CFR CLUJ ↓

De ce nu acceptă CFR Cluj arbitri străini la întîlnirea de la Vaslui?!

Oricît am păstra măsura, arbitrajul “sfertului” 
de Cupă dintre Universitatea Craiova şi CFR Cluj trebuie considerat ruşinos, un jaf. Principala vină pentru eliminarea gazdelor o poartă asistenţii R. Ghinguleac şi B. Velicu. Semnalizînd un ofsaid imaginar 
la Fl. Costea, primul i-a anulat Craiovei un gol perfect regulamentar, în timp ce al doilea a validat golul înscris de CFR, în ciuda faptului că Traore, aflat pe direcţia mingii şutate de Dubarbier şi în ofsaid, a influenţat clar faza. Mascîndu-l pe portarul Lung jr. , ivorianul l-a indus în eroare şi, implicit, i-a întîrziat plonjonul.

Evident, “centralului” Al. Tudor nu i se pot imputa erorile de începători ale colegilor de la linie. Surprinzător însă, şi purtătorul ecusonului FIFA a comis numeroase greşeli, cîteva mărunte, dar şi una gravă. S-a grăbit să-l elimine pe Traore în minutul 30, interpretînd cu exagerată asprime intervenţia acestuia asupra fundaşului Mitchell. 
Într-adevăr, atacantul clujean l-a lovit cu palma în faţă pe apărătorul Universităţii şi l-a umplut de sînge, însă a lăsat impresia c-ar fi vrut mai degrabă să se protejeze decît să lovească. Decizia corectă ar fi fost doar cartonaş galben.

Fireşte că oltenii au suficiente argumente să tune şi 
să fulgere contra brigăzii de miercuri, împotriva liniorilor Ghinguleac şi Velicu. Universitatea intenţionează să ceară chiar rejucarea întîlnirii , dar e imposibil de crezut că va obţine cîştig de cauză. Bate la o uşă închisă.

Lărgind cadrul discuţiei, să ne reamintim că nu-i întîia oară cînd Al. Tudor, care a nedreptăţit flagrant formaţia someşeană într-un derby cu Steaua disputat pe Ghencea 
în 2008, îi întinde acesteia o mînă de ajutor. Ultima dată s-a întîmplat luna trecută în Giuleşti, la Rapid-CFR 1-4, cînd le-a refuzat bucureştenilor două penalty-uri şi nu i-a eliminat nici pe Deac, nici pe Peralta, nici pe G. Mureşan! Tocmai de aceea, el nu trebuia delegat la încă un
 meci al CFR-ului, cu atît mai mult, sub nici o formă, la unul cu miză deosebită. Indiscutabil, sînt în culpă şi şefii CCA.

În final, o întrebare: din ce motive s-a opus CFR ca partida programată luni la Vaslui, extrem de importantă pentru clasamentul de toamnă al Ligii I, să fie condusă de arbitri de peste hotare, cum au solicitat moldovenii?! În ce fel să ne explicăm că echipa cu cei mai mulţi străini, ba şi antrenată după despărţirea de Andone numai de străini, nu vrea arbitri străini? Răspunsul e uşor de intuit. Deoarece aşteaptă, ca în atîtea alte ocazii, să fie favorizată de către români. Mai ales de către asistenţi.

Cînd se zvoneşte că va veni Mandorlini, lui Conceiçao i se impută rezultatele slabe, dar şi pierderea vestiarului

CFR Cluj ar urma să-l pună pe italianul Mandorlini în locul portughezului Conceiçao. Deşi cunoscut mai degrabă în calitate de jucător, căci a evoluat 8 sezoane la Inter, cu care a cucerit lo scudetto în 1989 şi Cupa UEFA în 1991, Mandorlini spune ceva şi ca tehnician. A promovat-o pe Atalanta în Serie A şi a lucrat pînă în iunie curent la divizionara secundă Sassuolo. Fiind produsul unei şcoli socotite printre cele mai serioase din Europa şi în vîrstă de 49 de ani, prezintă încredere. Nicidecum şi garanţie, deoarece alegerea unui antrenor, la noi şi oriunde, înseamnă şi o chestiune de noroc, o loterie. El se poate potrivi echipei ca o mănuşă sau nu.

Dezaprobînd eventuala mazilire a lui Conceiçao, numeroşi suporteri invocă faptul că formaţia clujeană e liderul Ligii I. Evident, un argument important. Nu puţini sînt însă fanii ce se declară de acord cu demiterea portughezului. Aceştia apreciază, altminteri corect, că CFR se află în fruntea clasamentului nu atît pentru că a jucat ea bine, cît pentru că au jucat contracandidatele mai slab. Cei care aşteaptă o opinie tranşantă, de parcă ar exista pe lume doar alb şi negru, vor fi încă o dată surprinşi, poate şi dezamăgiţi. Pentru că, după părerea mea, au dreptate ambele tabere. Depinde din ce unghi priveşti.

