Blogroll ↓

După 1-1 de miercuri seara, uruguayenii au declinat invitața de a participa la un cocktail împreună cu românii. Erau supărați din pricină că arbitrul le refuzase un 11 metri la scorul de 1-0 pentru ei, așa că au zis nu și s-au retras la hotel.

Nu-i de lăudat gestul sud-americanilor, dar n-ar strica să le dăm dreptate. Deoarece, agăţîndu-l în careu pe Cavani în minutul 37, Tătărușanu a comis un fault ce trebuia sancționat cu penalty și cartonaș roșu, ambele indiscutabile! În ciuda revirimentului din repriza secundă cînd băieții lui Pițurcă au fost mai inspirați și mai insistenți, pare greu de crezut că pornind de la 0-2 și cu un om în minus, “tricolorii” ar mai fi reușit egalarea. Nu c-ar fi contat cine știe ce rezultatul, dar orișicum.

Înregistrările video au demonstrat că arbitrul Kassai s-a păcălit în clipa în care n-a indicat punctul cu var. Poate că a vrut să ne facă un cadou sau mai degrabă n-a văzut faultul, cert e că a greșit rău, ba și, surprinzător, într-o fază deloc complicată
La 36 de ani, ungurul Viktor Kassai e socotit “centralul” number one pe plan mondial. Deși a condus, printre altele, finala olimpică de la Beijing 2008, semi-finala Germania-Spania la CM 2010 și finala 2011 de UEFA Champions League, iată că i se mai întîmplă și lui, ca oricărui alt arbitru, indiferent de naționalitate, să fluiere strîmb!

Imaginați-vă ce scandal ar fi ieșit dacă n-ar fi acordat un asemenea penalty, clar ca lumina zilei, într-un meci din Liga 1! Ce i-ar fi auzit urechile și cît s-ar fi discutat, săptămîni la rînd, pe marginea erorii lui! Plecînd de aici, nu-i cazul să fim mai îngăduitori cu arbitrii noștri, dar măcar putem aprecia, chiar s-ar impune, că ei nu-s mai slabi decît colegii lor de-afară și nici nu greșesc mai des decît aceștia. Păi, dacă gafează ditamai Kassai, ce pretenții să ai de la, să zicem, Tudor ori Colțescu?!

Pentru că vorbim din nou despre cavalerii fluierului, să notăm că ultimul Comitet Executiv al FRF a redus baremul “centralilor” din lotul A, dar nu la 2.400 de lei pe meci, cum se zvonise, ci la 3.200 lei. În condițiile în care, fără nici o explicație și fără nici o logică l-a mărit pe cel al arbitrilor de rezervă CEx a confirmat decizia de micșorare a indemnizației destinate asistenților, care vor primi sume mai mici decît observatorii!  Așadar, unul va alerga pe tușă  de-i vor sări ochii, iar federalul ce va moțăi în tribună va lua mai mulți bani, ciudate sînt legile din fotbalul românesc! Tocmai de aceea unele ar trebui schimbate!

S-ar fi cuvenit să ne mulțumească mai tare acest 1-1 cu Uruguayul, campioana Americii de Sud. Deoarece “tricolorii” lui Pițurcă au avut o evoluție remarcabilă și au obținut un rezultat prestigios. Nu ne-am bucurat însă suficient din pricina incidentelor declanșate miercuri seara de jandarmi și de stewarzii BGS, care au folosit împotriva spectatorilor bastoane de cauciuc și gaze lacrimogene!

Veți spune că, așa cum se mai întîmplă, -suporterii vor fi sărit iar calul. Vor fi provocat și ei, dar a fost suficient ca unii să afișeze bannere neagreate de mai-marii fotbalului, “FRF-RMGC” și “Roșia Montană”, pentru ca organele de ordine, avertizate și vigilente, să intre în forță peste fani, să-i lovească și, în final, să-i scoată din arenă! În clipa aceea, simțindu-se solidari cu vecinii lor hăituiți, 17-18 mii de oameni au început să scandeze contra președinților Federației și Ligii. Într-un cor uriaș, au strigat “Sandu, ești o mizerie!” și “La pușcărie, Mitică, la pușcărie!”.

