Drumul care urcă

Joia trecută, în meciul cu Chile, câștigat la Graz cu 3-2, "naționala" României a avut ceva probleme.

Deși cu un om în plus, a fost condusă cu 2-1 și a învins cu emoții. Marți seară, la Ploiești, ea n-a avut practic nicio problemă și a întrecut la pas, cu 2-0, reprezentativa Finlandei. Caracterizând Finlanda drept „o echipă masivă, puternică, agresivă”, Cosmin Contra a asemănat-o cu Serbia și cu Muntenegru, adversarele noastre din viitoarea Ligă a Națiunilor.

Aș îndrăzni să-l contrazic. Selecționata Suomi nu mi s-a părut masivă, iar puternică și agresivă nici atât! Dimpotrivă, am găsit-o limitată și mi-a dat impresia că susține din obligație, parcă silită, amicalul de pe „Ilie Oană”. În consecință, moale și pe alocuri rudimentară, și-a creat o singură ocazie de gol în 93 de minute! Ba și aceea în final, când zarurile fuseseră aruncate.

Sper să fiu corect înțeles. E încurajator că am bătut Finlanda, fie și pentru că succesele aduc succese. Dar nu-i bine să supralicităm calitățile adversarilor, să exagerăm. Să-i lăsăm pe alții să ne fure căciula la o adică, să nu ne-o furăm singuri. Finlanda a arătat ca o formație lipsită de valoare și chiar de ambiție, nici măcar din lumea a doua a fotbalului. În măsura în care mai emitem ceva pretenții pe plan internațional, nu cu Finlanda ori cu una ca ea trebuie să ne comparăm.

Contra are însă perfectă dreptate să afirme că l-a bucurat atitudinea „tricolorilor”. De acord, implicarea băieților, dispuși să transpire, a constituit cheia izbânzii de fiecare dată. Capitol la care schimbarea în bine se vede cu ochiul liber. De la amorțeala din perioada Daum, când plictisul de la vestiar se întindea pe gazon și de acolo în tribună, s-a ajuns la dorința și chiar la bucuria de a juca. La o altă stare de spirit, la o altă atmosferă. Sub bagheta lui Contra, „naționala” încearcă să joace și uneori reușește. Atât că, atenție!, meciurile oficiale vor însemna altceva.

Cred că a impresionat declarația lui Deac de după partidă. Unul dintre veteranii lotului, 32 de ani împliniți pe 16 februarie, mijlocașul proaspetei campioane din Gruia le-a predat colegilor o veritabilă lecție de modestie. Deși a înscris atât cu Chile, cât și cu Finlanda, Deac a spus că „Nu mi-am propus să devin golgeter, ci să ajut echipa națională. Nu există ceva mai frumos decât să îmbraci tricoul echipei naționale”. Cu adevărat emoționant.

Mai e de consemnat că selecționerul a testat 24 din cei 26 de jucători convocați, nefolosiți rămânând portarii Lung jr și Niță. Niciunul dintre cei 26 n-a fost integralist, dar 9 au evoluat pe parcursul ambelor confruntări, Tătărușanu, Săpunaru, Bălașa, Toșca, Deac, Chipciu, Grozav, Budescu și Pușcaș. În condițiile în care Contra a insistat asupra sistemului 4-2-3-1, mobil și eficace, el i-a titularizat în premieră la Graz pe Nedelcearu, Cicâldău și Nedelcu. Iar la Ploiești, pe Paul Anton, Stoian, Mitriță și Al. Băluță.

Întrucât cu Chile au debutat Pușcaș și T. Băluță, numărul debuturilor din era Contra s-a ridicat la 12. Cum asta s-a petrecut în decursul a 8 luni și a 8 meciuri (dintre care 6 victorii), putem vorbi liniștiți despre o altă reușită a actualului selecționer. Despre încă o probă că, spre deosebire de predecesorul său, Cosmin caută să întinerească „naționala” fără s-o bruscheze. O face cu calm, cu tact, fără să-i ignore pe vârstnici.

Evident, drumul pe care s-au angajat Contra și băieții lui nu-i nici simplu, nici scurt. Sunt însă semnale din ce în ce mai convingătoare că e de mers în continuare pe el. Pentru că drumul urcă, nu coboară.