimic deoarece, conform statutelor și regulamentelor în vigoare, Liga Profesionistă de Fotbal n-are nici o autoritate asupra Comisiei Centrale a Arbitrilor, deci nu-i poate impune să execute vreuna dintre hotărîrile ei! Într-adevăr, ambele funcționează în subordinea FRF, dar fiecare se bucură de autonomie și de independență, ceea ce înseamnă că nu-i e permis LPF să se bage peste CCA și nici invers.

Fiecare cu treaba ei, fiecare cu rostul ei. În plus, CCA e singurul for abilitat să ceară arbitri de peste hotare, nu LPF, ci doar FRF, dar prin intermediul Comisiei Centrale. Cum Ion Crăciunescu et Comp. s-au declarat ferm împotriva importurilor rezultă că votul de luni le va folosi cluburilor ca, scuzați expresia, o injecție la un picior de lemn!

Unii pretind că ar mai exista însă o cale de atac: Liga să se adreseze Comitetului Executiv, care să determine CCA să-și schimbe poziția sau, ca soluție extremă, să acționeze chiar peste capul acesteia. Varianta nu pare să stea însă nici ea în picioare indiferent dacă Mircea Sandu, mult mai rezervat față de dorința cluburilor decît Dragomir, s-ar gîndi să recurgă la ea pentru a restabili liniștea.

Și să vrea, Nașu’ n-ar putea să inter-vină deoarece a iscălit recent, în numele Federației, un protocol prin care i-a recunoscut CCA dreptul de a efectua delegările, ea și numai ea. A denunța actul amintit, ba și la scurt timp după parafarea lui, ar echivala cu demiterea lui Ion Crăciunescu și a echipei sale, demonstrație de forță ce ar strica și mai tare imaginea destul de șifonată a fotbalului românesc. Deoarece acesta are și așa destule necazuri, nu-i mai trebuie încă un scandal, din care motiv sînt tentat să afirm că LPF a pierdut pe moment bătălia. Dar rămîne de văzut dacă și războiul.