Întrucît Dragomir se va grăbi să declare că “o mînă de derbedei au vrut să strice jocul echipei naționale”!, unii își imaginează că șeful LPF n-a înțeles ce s-a petrecut, de ce-l înjură publicul. Fals, n-a dorit să înțeleagă, ideea fiind că, dacă lucrurile nu-ți convin, cel mai simplu e să faci pe niznaiul. Să bagi capul în nisip ca struțul.

În fond, ce trebuia să priceapă Dumitru Dragomir și, o dată cu el, Mircea Sandu?  Că lumea, cea prezentă miercuri pe Național Arena, dar nu numai ea, s-a săturat de stilul lor de a conduce și, implicit, de urmările acestuia, care au dus fotbalul nostru în sapă de lemn.

Cunoscîndu-i pe amîndoi de aproape 40 de ani, îndrăznesc să scriu, asumîndu-mi riscul de a fi la rîndu-mi luat la țintă, că nu-s lipsiți de calități. Au și cu ce se lăuda, mai ales Mircea Sandu. Din păcate însă, cu precădere în ultimii ani, puterea i-a schimbat în rău. I-a împins să țină cont doar de propriile simpatii și interese, să gîndească și să acționeze ca niște dictatori!
Astfel se explică, printre altele, inconștiența cu care Sandu a înfundat-o pe Poli Timișoara și a îngropat-o pe Universitatea Craiova, ca și aroganța cu care Dragomir comandă la Ligă, de unde tocmai l-a destituit pe Adrian Ionescu pe motiv că a refuzat să dea zăpada din curtea instituției!

Fanii nu le impută celor doi o greșeală ori alta, mai multe erori. Toți mai greșim. Le impută însă faptul că nu mai au nici o limită, că se cred atotputernici, infailibili, veșnici. Sandu și Dragomir au pierdut respectul celorlalți tocmai pentru că au pierdut măsura. Orice măsură.

Steaua a fixat pentru miercuri un “amical” la Constanța nu atît ca să-și măsoare forțele cu Farul, cît ca să poată juca pe un teren uscat. Pare aberant ca o formație cu palmaresul cîștigătoarei CCE 1986 să n-aibă unde se pregăti în condiții rezonabile, dar necazul durează de 8 luni.

În vreme ce arena din Ghencea stă degeaba, trupa lui Ilie Stan umblă cu traista-n băț, din cioc în boc! Pentru ea nu există acasă! E permanent pe drumuri, mai lungi sau mai scurte, iar această necontenită hăituială îi deranjează pe fotbaliști. O spun chiar ei, îi stresează, îi obosește fizic și mental.

Mai nou, Steaua arată cu degetul către Pițurcă. Îi reproșează că, adunînd lotul în vederea testului cu Uruguayul, i-a scos pe roș-albaștri din complexul FRF de la Mogoșoaia, ba i-a și silit să parcurgă, în căutarea unui gazon acceptabil, 250 de kilometri! Unii vor spune că selecționerul a exagerat, că și-a făcut numărul. Că putea găsi, cu un pic de bunăvoință, o soluție care să le fi permis steliștilor să se antreneze în paralel cu “tricolorii”. Atît însă. N-ar fi corect să-l acuzăm pe Pițurcă de rea-credință din moment ce, atunci cînd Steaua a fost primită la Mogoșoaia, conducătorilor acesteia li s-a pus în vedere că echipa va trebui să părăsească baza la fiecare acțiune a “naționalei”. Așa s-a convenit și înțelegerea trebuia respectată fără comentarii.

O lume întreagă îl sfătuiește pe Gigi Becali să readucă Steaua în Ghencea. Vorba lui Puiu Iordănescu, să mai lase fițele și să cadă la pace cu MApN. Finanțatorul reclamă însă că ministerul vrea să-l tragă în piept cu niște datorii inventate, de aceea refuză să mai negocieze.

De remarcat că pînă și Mihăiță Neșu, care a purtat tricoul Stelei timp de 6 sezoane și jumătate, i-a sugerat deunăzi lui Gigi să nu mai amîne reîntoarcerea, ci s-o urgenteze. Cu discreția-i bine cunoscută, fostul internațional i-a atras atenția că tinerii jucători steliști “au nevoie ca de aer de un stadion propriu, adică de Ghencea”.

