Misiune imposibilă?

Nu mi-am închipuit că, abia încoronat campion cu CFR, Dan Petrescu va merge din nou în China.

Am și scris pe 19 mai că „pare greu de crezut să ia din nou Drumul Mătăsii. I-o ajunge un deceniu petrecut departe de țară ca tehnician, a împlinit și el 50 de ani, fetele i-au crescut etc. De aceea nu-l mai văd plecând iar la capătul lumii”. M-am înșelat. Petrescu s-a despărțit pe cale amiabilă de CFR ca să se întoarcă în Orientul Îndepărtat. Va antrena în China pe Guizhou Hengfeng, care-i va plăti 1,8 milioane de euro pe an. De peste 4 ori mai mult decât în Gruia.

Plecarea lui a surprins cu atât mai tare, pe unii chiar i-a lăsat cu gura căscată, cu cât Dan, la a doua experiență lângă Marele Zid, a ales o echipă ce ocupă ultimul loc, 16 din 16, în Chinese Super League! Lanterna roșie se cheamă Guizhou Hengfeng Zhicheng Guiyang, în care Guizhou e numele provinciei din China de Sud-Vest ce înglobează și regiunea autonomă Tibet, iar Guiyang al unui oraș cu aproape 5 milioane de locuitori în aria urbană. El e situat la aceeași distanță de Beijing ca Bucureștiul de Paris. La vreo 2.200 de kilometri.

Dacă în 2015-2016, Petrescu s-a bătut la campionat cu Jiangsu Suning, cu care a luat Cupa, acum va căuta s-o scape pe GHZG de la retrogradare. Sarcina nu se anunță deloc ușoară deoarece formația din Guiyang, care susține meciurile de-acasă pe un stadion cu 52.000 de locuri, a strâns numai 4 puncte din 11 partide! Cu 7 mai puține decât ocupanta locului 14, care rămâne în L1. Spre a fi și mai clar că Dan va avea mult de furcă, adaug că Jiangsu Suning (antrenată azi de Olăroiu) e pe 4 cu 19 puncte, iar primele clasate, Shanghai SIPG și Shandong Luneng, la care a jucat Dănciulescu în 2005, au câte 23. Mai sunt de disputat 19 etape.

Vor spune unii că, renunțând la CFR, căreia i-a adus al patrulea titlu de campioană și alături de care „a scris o frumoasă pagină în istoria clubului”, citat din comunicatul grupării clujene, Dan s-a simțit atras de o provocare specială. Ca atare, ispitit de o misiune extrem de dificilă, poate chiar imposibilă, a decis să-și demonstreze sieși și să le arate tuturor că e capabil de o performanță vecină cu miracolul. Aceasta ar fi una dintre interpretările gestului său.

Alta însă, mai prozaică, leagă atitudinea „Bursucului” de generoasa ofertă salarială a asiaticilor. Conform căreia Petrescu va încasa într-un lună la Guiyang cât în 4 la Cluj, ofertă din categoria restrânsă a celor de nerefuzat.

Mai departe, tipic românesc, plecarea în discuție i-a împărțit pe iubitorii fotbalului în tabere antagonice. Contrapunându-l lui Edi Iordănescu, care ar fi respins propuneri ademenitoare din Arabia Saudită și de la Tiraspol (să păstrăm totuși proporțiile!), unii nu l-au scos pe Petrescu din „nesătul”, din „mercenar”, din „robul banilor” și din „sclavete”! În paralel, partea adversă a părut să-l înțeleagă, ba și să-i dea dreptate. „Bravo pentru Dan Petrescu. Unui antrenor profesionist, de carieră, nu-i pasă de sentimentele fanilor, ci doar de banii pe care-i poate obține pentru familie”, nota un internaut. Care completa cu „și-a îndeplinit misiunea. A fost angajat să câștige campionatul și l-a câștigat, ce mai vreți?!”.

Tema e delicată, numai și pentru că, vorbă obosită, fiecare om e alt om. Iar noi, românii, avem obiceiul mai degrabă prost de a-i judeca la sânge pe ceilalți, dar cu multă larghețe pe noi înșine. Personal, nu-i reproșez nimic lui Dan deoarece consider că e dreptul lui să-și croiască destinul cum dorește. Nu toți gândesc însă la fel și destui sunt cei care-i fac morală, care-l pun la zid. Probabil că adevărul se află ca totdeauna undeva la mijloc, ce ziceți?