Se aude că Paszkany şi Mureşan îi reproşează lui Conceiçao rezultatele neconcludente din ultimul timp, între care egalul din Gruia cu Poli Iaşi şi cele 3 eşecuri consecutive în Euroligă, dar şi altceva. Că ar fi scăpat 
din mînă vestiarul sau că nu l-ar mai controla suficient. Mai ales sud-americanii ar mişca în front, ba ar şida unele semne de nesupunere. Capul răutăţilor ar fi argentinianul Culio, căzut şi în dizgraţia tribunei.

În măsura în care lucrurile stau aşa, chiar s-ar cuveni ca Arpi şi Muri să acţioneze. Totodată însă, asemenea majorităţii conducătorilor din fotbalul nostru, guralivi şi nestăpîniţi, cei doi au şi ei o parte de vină. Ameninţînd cu restructurarea lotului, patronul a indus o presiune suplimentară şi i-a făcut pe jucători, de regulă plătiţi cu întîrziere, să se teamă şi mai tare pentru viitorul lor! Nu că finanţatorul CFR-ului s-ar întrece în declaraţii. Prin comparaţie cu alţii, e un tip echilibrat şi decent. În plus, meritele sale de a transforma o echipă anonimă într-una europeană şi un stadion vetust într-o bijuterie nu pot fi contestate, se plasează în afara oricărui echivoc. 
Atît că şi pe Paszkany îl mai ia uneori gura pe dinainte.

Adevărul e că formaţia someşeană a schimbat des antrenorii după despărţirea de Andone, neaşteptat de des. Trombetta a rezistat 4 luni, Uhrin jr. numai 3, Conceiçao 7, adică foarte puţin pentru un club cu 
ştaif şi cu pretenţii. Sigur, în joc sînt banii lui Paszkany 
şi îi cheltuieşte cum consideră de cuviinţă.

În paralel însă, vorba aceea că stabilitatea băncii tehnice contează imens, dacă nu decisiv, nu-i lipsită de temei. Asta s-a demonstrat, nu mai încap discuţii. Simplificînd, trebuie să recunoaştem că, în linii mari, lui Paszkany şi lui Mureşan le-a ieşit pînă acum. Cînd Mandorlini dezminte c-ar purta negocieri, susţinînd că 
a sosit la Cluj doar pentru a participa la o vînătoare! , 
se pune întrebarea dacă le va ieşi şi de data asta?

Rapid a pierdut din cauza propriului portar, dar şi a gravelor erori de arbitraj

În cazul unei victorii cu 4-1, scor cu care CFR Cluj  a bătut Rapidul în Giuleşti, n-ar trebui să mai existe discuţii. Iată însă că există, căci gazdele pun înfrîngerea pe seama ghinionului, a propriului portar şi a manierei de arbitraj. În această ordine  a vinovăţiilor sau în alta, fără ca argumentele lor  să minimalizeze meritele clujenilor. Indiscutabile. Spre lauda ei, CFR a reconfirmat ceea ce se ştia,  că e garnitură valoroasă, solidă, organizată, eficientă, stăpînă pe ea şi gata să exploateze la maximum orice eroare a adversarului.

Cînd vorbesc despre neşansa, vişiniii invocă 3-4 ocazii ratate, cele mai clare aparţinînd lui Al. Ioniţă şi lui Herea, dar şi şuturile expediate în bară de Iencsi şi de Helder. Asupra erorilor lui Marinescu, coautor la 3 goluri, s-ar cuveni trecut mai repede,  în ideea că, resimţind dureri la un picior, acesta ar fi forţat intrarea pe teren din devotament, din  dorinţa de a-şi sluji echipa. N-a slujit-o, dimpotrivă, a îngropat-o, însă nu-i corect să arătăm cu degetul doar spre el. O formaţie cu pretenţii nu se bazează pe un portar ca Marinescu şi nici pe o rezervă ca Drăghia   Sau, dacă se bazează, trebuie să se aştepte la ce-i mai rău. La capitolul respectiv, CFR i-a oferit o lecţie Rapidului: substituindu-l pe Nuno Claro, Stăncioiu a apărat mai bine decît titularul! În atare condiţii, cu un goal-keeper gafeur, zice-se că afectat de iminenta venire a lui Bornescu, învinsa poate reclama proporţiile eşecului şi mai puţin eşecul în sine. Mai puţin sau chiar deloc.

Acuzînd arbitrajul, giuleştenii omit amănuntul că, nesemnalizînd ofsaid la Herea pe centrarea premergătoare golului înscris de acesta, asistentul S. Gheorghe i-a ajutat să egaleze la 1. Mai departe însă, Al. Tudor, iertaţi formularea!, I-a pîrlit în repetate rînduri, n-a scăpat nici o ocazie. A închis ochii la faultul comis în careu de Panin asupra aceluiaşi Herea şi n-a fluierat penalty la henţul lui G. Mureşan, care n-a lovit mingea cu umărul, ci cu braţul, ba şi cu unul depărtat de corp. Întrucît “centralul” i-a iertat pe Deac şi pe Peralta de cîte un cartonaş galben, iar spre final şi pe G. Mureşan, rezultă că Al. Tudor i-a nedreptăţit flagrant pe elevii lui Hizo! Grav e că a greşit şi într-o singură direcție.

