Când ieșim în stradă?

Într-adevăr remarcabilă, de aplaudat furtunos, performanța naționalei U21, ajunsă după 20 de ani la un turneu final continental.

Cum s-a calificat en fanfare dintr-o grupă dificilă și fără să fi cunoscut înfrângerea în 10 partide, lui Rădoi și lui Isăilă, predecesorul său, elevilor lor, li se cuvine o reverență. La acest succes a contribuit și regula federală ce-a obligat grupările din Liga 1 să folosească permanent un jucător sub 21 de ani. Grăbind afirmarea tinerelor talente, regula e bună. Exagerările în materie nu-s însă bune, fie și în ideea că periclitează reprezentarea formațiilor noastre în competițiile europene intercluburi.

Dacă regula respectivă a contat în ascensiunea echipei, părerea generală e că elementul decisiv l-a constituit apariția unei generații de top. Una care ne-a făcut mândri că suntem români și despre care Gică Hagi, principalul ei artizan, crede că „ne va scoate în stradă!”. OK, să ne scoată, suntem gata să ieșim!

Atât Isăilă, care a condus U21 în șase meciuri între 13 decembrie 2016 și 8 iunie 2018, cât și Rădoi au trecut cu aceste preliminarii un examen pretențios. Și nu l-au trecut oricum, ci cu Magna cum laude. Cu coroniță. Cei care sugerau că Rădoi n-ar fi antrenor, că nici nu va deveni vreodată, ar trebui să-și retragă cuvintele. Cu tact, evitând să schimbe ca să demonstreze ce priceput e el și cât fler are, Mirel a dovedit o maturitate de care puțini îl credeau capabil.

De reținut și gestul său, emoționant, de a-l contacta pe Isăilă imediat după izbânda cu Liechtenstein. Direct din vestiar, a intrat pe FaceTime cu Arabia Saudită și i-a mulțumit fostului selecționer, care pregătește în prezent pe Al Hazm. Și dacă a făcut-o numai pentru imagine, tot era ceva. Personal, sunt însă convins că a fost sincer, că n-a vrut să ne ia ochii. Pur și simplu, a simțit, camaraderește, capitol la care, din păcate, antrenorii noștri nu excelează.

Într-o atmosferă de legitim entuziasm, portarul Ionuț Radu, căpitanul naționalei, a rostit o frază memorabilă. „Înainte învățam istoria la școală, acum o scriem!”, a declarat cel care, apărând în minutul 90Ă10 un penalty în întâlnirea din deplasare cu Portugalia, a pus un umăr zdravăn la calificare. Vă reamintesc că meciul cu pricina, derby-ul grupei, s-a terminat 2-1 pentru România. Dacă s-ar fi terminat 2-2, astăzi s-ar fi bucurat lusitanii!

Greu de contrazis Ionuț, chiar imposibil, corect? Într-o zi de sărbătoare, entuziasmul nu poate fi îngrădit. Totuși, felicitindu-i pe Ionuț Radu et Comp., o dată și încă o dată, s-ar recomanda să păstrăm măsura. Să nu uităm că în 1998, tineretul s-a calificat la pas, cu 24 de puncte din 24 posibile, dar a pierdut, cu Pițurcă pe bancă, toate cele trei partide din cadrul turneului final, găzduit chiar de România!

De acord că generația U21, a lui Man, Cicâldău, Fl. Coman, Moruțan, Mățan ori Ianis Hagi (apropo, nu mai e împins de la spate și vopsit de tata?!), și a „străinilor” I. Radu, Pașcanu, R. Marin, Pușcaș sau A. Ivan, poate scrie istorie. Ea se află însă abia la început, deoarece participarea la competiția din Italia-San Marino 2019 nu înseamnă câștigarea unui trofeu. Până acolo mai e drum lung. Iar pentru a-l parcurge cu fruntea sus e obligatoriu, printre altele, să rămânem cu picioarele pe pământ. Pentru a scoate lumea în stradă, cum speră Gică Hagi, naționala lui Rădoi are datoria să realizeze mai mult decât o calificare.