În sfîrșit, fără să-l iau iarăși în balon, știu că Becali n-ascultă de nimeni. O știu și ceilalți, ăsta e omul și-i greu de bănuit că se va mai schimba.

Dacă n-a ascultat de Hagi și de Lăcătuș, de Pițurcă însuși și de Duckadam, pare totuși posibil să plece urechea la îndemnul lui Mihăiță Neșu, fie și pentru că pe acesta nu-l suspectează, ca pe alții, de vreun interes, de vreo viclenie. N-are de ce. În cazul în care se va în-tîmpla așa, Steaua va ieși în cîștig. Adică și Gigi Becali.

Fără îndoială că arbitrii noştri au avut un 2011 prost, dezamăgitor. Au făcut greşeli peste greşeli cu precădere în sezonul de toamnă, astfel că s-a discutat chiar varianta înlocuirii lor cu străini. Deşi i-a mai păsuit pe Balaj, Tudor et Comp. încă 5 etape din retur, Comitetul Executiv al FRF a hotărît să-i ardă la buzunare. Să le înjumătăţească baremurile de la 4.800 lei de meci la 2.400 pentru “centrali” şi de la 3.600 la 1.800 pentru tuşieri. Tăierea cu pricina s-a pus pe seama gafelor cavalerilor fluierului, într-adevăr, destule strigătoare la cer, dar şi pe seama crizei economice. În principiu, corect. În fapt, mai degrabă nu, deoarece fotbalul şi-a vîndut totuşi drepturile de televizare cu mai mulţi bani ca altădată.

Cel care a dirijat campania anti-arbitri a fost vocalul preşedinte al LPF, portavocea conducătorilor de cluburi, majoritatea nemulţumiţi, unii chiar înfuriaţi. Ca să monteze opinia publică împotriva arbitrilor, Dragomir a mers pînă acolo încît, cabotin perfect, şi-a declarat surprinderea că un arbitru a ajuns să cîştige lunar, cruciţi-vă, români necăjiţi!, şi 12.000 lei!!! Fals, minciună sfruntată deoarece şeful Ligii a omis să menţioneze că din 4.800 de lei un arbitru suportă săptămînal toate cheltuielile de transport, de cazare şi de masă. La fel, şi pe cele legate de procurarea echipamentului, deplasarea la consfătuiri, plata vizei, a vizitei şi a tratamentelor medicale, a indemnizaţiei acordate preparatorului fizic personal etc., etc.
În medie, după îndeplinirea tuturor acestor obligaţii, mai costisitoare în cazul arbitrilor domiciliaţi departe de Bucureşti, gen Haţegan, Balaj, Kovacs, Şovre ş.a., un component al lotului A rămînea cu 1.000 de lei pe lună, maximum 1.500, adică echivalentul a 300-350 de euro! Oricum, trebuie să fii un mare demagog precum Dragomir ca tu să ai, conform propriei mărturisiri, 15.000 de euro salariu lunar, dar să te indignezi că un arbitru de centru, care aleargă cît un fotbalist, poate duce acasă de 50 de ori mai puţini bani!!! Iar un asistent, nici măcar atît!

Veţi zice că nu-i momentul să apăr cauza cavalerilor fluierului, să le plîng de milă unora care nu-s muritori de foame. La urma urmei, au tot comis-o în turul campionatului şi e logic să tragă consecinţele. Da, de acord, însă cu rezerve, asta în ideea că, împiedicîndu-i pe arbitri să trăiască decent, nu-i ajutăm. Dimpotrivă, îi expunem, îi întărîtăm, îi facem mai vulnerabili, din care motiv consider decizia CEx o exagerare. Chiar o prostie. Cu cît se va renunţa mai repede la această măsură, menită şi să-l discrediteze pe Crăciunescu în ochii subalternilor, “uite ce vi se întîmplă dacă-l susţineţi pe Gică Contra!”, va fi cu atît mai bine. Pentru că e grav să greşeşti, dar periculos să persişti în greşeală. Răzbunarea nu-i arma deşteptului.