Nu susține nimeni că Rapidul n-ar fi pierdut şi CFR, mai echilibrată, mai pragmatică, n-ar fi cîştigat. Să admitem însă că partida putea căpăta o altă turnură dacă Al. Tudor ar fi dat 11 metri fie şi doar într-una dintre situațiile amintite, ambele petrecute la 1-1!

Sigur că n-a greşit cu intenţie, dar asta nu-l absolvă pe arbitrul nostru socotit numărul 1. Care a demonstrat încă o dată că are dificultăţi, mari probleme, mai ales în judecarea fazelor din careu, reamintindu-ne aici şi de meciul Stelei cu CFR, cînd le-a refuzat ardelenilor două penalty-uri evidente. Regret s-o spun, dar Al. Tudor s-a făcut de ruşine sîmbătă şi n-ar strica să fie ţinut pe tuşă un timp.

Ori se crede infailibil, ori a obosit. Ori mai degrabă amîndouă.

Răzvan reproşează, CFR si Timişoara în ascensiune, Dinamo ia viteză, să rîdem cu “rusul” Mircea Rednic!

Încercînd să aleg între vorbele şi întîmplările sfîrşitului de săptămînă, încep cu o apreciere a lui Răzvan Lucescu. Selecţionerul ne-a reproşat că avem vocaţia nefericirii. Deşi judecata nu-i originală, ea fiind descoperirea filosofilor sceptici Ţuţea şi Cioran, cam ăştia sîntem, nu? Ne simţim ca peştii în apă la eşecuri, dar nu şi la victorii, pe care le gestionăm cu greu, parcă stînjeniţi. Ne place mai degrabă postura de învinşi decît de învingători, diagnostic valabil şi în raport cu succesul obţinut recent de “tricolori” la Budapesta. Subiectul merită însă dezvoltat cu alt prilej.

Confruntările din etapa a 3-a care au precedat derby-ul Steaua-Urziceni au confirmat aşteptările. CFR Cluj şi Poli Timişoara au dovedit că se numără printre candidatele cele mai autorizate la izbînda finală. Nu-i exclus chiar ca lupta pentru şefie să se dea între ele, iar titlul să rămînă în provincie. Asta din considerentul că, pe lîngă valoare, ambele au cîştigat în echilibru, au devenit mai realiste, mai pragmatice.

La polul opus, suferă Rapidul, pe care nenorocul a însoţit-o ca o umbră, dacă nu ca un blestem. A jucat de la egal la egal cu gazdele atît la Urziceni, cît şi la Timişoara, dar a pierdut de fiecare dată. Enervarea lui Hizo se justifică, numai că veteranul antrenorilor din Liga I omite un lucru esenţial, cine nu marchează nici nu învinge! Pentru a rupe vraja, vişiniii trebuie să regăsească urgent drumul spre gol, altminteri vor pătimi în continuare. Atît că vocația la care se referea Lucescu junior e mai la ea acasă în Giuleşti decît în alte locuri. Nestatornicul Copos o numea “farmecul vieţii”, un fel de aceeaşi Mărie cu altă pălărie.

De remarcat şi faptul că, surclasînd pe Ceahlăul cu 4-0, Dinamo s-a trezit, spre satisfacţia fanilor, dar şi în beneficiul campionatului. Deoarece un campionat cu mai multe protagoniste e mereu şi pretutindeni mai disputat, deci şi mai atractiv.

O dată în plus, a ieşit în evidenţă Dănciulescu, a cărui rechemare la “naţională” a fost vehement contestată de unii. Vehement şi greşit, întrucît Danciugol a demonstrat şi la Piatra Neamţ că apare unde trebuie şi face ce trebuie, el fiind fotbalistul, muncitor, modest şi eficace, pe care şi-l doreşte orice tehnician, de care are nevoie orice echipă.

Cel mai tare m-a amuzat o declarație aparţinînd lui Rednic. Ajuns în divizia secundă rusă, la Alania Vladikavkaz, ex-tehnicianul “cîinilor”, ce pasămite tocmai refuzase o sumedenie de oferte ispititoare din Belgia!, a ratat debutul, 2-3 cu KamAZ Nab Chelny. Ce credeţi că s-a întîmplat după meci? Cel în cauză a povestit că patronul clubului l-a felicitat pentru jocul Alaniei, “cel mai bun de mult timp”, dar s-a şi grăbit “să se scuze faţă de mine” că aceasta a cedat pe teren propriu!

Puriul a probat în repetate rînduri că-i meseriaş, inclusiv în Ştefan cel Mare. Pe de altă parte însă, te apucă rîsul auzindu-l cum caută să ne convingă că prestaţia superioară a formaţiei din Vladikavkaz i s-a datorat lui, sosit de numai 24 de ore, dar nu şi înfrîngerea! Ce să zicem, că Rednic a şi uitat limba română ori că ne ia de fraieri?