Chiorul din țara orbilor
Altfel spus, Bratu ar fi împins să lucreze, ar fi silit de împrejurări, cu jucători anonimi și ieftini.
La un moment dat, văzând ce declară Florin Bratu, acesta mi s-a părut prea sigur pe el pentru un antrenor tânăr și fără licență. Am avut impresia că siguranța lui e vecină cu infatuarea, că atinge aroganța. Asta din simplu motiv că în fotbal, ca și în afara lui, trebuie mai întâi să faci ceva și abia după aceea să te lauzi c-ai făcut. Chiar am simțit nevoia să-l avertizez pe Bratu că se grăbește, dar m-am abținut. Vechea mea simpatie pentru jucătorul cu același nume, educat și respectuos, m-a oprit. Constatând că, sub mâna celui poreclit cândva „Mitraliera”, Dinamo a început să arate ca o echipă adevărată, apreciez că am procedat bine.
Înainte de orice, subliniez că Bratu gândește sănătos. Cu o excepție menită să confirme regula, când a trimis săgeți otrăvite către predecesorul său („Am găsit o formație ruptă în două”), gest mai degrabă neelegant, consider că Florin a vorbit de fiecare dată ce și cum trebuia. Inclusiv după acest 4-0 reconfortant de la Chiajna, a patra victorie consecutivă obținută de „câini”. Urmare a ei, izbânda numărul 9 de la venirea lui Bratu, a cărui instalare a coincis cu startul play-out-ului, Dinamo s-a detașat la 14 puncte de Botoșani, a doua clasată. Calculând că Salomao și coechipierii au înscris 24 de goluri în 12 partide (socotind-o și pe cea de 0-1 din Cupă de la Craiova), rezultă că fostul atacant Florin Bratu și-a îndemnat elevii să atace. I-a îndemnat și, mai mult, i-a instruit.
Tehnicianul de numai 38 de ani lasă de înțeles că nu se mulțumește cu atât. Visează să facă, a repetat-o sâmbătă, „o echipă pragmatică, agresivă, care ajunge des la finalizare”. În consecință, se ocupă de pregătirea tehnică și tactică, dar și de cea mentală. Acest ultim termen capătă tot mai mult greutate în fotbalul nostru, care nu-l mai privește ca pe o fiță, ca pe o fantezie. Mai școliți și mai umblați, antrenorii din noua generație realizează că picioarele execută ce comandă capetele. Mentalul nu mai e de neglijat.
Mai e de reținut aspectul că Bratu acordă o atenție deosebită tinerilor din pepiniera roș-albă. Cu unii dintre ei a câștigat campionatul U19, pe alții îi promovează curajos. Nu mai dau nume, se știu. Vor riposta însă unii că, și să fi vrut altceva, Florin n-ar fi putut opta în condițiile austerității existente în Ștefan cel Mare. Unde, pe lângă incertitudinea privind ziua de mâine a clubului, nu există bani destui pentru transferuri răsunătoare.
Altfel spus, Bratu ar fi împins să lucreze, ar fi silit de împrejurări, cu jucători anonimi și ieftini. Da și nu. Nu, deoarece pe Torje și pe Nemec, de pildă, vedete cu CV-uri impresionante, nu-i mai folosește după ce au refuzat prelungirea contractelor și urmează să părăsească Groapa. Ținta lui Bratu e echipa din stagiunea 2018-2019, opțiune logică întrucât Dinamo nu mai poate pierde șefia play-out-ului.
Cu toate astea, deși remarc modul discret în care „Mitraliera” a reușit să-i scoată la lumină pe Hanca și pe Palici, ieșiți din formă și puși pe linie moartă, mă disociez de cei care proclamă că Dinamo, cu nouă succese și doar două eșecuri, reprezintă marea revelație a sezonului în eșalonul secund. Aceasta e Sepsi Sf. Gheorghe, trupa care, sub bagheta lui Eugen Neagoe, a depășit toate așteptările. Din candidată la retrogradare, victimă sigură, ea a crescut vertiginos și i se cuvin felicitări! Și Dinamo merită, însă sub rezervă, întrucât nu trebuie uitat că fosta multiplă campioană evoluează în al doilea eșalon valoric. Și bate pe Juventus, pe Voluntari și pe Chiajna, adică, să nu fie cu supărare, pe nimeni?!
Concret, Dinamo e un fel de chior în țara orbilor, scuze nevăzătorilor pentru invocarea proverbului, de aceea mă îndoiesc că suporterii „câinilor” au motive reale să se entuziasmeze. Întrucât echipa nu s-a calificat în play-off, atunci nu-i corect s-o evaluăm în funcție de actualul parcurs, fie el și triumfal. Cei mari nu se măsoară niciodată cu cei mici. Evident, nici nu se compară cu ei.