Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Vânătoare interzisă

Că s-au afumat cu whisky cumpărat de la duty free, versiunea federală, ori numai cu vin, mărturisirea celor în cauză, contează mai puțin. Pare-se că unul a ridicat tonul la aterizarea pe aeroportul din Malaga. Al doilea a coborât din […]

...

A șasea înfrângere

Veștile dinaintea meciului cu Danemarca sunt amestecate, unele bune, altele nu. Începând cu ultimele, să notăm că, pe lângă suspendatul Fl. Andone, au mai ieșit din cărți Lung jr. și B. Stancu. Accidentați, ambii reprezintă pierderi, dar nu foarte mari. […]

...

Boier Imi

Am lucrat cu Ienei, aproape două luni, la Coppa del Mondo 1990, eu ca responsabilul de presă al „naționalei”, el ca selecționer. Cu alte cuvinte, era șeful meu, dar unul care nu-mi aduc aminte să fi ridicat vreodată glasul. Când […]

...

„Trădătorul” Gică Hagi

Așadar, Hagi a învins-o pe Steaua întâia oară în cariera lui de antrenor, ba și după ce pierduse 9 confruntări la rând, 8 în campionat și una în Cupa României. De data asta, tânăra echipă de pe Litoral s-a scuturat […]

...

Dictatori cu fluier

Clar că intrarea cu crampoanele pe genunchiul lui Purece era de roșu, cu adevărat criminală, horror. Din momentul respectiv, echilibrul s-a rupt definitiv și Viitorul, cu un om în plus, n-a lăsat nicio șansă unui adversar cu numeroase mâini moarte. […]

...

Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

M-am născut la Periș, Ilfov, iar părinții mei s-au numit, Dumnezeu să-i ierte, Ovidiu și Elena. Bunicii se chemau Constantin și Adriana, respectiv Emil și Didina. Deci nu sînt evreu, cum mă consideră unii. Uneori mi-ar fi plăcut să fiu.

Am terminat Facultatea de limbi străine, specializarea polonă, dar nu mi-a folosit la nimic. N-am mai vorbit polonă de vreo 30 de ani și nici în Polonia n-am mai fost de 20. Am scris 5 cărți despre care nu mai știe nimeni și am suferit o operație pe cord deschis, la Stuttgart, despre care știu mulți.

Alerg zilnic 2 kilometri pe bandă atunci cînd nu se oprește curentul la Chiajna, unde locuiesc din 2003. N-am pisică, amîndoi cîinii mi-au murit, pe unul îl botezasem Tristu’, număr 70 de ani, dar mă simt de 40. Hai de 41!