Victorie, dar amară 

Deși norocoasă, victoria "tricolorilor" de la Podgorica trebuie socotită pe deplin meritată.

De ce norocoasă? Pentru că unicul gol al partidei a fost înscris cu ajutorul portarului advers, care a scăpat ca un începător șutul expediat de Țucudean de la circa 25 de metri. Da, ploua și mingea era îngreunată de apă, ba a și sărit dintr-un smoc de iarbă, dar nici așa Petkovici n-are circumstanțe atenuante. Am înțeles de ce apără el în liga secundă franceză.

În cealaltă poartă, Tătărușanu a parat lovitura de la 11 metri trasă de Jankovici în minutul 72. Dacă gazdele ar fi restabilit egalitatea, nu se știe dacă românii ar mai fi câștigat cel dintâi meci oficial, din cinci disputate, în fața muntenegrenilor.

De ce meritată? Pentru că gazdele au jucat mai mult (52 la sută posesie), însă oaspeții mai bine (6-1 șuturi cadrate, 7-4 cornere etc). Repede, direct. Mai ales în prima jumătate de oră, interval în care elevii lui Contra au irosit ocazie după ocazie, una mai mare ca alta! Pe rând, Toșca, Țucudean, Anton și Chipciu au ratat cu puțin ținta. Îmbucurător, băieții noștri au dovedit angajament și unitate de grup. Într-un cuvânt, atitudine.

Asta e ceea ce a reușit Contra să schimbe la o echipă pe care a determinat-o să se implice. Să transpire, să pună osul. Astfel s-a ajuns ca jucători apatici în mandatul lui Daum, comozi, figuranți, gen Chipciu, Stanciu sau Maxim, să devină activi. Chiar agresivi în sensul frumos al cuvântului.

Și totuși, o simțim toți, succesul n-a produs satisfacția dorită. El a adus România pe locul 2 în grupă, dar a trimis-o în a patra urnă valorică la calificările pentru Euro 2020. Semieșecul l-a obligat pe selecționer să admită că, din pricina „neîndeplinirii obiectivului, fericirea e numai pe jumătate”. Mi-e teamă că se înșală și că discuția despre fericire, fie ea și înjumătățită, se cuvine amânată. Mai vedem după preliminariile CE.

Eram gata să-l laud pe Contra, motivat, justificat, deoarece a abordat ofensiv duelul de la Podgorica. A folosit din start două vârfuri de meserie, Țucudean și Keșeru. La fel a procedat și cu Lituania, numai că „bulgarul” evoluase la Ploiești retras, la serviciu, în spatele lui Pușcaș. Marți seara, el a jucat împins, însoțit adesea și de Chipciu. Cu alte cuvinte, conștient că trebuie să învingă, Contra a fost mai îndrăzneț decât altădată. Tranșant, curajos.

Surprinzător însă, curajul și inspirația l-au părăsit spre final. Drept pentru care, când „tricolorii” aveau nevoie de încă un gol spre a depăși Israelul și Ungaria în clasamentul locurilor 2, Cosmin l-a înlocuit pe atacantul Keșeru cu închizătorul T. Băluță! De ce, ca să securizeze un avantaj insuficient?! În momentul în care trebuia forțat, Contra n-a ales cea mai nimerită soluție și, între altele, i-a permis lui Tătărușanu să tragă de timp!

Probabil că, aflați sub tensiune, cei de pe margine n-au știut rezultatele adversarelor și nu și-au dat seama că e necesar încă un gol. Au omis avertismentul din Gazeta de marți că „Trebuie să batem, dar și să marcăm de două ori!”. Dacă oamenii de pe bancă au avut scuze, nu și grangurii FRF, sosiți în stol la Podgorica. Aceștia erau datori să urmărească evoluția scorului dintre Scoția și Israel, apoi să-i recomande selecționerului să apese până la fund accelerația.

Cum n-au făcut-o, am rămas cu palida consolare a unei victorii lipsite de consecințe favorabile. Numind-o amară, am fi aproape de adevăr.