O lecție neînvățată

Din pricina rezultatelor sub așteptări, Laurențiu Reghecampf a trebuit să plece de la Al Wahda, deși câștigase cu echipa din Abu Dhabi, unde era angajat din iulie 2017, trei trofee.

Cupa Ligii Emiratelor și de două ori Supercupa. Parcursul slab din acest sezon, inclusiv eșecul de pe teren propriu cu Al Jazira, 1-2, i-a determinat pe arabi să renunțe la serviciile românului. Pe bună dreptate, aceștia au apreciat că trebuie făcută o schimbare. Necesară, din moment ce Al Wahda ocupă după 10 etape abia locul 6, la 15 puncte de liderul Al Sharjah!

Se știe că șeicii plătesc gras, dar și că n-au răbdare. Totuși, clubul din EAU a emis un comunicat politicos la adresa antrenorului demis. I-a mulțumit pentru colaborare, dar i-a și achitat peste două milioane de euro drept compensație. Deoarece Reghecampf semnase prelungirea contractului până în vara lui 2020.

Ce ecou a avut acasă știrea divorțului dintre Al Wahda și Reghecampf? Cu titluri gen „Dat afară” sau „Pus pe liber” și cu comentarii malițioase. Să-mi fie cu iertare, însă am rămas cu senzația că demiterea în discuție i-a bucurat pe unii dintre noi! În loc să primească vestea cu mâhnire, internauții au salutat-o cu satisfacție. Sigur, să nu ne prefacem că nu pricepem, a fost și e vorba despre o destituire. Al Wahda l-a mazilit pe Reghecampf, chiar dacă despărțirea s-a produs în termeni amiabili. Asta nu înseamnă însă că noi, compatrioții antrenorului trimis la plimbare, trebuia să jubilăm și să aplaudăm entuziaști.

La fel s-au petrecut lucrurile și cu Vlad Chiricheș, accidentat grav în septembrie în partida naționalei cu Muntenegru. Cu toate că acesta avea să fie supus unei complicate intervenții chirurgicale la genunchi și să stea pe tușă măcar jumătate de an, puțini români l-au compătimit. Și mai puțini au împărtășit durerea celui ce purta banderola de căpitan al „tricolorilor”. Dimpotrivă, s-au grăbit să scrie că Napoli a luat plasă cu el. Că Vlad n-are față să joace în formația pregătită de Ancelotti. Că i-a băgat mâna în buzunar lui De Laurentiis și alte asemenea mizerii.

Răsfoind ziarele străine, mă conving că nimeni nu procedează ca noi. Nu-și minimalizează propriile valori. Așa cum sunt ele și câte sunt. Polonezii, a căror limbă o mai înțeleg, își tratează cu eleganță sportivii de frunte și se mândresc cu cei care evoluează peste hotare. Îi menajează și îi laudă. Îi arată cu degetul rareori și exclusiv în cazuri limită. Cred că s-ar cutremura pământul dacă ar îndrăzni careva să exulte că Lewandowski a ratat un penalty la Bayern! Pentru că e nedrept să vezi numai partea goală a paharului și niciodată pe cea plină, fie ea și mai mică. Iată o regulă nescrisă, pe care alții au învățat-o.

Din păcate, nu și noi.

Mai nou, ceva ciudat și incorect i se întâmplă lui Ianis Hagi, pe care unii îl contestă numai pentru că le place lor să strâmbe din nas la oricine și la orice. Deși fiul lui Gică are doar 20 de ani, împliniți luna trecută, el conduce în clasamentul eficacității din Liga 1. Cu 14 puncte obținute din cinci goluri și patru assisturi (2. Țucudean 11p, 3. Gnohere, Salomao 9p), Ianis rămâne tot „beizadeaua”, tot „băiatul împins de la spate de tăticu'”! Iar autorul ierarhiei de mai sus, „lacheu” pentru că a omis, firește cu intenție!, să precizeze că patru dintre golurile lui Ianis sunt marcate din penalty. Ca și când trei ale lui Gnohere n-ar fi și ele din 11 metri!

Destui dintre noi se comportă dușmănește din răutate, din invidie ori din frustrare. Adesea însă, și mai trist, din toate aceste trei cauze.