Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Borcane încurcate

După remiza albă cu sârbii, am remarcat determinarea „tricolorilor”. Modul în care, lăsați în 10 în urma eliminării lui Tamaș, aceștia s-au bătut pentru fiecare minge. Uneori eroic, la sacrificiu. Pe de altă parte, am scris și că prestația naționalei […]

...

A gândit aiurea

Reamintesc că pe 29 septembrie, întrebam și mă miram aici că „Întinerim cu Tamaș?!”, care va împlini în noiembrie 35 de ani. Pe 8 octombrie, eram și mai tranșant. În articolul „Opțiune ciudată”, atrăgeam atenția că „Tamaș și Hapoel (n.a […]

...

Șoarecele și pisica

Nu doar mai puternici sub aspect fizic, ci și mai abili, mai mingicari, capitol la care noi ne imaginăm, greșit, că suntem niște artiști. Nu trebuie uitat că în minutele 19 și 39, mai întâi Mitrovici (la o gafă a […]

...

Vorbim duminică!

Deși cu întârziere, s-a întâmplat la Vilnius ceea ce era logic să se întâmple în întâlnirea dintre o echipă aflată pe locul 27 în ierarhia FIFA (România) și una situată 99 de locuri mai jos (Lituania). Cea dintâi a învins […]

...

Riscăm la Vilnius?

Greu de intuit ce echipă va alinia Contra împotriva Lituaniei. Asta deși, cu excepția lui Bălașa, accidentat, el are la dispoziție întreaga garnitură cu care a început în septembrie meciul de 2-2 de la Belgrad. Aceea a fost Tătărușanu – […]

...

Ochiul dracului

Într-un recent interviu pentru Telekom Sport, Hagi a părut să regrete decizia din momentul în care s-a despărțit de Barcelona și, în loc să se îndrepte spre Newcastle, a bătut palma cu Galatasaray

Permalink to Ochiul dracului
vineri, 5 octombrie 2018, 4:37

Practic, n-ar fi avut de ce să regrete dacă realizăm că a câștigat imens cu Cim Bom. Pe lângă opt trofee în Turcia, între care patru titluri de campion, a luat Cupa și Supercupa Europei. Și totuși, judecând cu mintea din 2018 ce s-a întâmplat în 1996, Gică lasă impresia că atunci a greșit. Newcastle însemna altă piață, altă imagine, altă lume.

Deși Kevin Keegan a insistat să vină la Newcastle, Gică a solicitat un salariu mai mare decât îi propuseseră englezii. Refuzat, a optat pentru Istanbul. El însuși mărturisește ce l-a convins: „M-am dus la Galata pentru că erau mai mulți bani. M-am dus la cine a dat mai mult”.

În zilele noastre, Gicu Grozav a ales altă cale. Internaționalul de 28 de ani a respins generoasa ofertă înaintată de FCSB, dar a acceptat-o pe cea a lui Dinamo, una de două ori și jumătate mai mică! În timp ce Gigi Becali punea pe masă un salariu lunar de 25.000 de euro, ba și o sumă consistentă la parafarea acordului, Ionuț Negoiță s-a oprit la 10.000 și n-a scos un cent în plus! În condițiile în care, sosit liber de contract, Gicu ceruse inițial 50.000 de euro la semnătură și scăzuse pretențiile la 30.000.

Refuzul cu pricina nu i-a picat bine lui Becali, mai ales că i s-a transmis de către MM că Grozav nu va juca niciodată în țară la CFR Cluj și la Steaua.

Acum, că Gigi a vrut să-l ia pe Grozav pentru valoarea lui, exprimată și de cele 27 de prezențe și 5 goluri în tricoul naționalei, ori cu intenția de a-și oftica „eterna rivală” e greu de spus. Cert e că atitudinea lui Gicu i-a plăcut latifundiarului, chiar l-a impresionat. „Toată considerația pentru el, băiatul ăsta e un adevărat dinamovist!”, s-a resemnat Becali.

Corect, Grozav s-a purtat ca un dinamovist trup și suflet. Numai că, în paranteză fie spus, venirea lui în Ștefan cel Mare nu rezolvă problemele unei echipe la care s-au comis în ultima vreme erori peste erori. Cea din urmă fiind îndepărtarea lui Dănciulescu, ordinul absurd de a nu-l primi nici ca spectator pe cel care a bifat peste 250 de meciuri pentru „câini” numai în Liga 1! Excesul de trufie face rău.

Altfel, nu știu câți bani a strâns Gicu de-a lungul carierei, dar nu-l plâng. La Terek (Ahmat) Groznîi, în Cecenia, a fost plătit cu 500.000 de euro anual, iar de la Bursaspor a încasat 275.000 în 6 luni. Dacă n-ar avea, nu și-ar permite s-o finanțeze pe Unirea Alba Iulia, echipa la care s-a lansat în 2007. Deci are.

Pe de altă parte, aș ezita să-i ridic statuie pentru că a ținut morțiș să joace la Dinamo, la Dinamo și numai la Dinamo. Demnă de respect, opțiunea lui dovedește fermitate, dar atât. Nu neapărat și caracter în contextul unui fotbal profesionist în care jucători faimoși ajung să se transfere de la Real la Barcelona, de la Inter la Milan etc. De la un dușman la altul și invers.

Ce mi-am propus cu această notiță? Nimic special. Doar să arăt că într-o lume în care elementul material face și desface totul, iar noi, majoritatea oamenilor, suntem robii lui, există cineva care nu sacrifică un principiu, ori măcar o idee, de dragul banului, ochiul dracului. Pe el îl cheamă Gicu Grozav.

Comentarii (52)Adaugă comentariu

Birlic (6 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 14:41

Da @O stiu tu ești ''stilat, fin, ai maniere și ști și multe despre fotbal'', poate mai bine te duci în parc să joci șah cu ''pensionarii'' cu coroniță. Și mai știu ceva să nu te tutuiesc că tu ești sensibil. Vai de capul tău.

Liviu Ifrim (2 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 17:16

Baiatul asta ar merita sa fie capitan, si daca nu ar juca nimic!

Comentează